ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 732/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 732/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Sibiu, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC CDI C. SRL a

solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F.D.E.E.E.D. Transilvania Sud SA ca

prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate că

suma de 3.051.759,05 RON, avansată de către reclamantă către pârâtă, reprezintă

contravaloarea finanțării lucrărilor de întărire a rețelei în amonte de punctul

de racordare pentru lucrarea „Amplificare alimentare energie electrică a SC CDI

C. SRL";

- să se dispună

obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.051.759,05 RON cu

titlu de returnare cheltuieli, efectuate de către utilizator în condițiile art.

37 alin. (4) lit. c) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor de

rețele electrice de interes aprobat prin H.G. nr. 90/2008;

În drept, au fost

invocate prevederile art. 36 și 37 din H.G. nr. 90/2008, art. 112 și

următoarele C. proc. civ.

Prin Sentința nr.

641/C/2014 pronunțată de către Tribunalul Sibiu a fost respinsă excepția

prescripției dreptului material la acțiune și a fost admisă acțiunea formulată

și precizată de către reclamanta SC CDI C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC

F.D.E.E.E.D. Transilvania Sud SA, care a fost obligată să plătească reclamantei

suma de 3.051.759,15 RON, din care 2.564.503,40 RON reprezintă valoarea

lucrării de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare

pentru lucrarea „Amplificare alimentare energie electrică a SC CDI C. SRL, iar,

suma de 487.255,65 RON reprezintă TVA.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Instanța a stabilit

situația de fapt, care a înlăturat inadvertențele din raportul de expertiză

tehnică judiciară, precum și apărările părții pârâte cu privire la poziționarea

în teren a punctelor de reper din instalația efectuată, puncte față de care se

va stabili obligația de plată a pârâtei.

S-a mai reținut că la

data obținerii Avizului tehnic 47/F din 28 septembrie 2007 erau în vigoare

dispozițiile H.G. nr. 867/2003. Contractul de racordare nr. 3228 din 13

noiembrie 2008 s-a încheiat între cele două părți litigante după apariția

Ordinului ANRE nr. 55/2008 de modificare a Ordinului nr. 15/2004, care la art.

1

1

statuează că, în cazul avizelor tehnice de racordare pentru care

nu s-a încheiat contract de racordare până la data de 12 iunie 2008, suportarea

costurilor aferente componentei a tarifului de racordare, respectiv lucrările

de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare, se face de

către operatorul de distribuție a energiei electrice cu respectarea

prevederilor art. 37 din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la

rețelele electrice de interes public, aprobat prin H.G. nr. 90/2008. Această

dispoziție legală face ca H.G. nr. 90/2008 să retroactiveze în ceea privește

subiectul ce trebuie să suporte costurile lucrărilor mai sus identificate.

Astfel, se explică de ce Contractul de racordare 3228/2008 face referire la

H.G. nr. 90/2008 și nu la H.G. în vigoare la data emiterii avizului de racord.

S-a mai reținut că

lucrările au fost suportate ca și cost de reclamanta utilizatoare și că ele au

intrat în proprietatea operatorului de rețea - societatea pârâtă - și, ca

atare, dispoziția legală nu face altceva decât să reglementeze juridic o stare

de fapt dată.

De asemenea, s-a

constatat că art. 37 alin. (2) din H.G. nr. 90/2008 stabilește că în situația

în care lucrările din categoria celor de întărire a rețelei electrice în amonte

de punctul de racordare, pentru crearea condițiilor tehnice necesare racordării

unui utilizator, nu sunt prevăzute în programul de investiții al operatorului

de rețea și nu există posibilitatea realizării lor corelate cu instalația de

racordare până la data solicitată pentru punerea sub tensiune a instalației de

utilizare, operatorul de rețea are obligația de a-i comunica utilizatorului

acest lucru precum și oferta și termenele posibile de realizare a lucrării. Ca

atare, reclamanta a optat pentru varianta reglementată de art. 37 alin. (4)

lit. c) coroborat cu art. 37 alin. (5) din H.G. nr. 90/2008, respectiv să

suporte costurile lucrării, cheltuielile urmând a fi returnate ulterior de

către operator.

Cu privire la

excepția prescrierii dreptului material la acțiune, s-a reținut că lucrările de

execuție, obiect al celor două contracte, au fost finalizate la data de 30

noiembrie 2009. Prezenta acțiune a fost înregistrată la Tribunalul Sibiu la 3

decembrie 2012, însă a fost trimisă prin fax la 30 noiembrie 2012, deci în

termenul legal de prescripție de 3 ani statuat de dispozițiile art. 3 din

Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței

apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Verificând

legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate,

instanța a constatat apelul nefondat având în vedere următoarele considerente:

Într-adevăr, la data

depunerii de către intimata-reclamantă a cererii de emitere a avizului tehnic

de racordare, precum și la data comunicării către apelanta-pârâtă prin Adresa

nr. 243 din 27 august 2007, a acceptului intimatei-reclamante pentru executarea

lucrării în varianta 1, respectiv amplificare putere la consumator și măririi

capacității de distribuție energie electrică pe LEA 20 KV ST 110/20 KV Orlat-PA

1 Săliște executate în regim de tarif de racordare, erau în vigoare

dispozițiile H.G. nr. 867/2003.

Potrivit

dispozițiilor art. 39 alin. (1) din acest act normativ, pentru racordarea

utilizatorului la rețeaua electrică se execută, după caz, următoarele categorii

de lucrări: a) lucrări de întărire a rețelei electrice, în amonte de punctul de

racordare, pentru crearea condițiilor tehnice necesare racordării unui

utilizator.

Art. 40 alin. (1) din

actul normativ menționat, prevede că lucrările din categoriile prezentate la

art. 39 lit. a) și b) se execută cu forțe proprii de către operatorii de rețea

sau se contractează, conform reglementărilor legale, cu terți atestați în

condițiile legii.

La alin. (2) al art.

40 se prevede că lucrările din categoria corespunzătoare art. 39 lit. a) și b)

se pot contracta de către operatorul de rețea și direct cu un anumit

proiectant/constructor atestat, dacă acesta a fost ales de către utilizator,

care a cerut în scris în mod expres acest lucru operatorului de rețea, înainte

de încheierea contractului de racordare, iar la alin. (3) al aceluiași articol

se prevede că, în situația prevăzută la alin. (2), tariful de racordare

perceput de către operatorul de rețea se va calcula în mod corespunzător.

Având în vedere

aceste prevederi legale, precum și cele ale art. 33 alin. (1) și (2) din

același act normativ, ce stabilesc modul de calcul al tarifului de racordare,

respectiv conform principiilor prevăzute în anexa nr. 2 pct. II,

apelanta-pârâtă a inclus în tariful de racordare, impus a fi achitat de către

intimata-reclamantă, suma de 305.759,05 RON, din care TVA 487.255,65 RON,

reprezentând componenta B din tariful de racordare, corespunzătoare conturilor

necesare realizării instalației de racordare cuprinse între punctul de

alimentare cu energie electrică ST Orlat și punctul de racordare, sumă care a

fost achitată de către intimata-reclamantă.

Însă, la data de 12

iunie 2008, a intrat în vigoare H.G. nr. 90/2008, care stabilește că, în cazul

în care pentru racordarea utilizatorului la rețeaua electrică, sunt necesare

lucrări de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare,

realizarea acestor lucrări se face de către operatorul de rețea și pe

cheltuiala acestuia, în conformitate cu prevederile legale (art. 36 alin. (1)

pct. a coroborat cu art. 37 alin. (1) teza I).

Potrivit art. 2 din

H.G. nr. 90/2008, dacă aceste lucrări nu sunt prevăzute în programul de

investiții ale operatorului de rețea și nu există posibilitatea realizării lor

corelate cu instalația de racordare până la data solicitată pentru punerea sub

tensiune a instalației de utilizare, operatorul de rețea comunică acest lucru

utilizatorului în oferta de acordare pentru care o face prin avizul tehnic de

racordare, informându-l cu privire la termenele posibile pentru realizarea

lucrărilor respective.

În condițiile

prevăzute la alin. (2), potrivit alin. (3) al aceluiași articol, utilizatorul

poate opta pentru suportarea costurilor lucrărilor de întărire a rețelei în

amonte de punctul de racordare, cheltuielile efectuate de către utilizator în

condițiile alin. (4) lit. c) urmând a fi returnate de către operatorul de rețea

printr-o modalitate convenită între părți, așa cum se prevede la alin. (5).

De asemenea, la data

de 12 iunie 2008, a intrat în vigoare Ordinul ANRDE nr. 55/2008 privind

modificarea și completarea Ordinului ANRDE nr. 15/2004, care la art. 1

1

prevede că în cazul avizelor tehnice de racordare pentru care nu s-a încheiat

contractul de racordare până la data de 12 iunie 2008, suportarea costurilor

aferente componentei A a tarifului de racordare, respectiv a lucrărilor de

întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare, se face de

către operatorul de distribuire a energiei electrice, cu respectarea

prevederilor art. 37 din Regulamentul privind racordarea utilizatorului, la

rețele electrice de interes public, aprobat prin H.G. nr. 90/2008.

Ori, în speță, se

constată că, în ceea ce privește Avizul tehnic nr. 47/F din 28 septembrie 2007,

contractul de racordare nu s-a încheiat până la data de 12 iunie 2008, așa cum

se prevede la art. 1

1

din Ordinul ANRDE nr. 55/2008, ci acesta s-a

încheiat ulterior, având nr. 322 din 13 noiembrie 2008, astfel că în mod

corect, instanța de fond a reținut că pârâta trebuie, în conformitate cu

prevederile art. 37 alin. (5) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor

la rețelele electrice de interes public, aprobat prin H.G. nr. 90/2008, să

restituie reclamantei costul privind întărirea rețelei electrice în amonte de

punctul de racordare.

Având în vedere

dispozițiile legale sus-menționate, criticile apelantei se constată a fi

neîntemeiate, obligația de restituire a costului acestor lucrări existând

independent de faptul că executarea acestora ar fi început înainte de intrarea

în vigoare a dispozițiilor H.G. nr. 90/2008 și că până la încheierea

contractului de racordare reclamanta nu ar fi emis vreo pretenție în sensul

încheierii unui parteneriat cu operatorul de distribuție a energiei electrice.

De asemenea, instanța

a reținut faptul că omisiunea de a se conveni de către părți a unei modalități

de restituire a cheltuielilor efectuate de către reclamantă, nu îi poate fi

imputată acesteia, așa încât și critica formulată de apelantă în acest sens a

fost considerată neîntemeiată.

În ceea ce privește

faptul că prin hotărâre s-a dispus restituirea tarifului de racordare cu tot cu

TVA, instanța a constatat că TVA-ul se suportă de consumatorul final, în speță,

fiind vorba de persoana care datorează costul lucrărilor de întărire a rețelei

electrice. Deoarece, tariful de racordare a fost perceput cu TVA, restituirea

acestuia urmând a fi efectuată în aceeași modalitate, reclamanta, în cazul în

care a beneficiat de deducerea de TVA, urmând să procedeze conform legislației

fiscale în materie de TVA.

Pentru aceste

considerente, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin Decizia nr.

410/2014 din 24 octombrie 2014 a respins apelul înaintat de pârâta SC

F.D.E.E.E.D. Transilvania Sud SA - SDEE Sibiu ca nefondat și a obligat pe

pârâta-apelantă să plătească intimatei SC CDI C. SRL Sibiu suma de 4.000 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC F.D.E.E.E.D. Transilvania SUD SA - SDEE

Sibiu, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

recurată în sensul admiterii apelului și pe fondul cauzei respingerea acțiunii.

Cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă

contestă finanțarea acestei lucrări, întrucât între operatorul de distribuție

și reclamantă nu s-a încheiat nici un parteneriat înainte de începerea

lucrărilor, acceptul acestora fiind transmis prin Adresa cu nr. 243/2007 în

perioada în care erau în vigoare dispozițiile H.G. nr. 697/2003.

Critica adusă

deciziei recurată vizează faptul că argumentele ambelor instanțe s-au întemeiat

pe dispozițiile H.G. nr. 90/2008 care nu erau în vigoare la data eliberării

avizului tehnic de racordare ATR nr. 49F/2007, nici la data acceptului și nici

la data când antreprenorul ales prin încredințare directă de către utilizator a

început promovarea lucrărilor de întărire a liniei electrice aeriene.

În opinia recurentei,

dispozițiile art. 37 alin. (5) din H.G. nr. 90/2012 nu sunt aplicabile în

cauză, întrucât această dispoziție se referă la existența unei înțelegeri

privind suportarea parțială, procentuală sau totală din tariful de racordare,

de către operatorul de distribuție.

În combaterea cererii

de recurs, intimata-reclamantă SC CDI C. SRL a formulat întâmpinare, prin care

a invocat în principal excepția nulității cererii de recurs, în raport de

dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., respinsă pentru

considerentele expuse în cadrul ședinței publice de la data de 5 martie 2015,

iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte,

examinând recursul recurentei-pârâte prin prisma motivului de nelegalitate

invocat, se constată că acesta nu este fondat, decizia recurată fiind legală și

temeinică.

Se constată, în acest

sens, că în mod judicios, aplicând dispozițiile H.G. nr. 90/2008, instanța de

apel a reținut cu luarea în considerare a principiului "tempus regit

actum" raportat la data de 13 noiembrie 2008 - data încheierii

contractului de racordare - dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv

Hotărârea nr. 90 din 23 ianuarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului privind

racordarea utilizatorilor de rețele electrice de interes public și Ordinul nr.

15 din 2 iunie 2004 pentru aprobarea tarifelor și indicilor specifici utilizați

la stabilirea tarifelor de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice de

medie și joasă tensiune.

Astfel, potrivit art.

36 din H.G. nr. 90/2008 „Pentru racordarea utilizatorilor la rețeaua electrică

se execută, după caz, următoarele categorii de lucrări: a) lucrări de întărire

a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare, pentru crearea condițiilor

tehnice necesare racordării unui utilizator"

Art. 37 alin. (2) din

H.G. nr. 90/2008 stabilește că în situația în care lucrările din categoria

celor de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare, pentru

crearea condițiilor tehnice necesare racordării unui utilizator, nu sunt

prevăzute în programul de investiții al operatorului de rețea și nu există

posibilitatea realizării lor corelate cu instalația de racordare până la data

solicitată pentru punerea sub tensiune a instalației de utilizare, operatorul

de rețea are obligația de a-i comunica utilizatorului acest lucru precum și

oferta și termenele posibile de realizare a lucrării.

În condițiile

prevăzute la alin. (2), utilizatorul poate opta pentru una dintre următoarele

variante: c) suportarea costurilor lucrărilor de întărire a rețelei în amonte

de punctul de racordare;

Potrivit alin. (5) al

art. 37 "Cheltuielile efectuate de utilizator în condițiile prevăzute la

alin. (4) lit. c) i se returnează acestuia de către operatorul de rețea

printr-o modalitate convenită de părți"

Potrivit art. 1

1

din Ordinul nr. 15 din 2 iunie 2004, în vigoare la data încheierii

contractului, în cazul avizelor de racordare pentru care nu s-a încheiat

contract de racordare până la 12 iunie 2008, suportarea costurilor aferente

componentei A a tarifului de racordare, respectiv lucrărilor de întărire a

rețelei electrice în amonte în punctul de racordare, se face de către

operatorul de distribuție a energiei electrice, cu respectarea prevederilor

art. 37 din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele

electrice de interes public, aprobat prin H.G. nr. 90/2008"

În raport de aceste

dispoziții legale, se reține că raporturile și obligațiile părților sunt în mod

clar reglementate, acțiunea de față fiind determinată de nerespectarea de către

pârâtă a dispozițiilor art. 37 alin. (5) din H.G. nr. 90/2008.

În raport de aceste

considerente, se constată că ambele instanțe au aplicat în mod judicios normele

legale aplicabile raporturilor dintre părți, astfel că suportarea costurilor

aferente lucrărilor de întărire a rețelei electrice în amonte în punctul de

racordare, trebuie să se facă de către operatorul de distribuție a energiei

electrice, cu respectarea prevederilor art. 37 din H.G. nr. 90/2008.

Pentru aceste motive,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei urmează să fie

respins ca nefondat.

În considerarea

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa recurentei în

declanșarea prezentei căi de atac, urmează a admite cererea intimatei și a

dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au

fost justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC F.D.E.E.E.D. Transilvania Sud SA - SDEE

împotriva Deciziei nr. 410/2014 din 24 octombrie 2014 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta SC

F.D.E.E.E.D. Transilvania Sud SA - SDEE la plata sumei de 9.000 RON

reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC CDI C. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2015.

Procesat de GGC - LM