ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 78/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2015, reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâta B.E.C. și Autoritatea Tutelară, din cadrul Primăriei orașului Târgoviște, a solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună stabilirea domiciliului minorului M.P.N., la domiciliul reclamantului. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 10618 din 20 august 2015 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel și că norma este exclusivă în cazul pricinilor privitoare la persoane.

Cum pârâta domiciliază în Târgoviște, județul Dâmbovița, judecătoriei Târgoviște îi revine competența de soluționare a cauzei. Astfel învestită prin declinare, Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 4029 din 18 noiembrie 2015 a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București și, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut ca fiind incidentă norma specială, derogatorie de la dreptul comun, cuprinsă în art. 114 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care dacă legea nu prevede altfel, cererea privind ocrotirea persoanei fizice date de codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Astfel, constatând că minorul locuiește cu tatăl său în București, sector 3, aspect necontestat de către pârâtă, a decis că Judecătoria sectorului 3 București este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantului. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei sectorului 3 București pentru considerentele ce succed: Dezînvestirea reciprocă a instanțelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 C. proc.

civ. și cea din art. 114 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., acestei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare. Potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. civ.

copilul minor locuiește la părinții săi, iar alin. (3 ) în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Titlul IV C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că „ În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc” iar la alin. (2) că ” Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț” (respectiv art. 396 - art. 403 C. civ.).

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1)), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1)) sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)). Totodată, art. 506 C. civ.

prevede: „Cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.” În speță, acțiunea formulată de reclamant, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului - reprezintă o măsură ce se cere a fi luată în legătură cu copilul său minor, rezultat din conviețuirea cu pârâta. Astfel, situației juridice invocată prin acțiune, derivând din raportul de filiație dintre minor și părinții săi, care determină aplicarea regulilor în materia autorității părintești, îi sunt incidente dispozițiile acestui act normativ, cum incidente îi sunt și dispozițiile C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. În raport de textele legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din N.C.P.C., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din N.C.P.C., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel (alin. (1))”.

Întrucât nu s-a contestat că, la data sesizării instanței, domiciliul persoanei ocrotite, respectiv al minorului M.P.N., rezultat din conviețuirea părților, se află în sectorul 3 București, urmează a fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2016.