ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 886/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 886/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Târgoviște reclamanta M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul
M.C., desfacerea căsătoriei încheiată în 16 august 1986 în baza art. 373 lit.
b) C. civ.
Prin sentința
civilă nr. 1025 pronunțată la data de 13 martie 2014 Judecătoria Târgoviște a admis
excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București, reținând, în esență, că sunt
incidente dispozițiile art. 914 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că în cazul
în care instanțele române sunt competente și nu se poate stabili care anume dintre
ele este îndreptățită să soluționeze procesul, iar părțile nu au convenit să introducă
cererea la orice instanță din România, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor
de competență materială, la Judecătoria sector 5 al Municipiului București.
Judecătoria sector
5 București prin sentința civilă nr. 8545/2014 din 4 decembrie 2014 a constatat
că litigiul nu este de competența sa
Întrucât pârâtul
are domiciliul și locuiește efectiv în comuna V., sat B., județul Dâmbovița.
Astfel fiind,
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Targoviște
și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți
de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului de competență.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,
care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul
dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul
de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgoviște competența teritorială
de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor
art. 914 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de divorț este de competența judecătoriei
în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții
nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția
judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă
este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu
are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă
judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul”.
Textul procedural
mai sus evocat stabilește o competență materială în soluționarea acțiunii de divorț,
în sensul că aceasta revine judecătoriei, iar în ceea ce privește competența teritorială,
art. 914 alin. (1) din același cod conferă o competență absolută, specială, dispozițiile
care o reglementează fiind imperative și de strictă interpretare, în acord cu reglementările
internaționale.
În speță este
incidență ipoteza reglementată de art. 914 alin. (1) C. proc. civ., care se referă
la situația în care dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre
soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă
locuința comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își
are locuința pârâtul.
Se constată, astfel
cum rezultă din actele depuse la dosar, că ultima locuință comună a soților a fost
în Italia, iar reclamanta are reședința în Italia, însă pârâtul are domiciliul și
locuiește efectiv în comuna V., sat B., județul Dâmbovița potrivit adresei.
Din interpretarea
textului procedural al art. 914 alin. (1) C. proc. civ. se reține că în materia
divorțului, legiuitorul român stabilește, în ipoteza în care pârâtul are locuința
în țară, acest fapt rezultând din adeverința emisă de Postul de Poliție V. aflată
la dosar la Judecătoria sector 5 București și dacă este îndeplinită condiția ca
instanțele române să fie competente, că este competentă judecătoria în circumscripția
căreia își are domiciliul pârâtul.
Așa fiind, constatând
îndeplinite toate condițiile stipulate de teza a doua a dispozițiilor art. 914
alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea
Judecătoriei Târgoviște competența de soluționare a acțiunii de divorț.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 19 martie 2015.