ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44 din 12 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. rap. la art. 181 C. pen. a dispus achitarea inculpatului L.V., notar public, de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art. 246 C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. rap.la art. 18 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.M.F. și a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 10.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale.

A obligat pe inculpat să plătească suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj dat în Dosarul nr. 178/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.V., fără antecedente penale, notar public, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut în fapt că, notarul public L.V. din Beclean și-a încheiat atribuțiile de serviciu cu prilejul redactării și autentificării contractului de vânzare-cumpărare din 25 iunie 2010.

Prin acest contract, partea vătămată B.M.F. a vândut cumpărătorilor C.D.M., C.M. și C.M. un număr de 31 capete bovine, la un preț total de 70.000 lei. Din acest preț, suma de 14.400 lei, a fost plătită în numerar, iar pentru diferența de 55.600 lei, cumpărătorii s-au angajat să achite două credite contractate de către B.M.F. de la SC O.M.R. I.F.N. SA, inclusiv dobânzile și comisioanele aferente, conform graficelor de rambursare, pe perioadele 13 iulie 2010 - 13 iunie 2013, respectiv 20 iulie 2010 - 20 decembrie 2011, numerele contractelor de credit. Plata acestor credite urma să acopere diferența de 55.600 lei.

Cumpărătorii au oferit drept garanție, înscrierea în favoarea vânzătoarei, a unui drept de ipotecă asupra imobilului din C.F., Petru Rareș, aflat în proprietatea lui C.M., până la achitarea în întregime a sumei datorate. Totodată, prin contract, cumpărătorii s-au obligat să nu înstrăineze animalele până la achitarea integrală a restului de preț.

Se arată că, în realitate, imobilul oferit drept garanție de către cumpărători (casă de locuit compusă din 3 camere, 2 holuri, cămară și bucătărie, anexe: grajd, șură, bucătărie de vară, curte, arabil și fânaț în suprafață totală de 2.823 mp, înscris în C.F., nr. C.F., electronic), era deja ipotecat în favoarea SC C.E.C. B. SA - Sucursala Bistrița.

Se menționează că această ipotecă fusese constituită prin contractul de ipotecă din 06 octombrie 2006, încheiat între unitatea bancară și proprietarii C.V. și C.M., contract autentificat din 06 octombrie 2006 de către notarul public C.C.D. din Beclean, ipoteca fiind instituită pentru suma de 165.000 lei, în vederea unui credit contractat de C.D.M., în cuantum de 150.000 lei. Conform contractului de ipotecă din 06 octombrie 2006, bunul imobil ipotecat era evaluat la suma de 205.600 lei, iar dreptul de ipotecă constituit în favoarea SC C.E.C. N. SA fusese înscris în cartea funciară, la poziția C6 prin încheierea de C.F. din 2006, iar la poziția C7 a fost notată și interdicția de grevare și înstrăinare a imobilului.

S-a mai arătat că numiții C.D.M., C.M. și C.M. nu au comunicat părții vătămate, existența acestei ipoteci, totodată nu i-au spus nici că există notată interdicția de grevare și înstrăinare. Ulterior, cumpărătorii nu au achitat ratele la cele două credite contractate de la SC O.M.R. I.F.N. SA - Agenția Bistrița-Năsăud, motiv pentru care această societate a demarat proceduri de executare silită împotriva bunurilor aduse de B.M.F. drept garanție la contractele de credit, prin executorul judecătoresc B.D.M., în Dosarul execuțional nr. 194/EX/2011.

La rândul său, B.M.F. s-a adresat executorului judecătoresc A.V., în vederea executării contractului din 2010, însă, executorul judecătoresc a constatat că dreptul de ipotecă al vânzătoarei nu este înscris în C.F.

Din probele administrate a rezultat că în documentația notarială a contractului din 25 iunie 2010, nu a existat un extras de carte funciară al imobilului ipotecat, întrucât notarul public L.V. nu a solicitat un asemenea extras de carte funciară. Totodată, inculpatul nu a solicitat la O.C.P.L. Bistrița-Năsăud, înscrierea dreptului de ipotecă al părții vătămate, respectiv nu a trimis contractul din 2010 la cartea funciară pentru înscrierea dreptului.

S-a concluzionat că notarul public L.V. a încălcat prev.art. 46 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 respectiv ale art. 60 alin. (1) și art. 70 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 710/C/1995 încălcându-și astfel cu intenție atribuțiile de serviciu și vătămând interesele legale ale numitei B.M.F. cauzându-i pagube materiale.

Înainte de citirea actului de sesizare, partea vătămată B.M.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale reprezentând despăgubiri pentru suferințele psihice cauzate ca urmare a săvârșirii faptei de către inculpat, faptă ce a avut drept consecință pornirea executării silite împotriva sa de către bancă, ca urmare a neplății ratelor asumate de cumpărători prin contractul autentificat de notar. De asemenea, a susținut că este afectată și prin faptul că firma sa a fost raportată la Biroul de Credite ca rău-platnică, iar consecința va fi aceea că nu va putea accesa alte credite în perioada următoare.

Inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. În ceea ce privește starea de fapt descrisă în actul de acuzare, a susținut că într-adevăr a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 25 iunie 2010 cu clauzele menționate, că nu a solicitat cărții funciare eliberarea unui extras pentru imobilul în legătură cu care s-a instituit ipoteca și nici nu a făcut demersuri pentru a înscrie garanția în cartea funciară. Inculpatul a arătat că în contract a inserat mai multe clauze în favoarea vânzătoarei în cazul în care nu se vor respecta obligațiile stabilite în sarcina cumpărătorilor și că nu s-a gândit că se va ajunge la executarea silită imobiliară.

Inculpatul a susținut că părțile s-au prezentat la cabinet în jurul orei de închidere a programului, respectiv 15

30

- 16

00

că acestea au prezentat un extras C.F. în copie, extras ce i-a oferit suficiente garanții că situația prezentată în act este cea reală și era puțin probabil ca imobilul să fie grevat cu sarcini.

Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale și anume: Dosar urmărire penală nr. 178/P/2012, vol. I, xerocopii ale contractului notarial din 25 iunie 2010 și ale altor acte (filele 5-10); declarația părții vătămate B.M.F. din 30 mai 2012 (filele 16-21); referat din 31 mai 2012 (filele 22-24); adresa din 10 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud (fila 25), având atașate declarațiile în fața lucrătorului de poliție de către B.M.F., C.D.M., C.M., C.M. (filele 26-33); adresa O.C.P.I. Bistrița Năsăud, având atașată xerocopia certificată a C.F.E., Reteag (filele 37-40); - xerocopiile contractului de ipotecă din 06 octombrie 2006 și încheierii din 06 octombrie 2006 (filele 41-42); adresa din 19 aprilie 2012 a SC C.E.C. B. SA -Sucursala Bistrița (fila 44); certificat de cazier al învinuitului (fila 53); xerocopii acte (filele 54-55); adresa din 22 iunie 2012 a SC O.M.R. I.F.N. SA - Agenția Bistrița Năsăud și actele anexate memoriului respectiv (filele 57-84); - adresa din 22 iunie 2012 a SC C.E.C. B. SA - Sucursala Bistrița și actele anexate acestei adrese (filele 87 -206). copie contract notarial din 25 iunie 2010 și alte acte (filele 5-10); declarația părții vătămate B.M.F. din 30 mai 2012 (filele 16-21); vol. II: declarațiile învinuitului L.V., date în fața procurorului la 14 iunie 2012 și 28 iunie 2012 (filele 7-12); adresa din 03 iulie 2012 a B.E.J., B.D.M. din Beclean, împreună cu actele anexate acesteia (filele 15-166); adresa din 27 iunie 2012 a executorului judecătoresc A.D.M. din Bistrița și actele anexate acesteia (filele 168-199); vol. III: plângere penală formulată de B.M.F., înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean sub nr. 227/P/2012 (filele 11-13) și xerocopii ale unor acte anexate (filele 14-15); declarații luate de organele de poliție in Dosarul nr. 227/P/2012, numiților B.M.F. (filele 18-20), C.D. (filele 21, 22), C.M. (filele 24, 25), C.M. (filele 27, 28); certificate de cazier (filele 35, 36, 39); adresa din 30 mai 2012 a B.N.P., V.L. și actele medicale anexate în copie (filele 43-46); declarații date in fața procurorului de către: B.M.F. (filele 52-55), C.M. (filele56-60), C.M. (filele 61-64), P.F. (filele 71-74);precum și cele din faza de cercetare judecătorească- dosar instanță: constituire de parte civilă (fila 2); declarația inculpatului L.V. (filele 29-30) ; declarație parte vătămată (fila 31); declarații martori C.M. (fila 39), C.D.M. (fila 40), C.M. (fila 41) și P.F. (fila 58); raport de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (fila 46); acte privind profilul profesional și moral al inculpatului (filele 26-27, 52-56).

Curtea de apel a reținut următoarea stare de fapt: Inculpatul L.V. este notar public, desfășurându-și activitatea în cadrul Biroului Notarial situat în orașul Beclean, jud.Bistrița-Năsăud. în data de 25 iunie 2010 la solicitarea numiților C.D.M. și C.M. care au apelat la serviciile notariale fără al cunoaște anterior pe inculpat, s-a încheiat contractul nr. 389, potrivit căruia partea vătămată B.M.F. a vândut celor dintâi precum și numitei C.M. un număr de 31 capete bovine, la un preț total de 70.000 lei. Conform înțelegerii dintre părți, suma de 14.400 lei a fost achitată în numerar, iar pentru diferența de 55.600 lei cumpărătorii s-au angajat să achite două credite contractate de către B.M.F. la SC O.M.R. I.F.N. SA, inclusiv dobânzile și comisioanele aferente conform graficelor de rambursare pe perioada 13 iulie 2010-13 iunie 2013, respectiv 20 iulie 2010-20 decembrie 2011, potrivit contractelor de credit.

Prin contract, cumpărătorii s-au obligat să nu înstrăineze animalele până la achitarea integrală a restului de preț, stabilindu-se ca în caz de nerespectare a acestei obligații aceștia pierd dreptul asupra animalelor. De asemenea, la solicitarea părții vătămate B.M.F., cumpărătorii au oferit drept garanție înscrierea în favoarea vânzătoarei a unui drept de ipotecă asupra imobilului din C.F., P.R., aflat în proprietatea numitei C.M. - mama cumpărătorului C.D.M., până la achitarea în întregime a sumei datorate, imobilul fiind compus din casă de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 2.823 mp.

În momentul prezentării la notar, cumpărătorii au înmânat inculpatului actele privind imobilul oferit drept garanție, printre acestea fiind și un extras C.F. în copie eliberat la data de 13 august 2009, în care se menționează dreptul de proprietate al numitei C.M.

Inculpatul nu a făcut demersuri pentru a obține de la cartea funciară un extras C.F. actualizat și nici nu a cerut părților să depună un astfel de act, întocmind contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a autentificat din 25 iunie 2010.

Ulterior, cumpărătorii nu au achitat ratele la cele două credite contractate la SC O.M.R. I.F.N. SA - Agenția Bistrița-Năsăud, motiv pentru care această societate a demarat proceduri de executare silită împotriva bunurilor aduse de B.M.F. drept garanție la contractele de credit. La data de 14 februarie 2012 se pornește procedura de executare silită prin vânzarea la licitație, fiind stabilită data de 22 martie 2012, ca dată a scoaterii la vânzare prin licitație a imobilelor anexe gospodărești și teren arabil pe care partea vătămată le-a prezentat ca și garanții la momentul obținerii creditelor.

Partea vătămată B.M.F. s-a adresat la rândul său executorului judecătoresc în vederea executării contractului din 2010 acesta constatând că dreptul de ipotecă al vânzătoarei nu era înscris în cartea funciară și că imobilul oferit drept garanție de către cumpărători era deja ipotecat în favoarea SC C.E.C. B. SA Sucursala Bistrița, conform contractului autentificat din 6 octombrie 2006 de către notarul public C.C.D. din Beclean pentru suma de 165.000 lei.

Executorul judecătoresc a încercat recuperarea animalelor de la cumpărători, însă aceștia au declarat că le-au înstrăinat, astfel că s-a recurs la procedura executării silite imobiliare, care nu a putut fi urmată, deoarece ipoteca nu era înscrisă în cartea funciară. Executarea silită împotriva părții vătămate a fost oprită ca urmare a achitării ratelor și cheltuielilor aferente de către cumpărători la data de 27 aprilie 2012, ulterior aceste rate fiind plătite la zi, astfel că până la finalul cercetării judecătorești mai era doar o tranșă de achitat.

Potrivit art. 70 din Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici aprobat prin Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 a Ministrului Justiției, în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public este obligat să verifice situația proprietății și sarcinile bunului, scop în care trebuie să pretindă prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului și după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul cu sarcini, precum și certificatul de atestare fiscală. De asemenea, conform art. 80 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 republicată (art. 45 alin. (3) în vechea reglementare) actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicității mobiliare sau imobiliare, se vor comunica de îndată la locul unde se ține această evidență, iar notarul public va face și demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate.

Din probele administrate în cauză coroborate cu declarația inculpatului, a rezultat că, deși inculpatul a prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 25 iunie 2010 o clauză, potrivit căreia se înscrie un drept de ipotecă asupra imobilului din C.F. proprietatea lui C.M., în vederea garantării achitării în întregime a sumelor datorate cu titlu de preț, acesta nu a solicitat părților sau serviciului de carte funciară eliberarea unui extras C.F. pentru a verifica situația proprietății și sarcinile bunurilor. Totodată, inculpatul nu a făcut niciun demers pentru înscrierea dreptului de ipotecă în cartea funciară.

În consecință, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul a îndeplinit în mod defectuos un act, respectiv a redactat și autentificat contractul de vânzare-cumpărare din 25 iunie 2010 încălcându-și obligațiile ce-i revin prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, iar prin aceasta a cauzat o vătămare a intereselor legale ale părții vătămate, care a fost expusă unei proceduri de executare silită îndreptată împotriva sa, ca urmare a imposibilității de valorificare a garanției imobiliare pe care părțile au convenit să i-o acorde și pe care notarul a menționat-o în contractul încheiat.

Astfel, este întrunită latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, așa cum este reglementată în dispozițiile art. 246 C. pen.

În ceea ce privește latura subiectivă, se apreciază că inculpatul a acționat cu intenție indirectă (cu știință) și nu din culpă, întrucât acesta a avut posibilitatea să prevadă rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Dispozițiile legale care reglementează activitatea notarială îi sunt cunoscute inculpatului și acesta este obligat să le respecte, cunoscând consecințele unor astfel de încălcări, ce nu pot fi considerate erori ce se circumscriu noțiunii de culpă, mai ales în situația prezentată.

Obligația de prevedere a rezultatului se deduce din actele normative care reglementează exercitarea activității notariale, iar inculpatul, cu nivelul său de pregătire și experiența profesională, avea în momentul săvârșirii faptei, această posibilitate.

Prin urmare, este întrunită și latura subiectivă care compune elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, iar inculpatul are calitatea cerută de lege pentru a se reține în sarcina sa această faptă și anume, cea de funcționar public.

În ceea ce privește urmarea socialmente periculoasă și anume vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate, aceasta este realizată prin aceea că partea vătămată a fost în imposibilitate de a executa silit contractul din 25 iunie 2010, tocmai datorită exercitării defectuoase a atribuțiilor de serviciu de către inculpat. Este lipsit de relevanță faptul că, ulterior cumpărătorii au achitat ratele băncii creditoare, iar procedura de executare silită s-a sistat, întrucât infracțiunea s-a consumat anterior.

Pentru aceste considerente, fapta inculpatului se circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și nu se justifică schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de neglijență în serviciu prev.de art. 249 C. pen., fapta fiind comisă cu intenție.

Cu toate acestea, ținând seama de modul de săvârșire a faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului, se apreciază că în concret, fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Astfel, inculpatul este notar din anul 1995, este căsătorit, are doi copii majori și o relație de familie în care se implică afectiv și financiar, soția sa fiind pensionară. In cauză, nu s-a dovedit că acesta a urmărit obținerea unui câștig material, nu a cunoscut părțile contractante, câștigă din activitatea notarială aproximativ 10.000 lei lunar, iar din actele dosarului și referatul de evaluare, a rezultat că până la acest moment a avut o conduită profesională corespunzătoare, are o bună imagine în societate, având și preocupări literare.

De asemenea, prin fapta sa s-au produs consecințe de natură materială care au fost recuperate într-un timp scurt, de la momentul somării părții vătămate și până la sistarea executării silite trecând o perioadă de aproximativ două luni, ceea ce face ca atingerea adusă valorii ocrotite de lege să fie una minimă.

Neplata ratelor stabilite prin contract de către cumpărători s-a datorat și unei situații obiective determinată de îmbolnăvirea numitului C.D., care nu a mai putut obține venituri, iar executarea silită asupra animalelor nu a fost posibilă, deși acestea nu erau înstrăinate, întrucât cumpărătorii au susținut în fața executorului că nu le mai dețin.

Prin urmare, față de toate aceste considerente și având în vedere și vârsta inculpatului, aceea de 62 de ani, împrejurarea că nu a mai avut alte abateri de natură penală, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. și art. 181 C .pen., achitarea acestuia de sub învinuirea de. a fi săvârșirea infracțiunea de abuz în serviciu prev.de art. 246 C. pen., iar în baza art. 91 lit. c) C. pen. rap. la art. 181 alin. (3) C .pen. s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

Cu privire la latura civilă, s-a reținut că urmare a faptei inculpatului, partea vătămată a suferit un stres determinat de demararea procedurii executării silite imobiliare împotriva sa de către SC O.M.R. I.F.N. SA și de perspectiva refuzului acordării altor credite ca urmare a întârzierii plății ratelor, ceea ce justifică acordarea unor despăgubiri civile pentru daune morale.

Instanța a apreciat, însă, că raportat la perioada scurtă de timp în care partea vătămată a fost expusă acestui stres și consecințele imediate și ulterioare ale faptei inculpatului, suma de 10.000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat.

În consecință, în baza art. 998 C. civ. (în vigoare la data comiterii faptei), s-a admis în parte acțiunea civilă, iar inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.M.F. suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

Împotriva sentinței penale nr. 44 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, au declarat recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul L.V.

Instanța, în baza art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 a recalificat recursul devolutiv ca fiind în prezent apel.

Reprezentantul Ministerului Public, în calea de atac a apelului, a criticat hotărârea instanței de fond, susținând că în raport de probatoriul cauzei inculpatul trebuie condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, precizând că în calitate de notar public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu clauze specifice nu și-a îndeplinit corespunzător îndatoririle, fapt ce a dus la prejudicierea părții ce avea calitate în acest contract, astfel încât pentru infracțiunea prev. de art. 246 din vechiul C. pen. trebuia aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În raport de noua încadrare dată pe legea nouă, a solicitat a se observa că în prezent infracțiunea se regăsește în prevederile art. 247 C. pen., dar limitele de pedeapsă sunt mai mari, respectiv de la unu la 7 ani, în timp ce legea veche prevedea în disp. art. 246 C. pen. limite de pedeapsă cuprinse între 6 luni și 3 ani.

Față de această împrejurare, în virtutea disp. art. 5 din N.C.P. constatând că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului în raport de limitele de pedeapsă, atât cea minimă, cât și maximul, a solicitat admiterea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantumul minimului special pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. anterior, a cărei executare să fie amânată în condițiile N.C.P.P.

Inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat, ca prim motiv de apel, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) din N.C.P.P., susținând că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Cel de-al doilea motiv de apel a vizat diminuarea cuantumului daunelor morale în raport de împrejurarea că șocul invocat de partea civilă nu a fost obiectivat prin nici un alt act medical sau altă probă, aceasta primind suma de 770.000 lei, cât și daunele materiale ocazionate de procedurile declanșate în vederea recuperării sumelor de bani.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat păstrarea soluției dispusă de instanța fondului, în sensul menținerii sancțiunii administrative aplicate.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de inculpatul L.V. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dispoziții legale incidente în cauză:

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, „Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.

(3) Deciziile pronunțate în apelurile soluționate potrivit alin. (1) și (2) sunt definitive, în condițiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen."

Infracțiunea de „Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" este reglementată de vechiul cod în disp. art. 246 care arată că „ Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

În N.C.P. infracțiunea se regăsește sub titlul de „Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile" prevăzută de art. 247, care în alin. (1) arată că „Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității ori relației de dependență în care debitorul se află față de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanță de valoare vădit disproporționată față de această prestație se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani".

Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de apel invocate atât de inculpat, cât și de Parchet, Înalta Curte, ca instanță de apel, constată următoarele:

Instanța de fond a procedat direct și nemijlocit la audierea inculpatului L.V. declarația acestuia fiind consemnată la filele 29-30, a părții vătămate B.M.F. (fila 31); a martorilor C.M. (fila 39), C.D.M. (fila 40), C.M. (fila 41) și P.F. (fila 58).

De asemenea, tot la judecata în fond s-a administrat proba cu înscrisuri constând în declarația părții vătămate B.M.F. de constituire de parte civilă (fila 2); raport de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (fila 46); acte privind profilul profesional și moral al inculpatului (filele 26-27, 52-56).

Situația de fapt reținută de către prima instanță este cea descrisă anterior, în cuprinsul prezentelor considerente.

Din probele administrate în cauză coroborate cu declarația inculpatului, a rezultat că, deși inculpatul a prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 25 iunie 2010 o clauză, potrivit căreia se înscrie un drept de ipotecă asupra imobilului din C.F. proprietatea lui C.M., în vederea garantării achitării în întregime a sumelor datorate cu titlu de preț, acesta nu a solicitat părților sau serviciului de carte funciară eliberarea unui extras C.F. pentru a verifica situația proprietății și sarcinile bunurilor. Totodată, inculpatul nu a făcut niciun demers pentru înscrierea dreptului de ipotecă în cartea funciară.

Verificând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că inculpatul L.V., în declarația dată în fața Curții de apel și aflată la filele 29-30 dosar fond, printre altele, arată că „la închiderea programului cabinetului notarial, ora închiderii fiind ora 16, au apărut la cabinet atât cumpărătorul C.D.M. însoțit de mama acestuia C.M. si soția acestuia C.M., cât și vânzătoarea B.M.

Cu acea ocazie mi-au solicitat să închei contractul de vânzare cumpărare prezentându-mi un extras C.F. pentru informare în copie, extras care avea doar o filă care cuprindea foile A și B, în foaia B fiind menționată ca proprietară a imobilului pe care vroiau să-l ofere ca si garanție numita C.M., mama cumpărătorului C.D.

Chiar dacă eu nu am putut verifica datele din C.F. întrucât la cartea funciară era închis la ora respectivă, extrasul prezentat de părți mi-a oferit suficiente garanții că situația ce reieșea din actul pus la dispoziție este cea reală, era puțin probabil ca imobilul să fie grevat cu sarcini.

Înainte de încheierea contractului, eu nu am atras atenția părților că ar fi necesar depunerea unui extras CF complet și actualizat si nici nu am întrebat dacă imobilul este sau nu grevat cu sarcini. Probabil că a fost o neglijentă din partea mea, faptul că nu am pus în discuție această problema. Fiind un contract care avea ca obiect vânzarea de animale, situație in care de obicei nu se dau garanții imobiliare, m-am gândit că nu se va ajunge la executarea imobilului și astfel nu am acordat suficientă importanță acelei garanții imobiliare.

După încheierea contractului, nu am făcut demersuri pentru a înscrie ipoteca în cartea funciară. De altfel, nu s-a plătit nici taxa pentru înscriere si părțile nu au insistat ca să se înscrie ipoteca in CF. La circa 2-3 zile de la încheierea contractului, mergând la C.F. cu alte dosare, m-am adus aminte de actele întocmite ptentru părțile din acest dosar și verificând coala de CF am sesizat că era înscrisă ipoteca în favoarea C.E.C. B.

Atunci nu am luat nicio măsură, iar la circa 6 luni de la încheierea contractului secretara mea, care discutase cu partea vătămată, mi-a spus că nu s-au plătit datoriile de către cumpărător si că acesta ar fi înstrăinat și animalele deși prin contract exista interdicție de înstrăinare.

Ipoteca nu putea fi înscrisă in cartea funciară pentru că C.E.C. B. nu fi fost de acord. Eu nici nu am încercat să pun o ipoteca de rangul 2 pentru că eram convins de faptul că C.E.C. B. nu ar fi acceptat acest lucru.

Eu nu consider că am greșit pentru că le-am dat părților si alte posibilități de a-și recupera prejudiciul, precum și prin clauzele contractuale vizând pierderea animalelor în cazul de neachitare a obligațiilor de achitare a prețului. De asemenea, am inserat o clauză de interdicție de înstrăinare a animalelor până la data achitării integrale a prețului.

Eu m-am gândit ca o ultimă variantă si la această ipotecă dar nu mi-am imaginat că se va ajunge la această situație.

Din cunoștințele mele, ratele au fost achitate de cumpărător urmând fi lichidate în aproximativ o lună."

În declarația dată în faza de cercetare judecătorească, (fila 30), partea vătămată constituită parte civilă, numita B.M.F., printre altele, a arătat că „în prezent ratele sunt achitate la zi și din câte cunosc a mai rămas o diferență de aproximativ 112 milioane lei vechi", considerând totodată „că in toată această perioadă din cauza modului in care dl. notar a încheiat contractul, am fost expusă unui stres continuu, temându-mă că îmi voi pierde averea moștenită de la părinții mei".

În aceeași ordine de idei, Înalta Curte are în vedere declarația martorei C.M. (fila 39 dosar fond), în care aceasta declară, printre altele, „că împreună cu fiul meu și nora precum și cu partea vătămată B.M. ne-am prezentat la notarul L.V. pe care nu l-am cunoscut dinainte și cu acea ocazie am prezentat un extras de carte funciară în care era menționată proprietatea imobilul in care locuiesc, extras pe care îl obținusem in urma cu 5 ani, respectiv la 2 ani de la moartea soțului meu.

Eu știam că imobilul era ipotecat, dar cum nu am fost întrebată despre acest lucra nu am spus la notariat nimic în legătură cu acest aspect. Dl. notar nu a menționat că ar trebui un alt extras de carte funciară pentru încheierea contractului respectiv.

Ratele la banca la care avea credit partea vătămată, urmau să fie achitate potrivit contractului de către fiul meu si nora și este adevărat că a fost o perioadă în care nu s-au putut plăti aceste rate, întrucât fiul meu a fost bolnav și nu am avut posibilități.

Din câte am înțeles mai există două sau trei rate de achitat și se acoperă întreg creditul la bancă.

Eu din câte știu, animalele încă sunt în proprietatea familiei fiului meu fiind ținute într-un grajd la o altă persoană din localitate.

Eu când m-am prezentat la notar am știut și mi s-a spus de către fiul meu că eu de aceea sunt acolo pentru a garanta cu casa plata prețului animalelor și că în cazul în care nu se va achita acel preț, casa se va lua."

În declarația aflată la fila 40 dos. fond, martorul C.D.M. a precizat că nu mai reține dacă dl notar i-a atras atenția asupra riscurilor de moralitate la care se expune în cazul în care nu o să poată achita prețul.

A mai arătat, de asemenea, că „împreună cu partea vătămată care dorea să se asigure că nu vor fi probleme am ajuns la o înțelegere în legătură cu toarte clauzele din contract, inclusiv cea privind instituirea unei garanții imobiliare cu privire la casa mamei mele. Nu s-a pus problema ipotecii existente pe acel imobil, nici noi nu am făcut referire la aceasta și nici dl notar nu ne-a chestionat și nu a solicitat de la noi un extras de C.F. actualizat (...).

Din cauza unor probleme de sănătate nu am putut să lucrez timp de 1 an și nu am reușit să achit ratele la bancă la timp. Precizez însă că la momentul la care executorul judecătoresc s-a prezentat la locuința mea în vederea recuperării diferenței de preț și m-a întrebat unde sunt animalele am declarat că le-am vândut deși nu era așa întrucât doream să achit datoria și nu doream să se ajungă la executare silită."

Martora C.M., în declarația dată în fața Curții de apel (fila 41 dos. fond) a arătat, printre altele, că s-a ajuns la ideea de a garanta cu casa soacrei sale întrucât partea vătămată insista că dorește să aibă „la mână" ceva sigur care să îi ofere garanția că poate să recupereze plata animalelor în cazul în care aceasta nu se va achita.

A mai precizat că „la momentul la care a venit executorul, am declarat nereal că animalele erau vândute."

Eu știam că există ipotecă pe casa soacrei instituită tot pentru cumpărarea unor animale însă acest aspect nu l-am discutat la notariat."

În declarația dată în faza de cercetare judecătorească, (fila 58), martora P.F. a precizat că în ceea ce plivește „contractul de vânzare cumpărare, acesta mi-a fost dictat în totalitate de către inculpat deoarece era un contract cu un conținut pe care nu l-am mai întâlnit, destul de complex implicând plata unor rate. După ce mi-au fost dictate clauzele contractului, în final, dl. notar mi-a spus „hai să trecem și o ipotecă pt. ca în situația în care nu se plătesc ratele să existe și această garanție".

Dl. notar mi-a spus că doar în cazul în care nu se vor achita ratele atunci vom purcede la înscrierea garanției în cartea funciară.

Nici în ziua respectivă, dată fiind ora înaintată dar nici ulterior nu s-a pus problema înscrierii ipotecii în cartea funciară

Nu mi-am pus problema de ce nu se cere un extras C.F. actualizat dată fiind si ora înaintată dar eu am înțeles că acea ipotecă a fost menționată doar pt. situație în care nu se vor plăti ratele. Precizez că eu așa am înțeles că ipoteca se va înscrie in cartea funciară doar dacă nu se vor achita ratele. în toate celelalte situații în care s-a pus problema încheierii unor contracte de vânzare cumpărare pt. imobile sau ipoteci dl. notar a făcut demersuri în vederea obținerii unui extras C.F. actualizat".

După cum a reținut și instanța de fond, pe baza probelor administrate, a fost dovedit faptul că executorul judecătoresc a încercat recuperarea animalelor de la cumpărători, însă aceștia au declarat că le-au înstrăinat, astfel că s-a recurs la procedura executării silite imobiliare, care nu a putut fi urmată, deoarece ipoteca nu era înscrisă în cartea funciară. Executarea silită împotriva părții vătămate a fost oprită ca urmare a achitării ratelor și cheltuielilor aferente de către cumpărători la data de 27 aprilie 2012, ulterior aceste rate fiind plătite la zi, astfel că până la finalul cercetării judecătorești mai era doar o tranșă de achitat.

Înalta Curte constată că în raport de materialul probator aflat la dosarul cauzei, administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, a rezultat că, deși inculpatul a prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 25 iunie 2010 o clauză, potrivit căreia se înscrie un drept de ipotecă asupra imobilului din C.F. proprietatea lui C.M., în vederea garantării achitării în întregime a sumelor datorate cu titlu de preț, acesta nu a solicitat părților sau serviciului de carte funciară eliberarea unui extras C.F. pentru a verifica situația proprietății și sarcinile bunurilor. Totodată, inculpatul nu a făcut niciun demers pentru înscrierea dreptului de ipotecă în cartea funciară.

Potrivit art. 70 din Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici aprobat prin Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 a Ministrului Justiției, în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public este obligat să verifice situația proprietății și sarcinile bunului, scop în care trebuie să pretindă prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului și după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul cu sarcini, precum și certificatul de atestare fiscală. De asemenea, conform art. 80 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 republicată (art. 45 alin. (3) în vechea reglementare) actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicității mobiliare sau imobiliare, se vor comunica de îndată la locul unde se ține această evidență, iar notarul public va face și demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate.

În consecință, în considerarea aspectelor mai sus enunțate, raportând textele și prevederile legale la ansamblul probator administrat, respectiv actele aflate la dosar, alături de declarațiile martorilor și ale inculpatului, precum și ale părții civile, Înalta Curte constată faptul că deși părțile au prezentat un extras de C.F. vechi, care nu mai era de actualitate, la momentul încheierii contractului casa fiind grevată deja de o ipotecă, acesta nu este de natură a-l exonera de răspundere pe inculpat, care, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, a îndeplinit în mod defectuos un act, respectiv a redactat și autentificat contractul de vânzare - cumpărare din data de 25 iunie 2010 încălcându-și obligațiile ce-i reveneau prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, iar prin aceasta a cauzat o vătămare a intereselor legale ale părții vătămate, care a fost expusă unei proceduri de executare silită îndreptată împotriva sa, ca urmare a imposibilității de valorificare a garanției imobiliare pe care părțile au convenit să i-o acorde și pe care notarul a menționat-o în contractul încheiat.

Sub aspectul laturii penale, în considerarea justei aprecieri a faptei în cadrul procesului de evaluare a caracterului și a trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, Înalta Curte constată că ținând seama de modul de săvârșire a faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului, în mod corect prima instanță a apreciat că în concret, fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Prin fapta inculpatului s-au produs consecințe de natură materială care au fost recuperate într-un timp scurt, de la momentul somării părții vătămate și până la sistarea executării silite trecând o perioadă de aproximativ două luni, ceea ce face ca atingerea adusă valorii ocrotite de lege să fie una minimă, sub acest aspect relevant fiind chiar declarația părții vătămate dată în fața primei instanțe și menționată anterior.

Neplata ratelor stabilite prin contract de către cumpărători s-a datorat și unei situații obiective determinată de îmbolnăvirea numitului C.D., care nu a mai putut obține venituri, iar executarea silită asupra animalelor nu a fost posibilă, deși acestea nu erau înstrăinate, întrucât cumpărătorii au susținut în fața executorului că nu le mai dețin, iar ulterior cumpărătorii au achitat ratele băncii creditoare, iar procedura de executare silită s-a sistat.

În ceea ce privește persoana și conduita inculpatului, se reține că acesta este notar din anul 1995, este căsătorit, are doi copii majori și o relație de familie în care se implică afectiv și financiar, soția sa fiind pensionară. în cauză, nu s-a dovedit că acesta a urmărit obținerea unui câștig material, nu a cunoscut părțile contractante, câștigă din activitatea notarială aproximativ 10.000 lei lunar, iar din actele dosarului și referatul de evaluare, a rezultat că până la acest moment a avut o conduită profesională corespunzătoare, are o bună imagine în societate, având și preocupări literare.

Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut că urmare a faptei inculpatului, partea vătămată a suferit un stres determinat de demararea procedurii executării silite imobiliare împotriva sa de către SC O.M.R. I.F.N. SA și de perspectiva refuzului acordării altor credite ca urmare a întârzierii plății ratelor, ceea ce a justificat acordarea unor despăgubiri civile pentru daune morale, însă raportat la perioada scurtă de timp în care partea vătămată a fost expusă acestui stres și consecințele imediate și ulterioare ale faptei inculpatului, suma de 10.000 lei apare ca suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat.

Cum în fața instanței de apel, nu au fost administrate nici de către inculpat și nici de către Parchet probe prin care să răstoarne soluția dispusă de prima instanță, Înalta Curte, constatând că situația de fapt a fost corect reținută, pedeapsa aplicată inculpatului constând în aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în sumă de 1.000 lei, just individualizată, în raport de care soluția pronunțată este legală și temeinică, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul L.V. împotriva sentinței penale nr. 44 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul L.V. împotriva sentinței penale nr. 44 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielie judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2014.