ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 886/2015

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște reclamanta M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.C., desfacerea căsătoriei încheiată în 16 august 1986 în baza art. 373 lit. b) C. civ. Prin sentința civilă nr. 1025 pronunțată la data de 13 martie 2014 Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București, reținând, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 914 alin. (2) C. proc. civ.

care prevăd că în cazul în care instanțele române sunt competente și nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptățită să soluționeze procesul, iar părțile nu au convenit să introducă cererea la orice instanță din România, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competență materială, la Judecătoria sector 5 al Municipiului București. Judecătoria sector 5 București prin sentința civilă nr. 8545/2014 din 4 decembrie 2014 a constatat că litigiul nu este de competența sa Întrucât pârâtul are domiciliul și locuiește efectiv în comuna V., sat B., județul Dâmbovița. Astfel fiind, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Targoviște și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgoviște competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 914 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul”. Textul procedural mai sus evocat stabilește o competență materială în soluționarea acțiunii de divorț, în sensul că aceasta revine judecătoriei, iar în ceea ce privește competența teritorială, art. 914 alin. (1) din același cod conferă o competență absolută, specială, dispozițiile care o reglementează fiind imperative și de strictă interpretare, în acord cu reglementările internaționale.

În speță este incidență ipoteza reglementată de art. 914 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la situația în care dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuința comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul. Se constată, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, că ultima locuință comună a soților a fost în Italia, iar reclamanta are reședința în Italia, însă pârâtul are domiciliul și locuiește efectiv în comuna V., sat B., județul Dâmbovița potrivit adresei. Din interpretarea textului procedural al art. 914 alin. (1) C. proc. civ.

se reține că în materia divorțului, legiuitorul român stabilește, în ipoteza în care pârâtul are locuința în țară, acest fapt rezultând din adeverința emisă de Postul de Poliție V. aflată la dosar la Judecătoria sector 5 București și dacă este îndeplinită condiția ca instanțele române să fie competente, că este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul. Așa fiind, constatând îndeplinite toate condițiile stipulate de teza a doua a dispozițiilor art. 914 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Judecătoriei Târgoviște competența de soluționare a acțiunii de divorț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015.