ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 774/2015

Asupra cauzei de față,

constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bihor,

la

data de 24 aprilie 2014, reclamanții C.V.T., M.l. și F.D. au solicitat în contradictoriu

cu pârâta CN T.E.E.T. SA, obligarea acesteia ia eliberarea de adeverințe în

grupa I de muncă sau condiții speciale in procent de 100%, de la data încadrării

și până la data de 1 aprilie 2001, respectiv pentru reclamantul C.V.T. pe

perioada 14 iulie 1993-1 aprilie 2001, pentru reclamantul M.l. pe perioada 1

mai 1991-1 aprilie 2001 șî pentru reclamantul F.D. pe perioada 1 octombrie 1992-1

aprilie 2001, cu cheltuieli dejudecată.

Prin sentința

civilă nr. 797 din 14 ianuarie 2014, Tribunalul Bihor

a admis excepția necompetenței

teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut că din cuprinsul cărților de identitate

depuse în copie la dosarul cauzei rezultă că domiciliile reclamanților se află

în municipiul Cluj Napoca și în localitatea Huedin, jud. Cluj, iar din cuprinsul

carnetelor de muncă rezultă ca locurile de muncă ale acestora au fost în

județul Cluj în perioada în litigiu.

Potrivit

normei de competență teritorială absolută prevăzută de art. 269 alin. (1). și (2)

C. muncii, astfel de litigii de natura celui din cauză sunt date în competența

tribunalului în circumscripția căruia își au domiciliul reclamantul și nu la

domiciliul ales la care se solicită comunicarea actelor de procedură.

Potrivit

art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, cererile

referitoare ia soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează

tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de munca

reclamantul.

De asemenea,

este de reținut că, potrivit dispozițiilor art,89 alin. (2) din N.C.C.,

„stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care

se ocupa sau se mută dintr-un anumit loc a facut-o cu intenția de a avea acolo

locuința principală".

Chiar

dacă reclamanții și-au indicat un domiciliu procesual ales pe raza județului

Bihor, respectiv ia avocatul acestora, acest domiciliu nu poate atrage

competența Tribunalului Bihor, raportat la art. 269 alin. (2) C. muncii, având

în vedere domiciliul stabil și electiv al reclamanților, iar nu domiciliul

mandatarului/avocatului acestuia sau sediul cabinetului apărătorului ales.

Dacă s-ar

admite determinarea competenței în raport de domiciliul/sediul apărătorului

ales sau mandatarului reclamanților s-ar ajunge la situația în care acestora li

s-ar permite să aleagă instanța la care să se judece, într-un caz de competență

absolută, în funcție de baroul avocațial din cadrul căruia își aleg apărătorul

sau în funcție de domiciliul mandatarului, ceea ce contravine regimului juridic

al competenței teritoriale exclusive.

Așa fiind, cum

locul de muncă al reclamanților și domiciliile acestora nu sunt pe raza

județului Bihor, ci, potrivit cărților de identitate domiciliile acestora se

află în circumscripția teritorială a Tribunalului Cluj, raportat la prevederile

art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 210 din Legea

nr. 62/2011 și art. 95 pct. 4 C. proc. civ., instanța a declinat competența de

soluționare a cererii formulate de reclamanți în favoarea Tribunalului Cluj.

La rândul său,

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 265 din 26 ianuarie 2015 a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a

pricini în favoarea Tribunalului Bihor.

A sesizat Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență

ivit.

Instanța

a reținut în motivarea hotărârii că în conformitate cu art. 269 din Legea nr. 53/2003

privind codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența

instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, aceste cereri

adresându-se instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are

domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Potrivit

art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a

cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Ceea ce

interesează în stabilirea competenței teritoriale este locul unde reclamantul

locuiește efectiv, textul de lege vorbind nu numai de domiciliu, ci și de

reședință.

Jurisprudența

a stabilit că prin "domiciliu" în sens procesual urmează a se

înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde

trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este

acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența

procesului, pentru a da eficiența dreptului la apărare.

Totodată,

trebuie avut în vedere domiciliul inițial pe care reclamantul îl are la

momentul sesizării instanței, fiind rară relevanță, sub aspectul competenței,

faptul că pe parcursul procesului partea și-ar schimba domiciliul,

În prezenta

cauza, Tribunalul Bihor a fost sesizat la 24 aprilie 2014, dată la care,

potrivit cărților de identitate depuse in copie la dosar, reclamanții aveau

reședința stabilită în mun. Oradea, localitate care se află în circumscripția

teritorială a Tribunalului Bihor,

Reclamanții

și-au stabilit reședința în mun. Oradea pentru o perioadă îndelungată, până la

data de 19 februarie 2015 și 24 februarie 2015, iar din actele dosarului nu

rezultă niciun element care să ducă la concluzia că schimbarea domiciliilor de

fapt s-a realizat cu rea-credință.

Având în

vedere această stare de fapt, potrivit dispozițiilor legale, competența de a

soluționa prezenta cerere revine primei instanțe sesizate și anume Tribunalului

Bihor, în a cărei circumscripție se află reședința reclamanților.

Cu privire Ia

conflictul negativ de competența, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanții au

învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, căruia i

se aplică dispozițiile legale speciale în materie.

Instanța

judecătorească competentă a soluționa conflictele de muncă, potrivit art. 269 alin.

(1) și (2) C. muncii este tribunalul în a cărui circumscripție reclamantul își

are domiciliul sau reședința,

Din cuprinsul

cererii de chemare de chemare în judecată se constată că reclamanții C.V.T.,

M.I. și F.D. își au reședința pe raza municipiului Oradea, județul Bihor, fapt

confirmat de copiile cărților de identitate depuse în dosarul Tribunalului Bihor.

Așadar, reclamanții

și-au indicat reședința - locuința faptică, efectivă -aflată pe raza

municipiului Oradea și au ales să introducă acțiunea la instanța în

circumscripția căreia își au reședința.

Față de

cele anterior reținute, reclamanții prin depunerea cererii de chemare în

judecată la Tribunalul Bihor au învestit în mod legal această instanță.

Ca

urmare, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de

reclamanții C.V.T., M.l. și F.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta CN

T.E.E.T. SA, în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 martie 2015.