ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2017

HOTĂRÂRE

17.01.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 84/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București sub nr. x/4/2015 la data de 15 octombrie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., stabilirea contribuției de întreținere în sarcina pârâtului pentru minorul C. la

din veniturile pârâtului, precum și modificarea programului de vizită pentru pârât, stabilit anterior prin convenția părților.

Prin sentința nr. 2332 din 2 martie 2016, Judecătoria sectorului 4 București

a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinai competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, din susținerile părților, precum și din cererea de chemare în judecată, rezultă că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, minorul locuia împreună cu reclamanta în satul Luciana, com. Butimanu, județul Dâmbovița.

Au fost avute în vedere dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

S-a menționat că petitul referitor la modificarea modalității de păstrare a legăturilor personale a pârâtului cu minorul C. intră sub incidența dispozițiilor legale menționate, în cazul acestui capăt de cerere fund vorba, de asemenea, despre o competență teritorială exclusivă, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Târgoviște, în circumscripția căreia își are reședința minorul.

Prin sentința nr. 3957 din 14 noiembrie 2016, Judecătoria Târgoviște

a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect modificare program vizită minor și a cererii reconvenționale, precum și formarea unui nou dosar și trimiterea dosarului la registratură în vederea repartizării aleatorii către un alt complet de judecată. Totodată, a admis excepția necompetenței teritoriale cu privire la capătul de cerere având ca obiect majorare pensie de întreținere și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și justiție în vederea soluționării acestuia.

Instanța a reținut că art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula generală în materia competenței teritoriale în sensul că o cerere de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Având în vedere obiectul capătului de cerere și făptui că a fost formulat de către creditorul obligației de întreținere, s-a constatat că sunt incidente și dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute de art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare Ia obligația de întreținere.

Cererea având ca obiect obligația de întreținere nu poate fi încadrată în ipoteza art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește o competență teritorială exclusivă la instanța domiciliului persoanei ocrotite, deoarece acest text legai are în vedere acțiunile prevăzute de Titlul 10 „Ocrotirea persoanei fizice" ai Cărții I „Despre persoane" C. civ., iar obligația de întreținere face obiectul Titlului V „Obligația de întreținere" al Cărții a II-a „Despre familie" C. civ.

Prin urmare, în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. (competență teritorială exclusivă), ci acelea ale art. 107 și 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (competență teritorială alternativă).

Din interpretarea textelor legale aferente, instanța a reținut că în cazul unei cereri de chemare în judecată formulată de creditorul obligației de întreținere acesta beneficiază de un drept de opțiune între instanța de la domiciliul său și instanța de la domiciliul pârâtului.

Cum reclamanta și-a manifestat această alegere prin introducerea cererii la Judecătoria sectorului 4 București, instanța de la domiciliul pârâtului, această instanța a fost legal învestită, în baza art. 116 raportat Ia art. 107 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost lega! sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea formulată de reclamantă vizând pensia de întreținere pentru minorul C. este întemeiată pe prevederile art. 529 alin. (2) C. civ. - „Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până ia o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii", prevederi ce fac parte din Titlul V „Obligația de întreținere" al Cărții a II-a „Despre familie" C. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 113 C. proc. civ. instituie norme de competență alternativă, în sensul că în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente și alte instanțe.

Astfel, art. 113 alin. (2) C. proc. civ. reglementează competența alternativă a instanței în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere.

Competența în acest caz fiind alternativă, doar reclamantul poate opta pentru una din instanțele deopotrivă competente, prin introducerea cererii la una dintre acestea, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Or, reclamanta din prezenta cauză a ales să sesizeze cu judecarea cererii sale Judecătoria sectorului 4 București, instanța de la domiciliul pârâtului.

În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială exclusivă la instanța domiciliului persoanei ocrotite, întrucât acest text legal are în

vedere cererile reglementate de Titlul III „Ocrotirea persoanei fizice" al Cărții I „Despre persoane" C. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, instanța aleasă de reclamantă, conform prevederilor art. 116 C. proc. civ.