ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 78/2016

Asupra conflictului

negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24

martie 2015, reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâta B.E.C. și

Autoritatea Tutelară, din cadrul Primăriei orașului Târgoviște, a solicitat

instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună stabilirea domiciliului

minorului M.P.N., la domiciliul reclamantului.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr.

10618 din 20 august 2015 a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de

chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel și că

norma este exclusivă în cazul pricinilor privitoare la persoane. Cum pârâta

domiciliază în Târgoviște, județul Dâmbovița, judecătoriei Târgoviște îi revine

competența de soluționare a cauzei.

Astfel învestită prin

declinare, Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 4029 din 18 noiembrie

2015 a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sectorului 3 București și, constatând intervenit conflictul

negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța

astfel, această instanță a reținut ca fiind incidentă norma specială,

derogatorie de la dreptul comun, cuprinsă în art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

potrivit cu care dacă legea nu prevede altfel, cererea privind ocrotirea

persoanei fizice date de codul civil în competența instanței de tutelă și de

familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își

are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Astfel, constatând că

minorul locuiește cu tatăl său în București, sector 3, aspect necontestat de

către pârâtă, a decis că Judecătoria sectorului 3 București este instanța în a

cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul cu privire la care

se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al

reclamantului.

Învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că,

în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei sectorului 3

București pentru considerentele ce succed:

Dezînvestirea

reciprocă a instanțelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor

norme de competență teritorială diferite, respectiv norma de competență de

drept comun din art. 107 C. proc. civ. și cea din art. 114 alin. (1) C. proc.

civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. dacă legea nu prevede altfel,

cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența

instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei

circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conform art. 76 din

Legea nr. 76/2012 judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele

specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă

și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., acestei

legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.

Potrivit

dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. civ.

copilul minor

locuiește la părinții săi, iar

alin. (3

) în caz de neînțelegere între părinți,

instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de

anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit

vârsta de 10 ani.

Titlul IV C. civ.

intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea

părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și

obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă,

potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a

cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul

drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la

stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art.

497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin.

(1) C. civ.).

De asemenea, art. 505

C. civ. prevede la alin. (1) că „ În cazul copilului din

afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod

egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc” iar la alin. (2) că ” Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc,

modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de

tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”

(respectiv art. 396 - art. 403 C. civ.).

Conform acestor

dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a

cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către

unul dintre părinți (art. 398 alin. (1)), stabilirea locuinței copilului minor

în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului

superior al copilului (art. 400 alin. (1)) sau stabilirea contribuției fiecărui

părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională

a copiilor (art. 402 alin. (1)). Totodată, art. 506 C. civ. prevede: „Cu

încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la

exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de

protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.”

În speță, acțiunea

formulată de reclamant, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului -

reprezintă o măsură ce se cere a fi luată în legătură cu copilul său minor,

rezultat din conviețuirea cu pârâta.

Astfel, situației

juridice invocată prin acțiune, derivând din raportul de filiație dintre minor

și părinții săi, care determină aplicarea regulilor în materia autorității

părintești, îi sunt incidente dispozițiile acestui act normativ, cum incidente

îi sunt și dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ.

În raport de textele

legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din N.C.P.C.,

care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială

exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are

domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma

generală reprezentată de art. 107 din N.C.P.C., care, prin alin. (1), reglementează

o competență teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în

judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își

are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel (alin. (1))”.

Întrucât nu s-a

contestat că, la data sesizării instanței, domiciliul persoanei ocrotite,

respectiv al minorului M.P.N., rezultat din conviețuirea părților, se află în

sectorul 3 București, urmează a fi stabilită competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2016.