ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 774/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 24 aprilie 2014, reclamanții C.V.T., M.l. și F.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta CN T.E.E.T. SA, obligarea acesteia ia eliberarea de adeverințe în grupa I de muncă sau condiții speciale in procent de 100%, de la data încadrării și până la data de 1 aprilie 2001, respectiv pentru reclamantul C.V.T. pe perioada 14 iulie 1993-1 aprilie 2001, pentru reclamantul M.l. pe perioada 1 mai 1991-1 aprilie 2001 șî pentru reclamantul F.D. pe perioada 1 octombrie 1992-1 aprilie 2001, cu cheltuieli dejudecată. Prin sentința civilă nr. 797 din 14 ianuarie 2014, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din cuprinsul cărților de identitate depuse în copie la dosarul cauzei rezultă că domiciliile reclamanților se află în municipiul Cluj Napoca și în localitatea Huedin, jud. Cluj, iar din cuprinsul carnetelor de muncă rezultă ca locurile de muncă ale acestora au fost în județul Cluj în perioada în litigiu. Potrivit normei de competență teritorială absolută prevăzută de art. 269 alin. (1). și (2) C. muncii, astfel de litigii de natura celui din cauză sunt date în competența tribunalului în circumscripția căruia își au domiciliul reclamantul și nu la domiciliul ales la care se solicită comunicarea actelor de procedură. Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, cererile referitoare ia soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de munca reclamantul.

De asemenea, este de reținut că, potrivit dispozițiilor art,89 alin. (2) din N.C.C., „stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care se ocupa sau se mută dintr-un anumit loc a facut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală". Chiar dacă reclamanții și-au indicat un domiciliu procesual ales pe raza județului Bihor, respectiv ia avocatul acestora, acest domiciliu nu poate atrage competența Tribunalului Bihor, raportat la art. 269 alin. (2) C. muncii, având în vedere domiciliul stabil și electiv al reclamanților, iar nu domiciliul mandatarului/avocatului acestuia sau sediul cabinetului apărătorului ales.

Dacă s-ar admite determinarea competenței în raport de domiciliul/sediul apărătorului ales sau mandatarului reclamanților s-ar ajunge la situația în care acestora li s-ar permite să aleagă instanța la care să se judece, într-un caz de competență absolută, în funcție de baroul avocațial din cadrul căruia își aleg apărătorul sau în funcție de domiciliul mandatarului, ceea ce contravine regimului juridic al competenței teritoriale exclusive. Așa fiind, cum locul de muncă al reclamanților și domiciliile acestora nu sunt pe raza județului Bihor, ci, potrivit cărților de identitate domiciliile acestora se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Cluj, raportat la prevederile art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 pct. 4 C. proc.

civ., instanța a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanți în favoarea Tribunalului Cluj. La rândul său, Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 265 din 26 ianuarie 2015 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricini în favoarea Tribunalului Bihor. A sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență ivit. Instanța a reținut în motivarea hotărârii că în conformitate cu art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, aceste cereri adresându-se instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Ceea ce interesează în stabilirea competenței teritoriale este locul unde reclamantul locuiește efectiv, textul de lege vorbind nu numai de domiciliu, ci și de reședință. Jurisprudența a stabilit că prin "domiciliu" în sens procesual urmează a se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiența dreptului la apărare.

Totodată, trebuie avut în vedere domiciliul inițial pe care reclamantul îl are la momentul sesizării instanței, fiind rară relevanță, sub aspectul competenței, faptul că pe parcursul procesului partea și-ar schimba domiciliul, În prezenta cauza, Tribunalul Bihor a fost sesizat la 24 aprilie 2014, dată la care, potrivit cărților de identitate depuse in copie la dosar, reclamanții aveau reședința stabilită în mun. Oradea, localitate care se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Bihor, Reclamanții și-au stabilit reședința în mun. Oradea pentru o perioadă îndelungată, până la data de 19 februarie 2015 și 24 februarie 2015, iar din actele dosarului nu rezultă niciun element care să ducă la concluzia că schimbarea domiciliilor de fapt s-a realizat cu rea-credință.

Având în vedere această stare de fapt, potrivit dispozițiilor legale, competența de a soluționa prezenta cerere revine primei instanțe sesizate și anume Tribunalului Bihor, în a cărei circumscripție se află reședința reclamanților. Cu privire Ia conflictul negativ de competența, Înalta Curte reține următoarele: Reclamanții au învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, căruia i se aplică dispozițiile legale speciale în materie. Instanța judecătorească competentă a soluționa conflictele de muncă, potrivit art. 269 alin. (1) și (2) C. muncii este tribunalul în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, Din cuprinsul cererii de chemare de chemare în judecată se constată că reclamanții C.V.T., M.I.

și F.D. își au reședința pe raza municipiului Oradea, județul Bihor, fapt confirmat de copiile cărților de identitate depuse în dosarul Tribunalului Bihor. Așadar, reclamanții și-au indicat reședința - locuința faptică, efectivă -aflată pe raza municipiului Oradea și au ales să introducă acțiunea la instanța în circumscripția căreia își au reședința. Față de cele anterior reținute, reclamanții prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bihor au învestit în mod legal această instanță. Ca urmare, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanții C.V.T., M.l. și F.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta CN T.E.E.T. SA, în favoarea Tribunalului Bihor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2015.