ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 732/2015

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC CDI C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F.D.E.E.E.D. Transilvania Sud SA ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate că suma de 3.051.759,05 RON, avansată de către reclamantă către pârâtă, reprezintă contravaloarea finanțării lucrărilor de întărire a rețelei în amonte de punctul de racordare pentru lucrarea „Amplificare alimentare energie electrică a SC CDI C. SRL"; - să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.051.759,05 RON cu titlu de returnare cheltuieli, efectuate de către utilizator în condițiile art. 37 alin. (4) lit. c) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor de rețele electrice de interes aprobat prin H.G.

nr. 90/2008; În drept, au fost invocate prevederile art. 36 și 37 din H.G. nr. 90/2008, art. 112 și următoarele C. proc. civ. Prin Sentința nr. 641/C/2014 pronunțată de către Tribunalul Sibiu a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost admisă acțiunea formulată și precizată de către reclamanta SC CDI C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC F.D.E.E.E.D. Transilvania Sud SA, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3.051.759,15 RON, din care 2.564.503,40 RON reprezintă valoarea lucrării de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare pentru lucrarea „Amplificare alimentare energie electrică a SC CDI C. SRL, iar, suma de 487.255,65 RON reprezintă TVA.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Instanța a stabilit situația de fapt, care a înlăturat inadvertențele din raportul de expertiză tehnică judiciară, precum și apărările părții pârâte cu privire la poziționarea în teren a punctelor de reper din instalația efectuată, puncte față de care se va stabili obligația de plată a pârâtei. S-a mai reținut că la data obținerii Avizului tehnic 47/F din 28 septembrie 2007 erau în vigoare dispozițiile H.G. nr. 867/2003.

Contractul de racordare nr. 3228 din 13 noiembrie 2008 s-a încheiat între cele două părți litigante după apariția Ordinului ANRE nr. 55/2008 de modificare a Ordinului nr. 15/2004, care la art. 1 1 statuează că, în cazul avizelor tehnice de racordare pentru care nu s-a încheiat contract de racordare până la data de 12 iunie 2008, suportarea costurilor aferente componentei a tarifului de racordare, respectiv lucrările de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare, se face de către operatorul de distribuție a energiei electrice cu respectarea prevederilor art. 37 din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobat prin H.G. nr. 90/2008.

Această dispoziție legală face ca H.G. nr. 90/2008 să retroactiveze în ceea privește subiectul ce trebuie să suporte costurile lucrărilor mai sus identificate. Astfel, se explică de ce Contractul de racordare 3228/2008 face referire la H.G. nr. 90/2008 și nu la H.G. în vigoare la data emiterii avizului de racord. S-a mai reținut că lucrările au fost suportate ca și cost de reclamanta utilizatoare și că ele au intrat în proprietatea operatorului de rețea - societatea pârâtă - și, ca atare, dispoziția legală nu face altceva decât să reglementeze juridic o stare de fapt dată. De asemenea, s-a constatat că art. 37 alin. (2) din H.G.

nr. 90/2008 stabilește că în situația în care lucrările din categoria celor de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare, pentru crearea condițiilor tehnice necesare racordării unui utilizator, nu sunt prevăzute în programul de investiții al operatorului de rețea și nu există posibilitatea realizării lor corelate cu instalația de racordare până la data solicitată pentru punerea sub tensiune a instalației de utilizare, operatorul de rețea are obligația de a-i comunica utilizatorului acest lucru precum și oferta și termenele posibile de realizare a lucrării. Ca atare, reclamanta a optat pentru varianta reglementată de art. 37 alin. (4) lit. c) coroborat cu art. 37 alin. (5) din H.G.

nr. 90/2008, respectiv să suporte costurile lucrării, cheltuielile urmând a fi returnate ulterior de către operator. Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune, s-a reținut că lucrările de execuție, obiect al celor două contracte, au fost finalizate la data de 30 noiembrie 2009. Prezenta acțiune a fost înregistrată la Tribunalul Sibiu la 3 decembrie 2012, însă a fost trimisă prin fax la 30 noiembrie 2012, deci în termenul legal de prescripție de 3 ani statuat de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate, instanța a constatat apelul nefondat având în vedere următoarele considerente: Într-adevăr, la data depunerii de către intimata-reclamantă a cererii de emitere a avizului tehnic de racordare, precum și la data comunicării către apelanta-pârâtă prin Adresa nr. 243 din 27 august 2007, a acceptului intimatei-reclamante pentru executarea lucrării în varianta 1, respectiv amplificare putere la consumator și măririi capacității de distribuție energie electrică pe LEA 20 KV ST 110/20 KV Orlat-PA 1 Săliște executate în regim de tarif de racordare, erau în vigoare dispozițiile H.G. nr. 867/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din acest act normativ, pentru racordarea utilizatorului la rețeaua electrică se execută, după caz, următoarele categorii de lucrări: a) lucrări de întărire a rețelei electrice, în amonte de punctul de racordare, pentru crearea condițiilor tehnice necesare racordării unui utilizator. Art. 40 alin. (1) din actul normativ menționat, prevede că lucrările din categoriile prezentate la art. 39 lit. a) și b) se execută cu forțe proprii de către operatorii de rețea sau se contractează, conform reglementărilor legale, cu terți atestați în condițiile legii.

La alin. (2) al art. 40 se prevede că lucrările din categoria corespunzătoare art. 39 lit. a) și b) se pot contracta de către operatorul de rețea și direct cu un anumit proiectant/constructor atestat, dacă acesta a fost ales de către utilizator, care a cerut în scris în mod expres acest lucru operatorului de rețea, înainte de încheierea contractului de racordare, iar la alin. (3) al aceluiași articol se prevede că, în situația prevăzută la alin. (2), tariful de racordare perceput de către operatorul de rețea se va calcula în mod corespunzător.

Având în vedere aceste prevederi legale, precum și cele ale art. 33 alin. (1) și (2) din același act normativ, ce stabilesc modul de calcul al tarifului de racordare, respectiv conform principiilor prevăzute în anexa nr. 2 pct. II, apelanta-pârâtă a inclus în tariful de racordare, impus a fi achitat de către intimata-reclamantă, suma de 305.759,05 RON, din care TVA 487.255,65 RON, reprezentând componenta B din tariful de racordare, corespunzătoare conturilor necesare realizării instalației de racordare cuprinse între punctul de alimentare cu energie electrică ST Orlat și punctul de racordare, sumă care a fost achitată de către intimata-reclamantă. Însă, la data de 12 iunie 2008, a intrat în vigoare H.G.

nr. 90/2008, care stabilește că, în cazul în care pentru racordarea utilizatorului la rețeaua electrică, sunt necesare lucrări de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare, realizarea acestor lucrări se face de către operatorul de rețea și pe cheltuiala acestuia, în conformitate cu prevederile legale (art. 36 alin. (1) pct. a coroborat cu art. 37 alin. (1) teza I). Potrivit art. 2 din H.G. nr. 90/2008, dacă aceste lucrări nu sunt prevăzute în programul de investiții ale operatorului de rețea și nu există posibilitatea realizării lor corelate cu instalația de racordare până la data solicitată pentru punerea sub tensiune a instalației de utilizare, operatorul de rețea comunică acest lucru utilizatorului în oferta de acordare pentru care o face prin avizul tehnic de racordare, informându-l cu privire la termenele posibile pentru realizarea lucrărilor respective.

În condițiile prevăzute la alin. (2), potrivit alin. (3) al aceluiași articol, utilizatorul poate opta pentru suportarea costurilor lucrărilor de întărire a rețelei în amonte de punctul de racordare, cheltuielile efectuate de către utilizator în condițiile alin. (4) lit. c) urmând a fi returnate de către operatorul de rețea printr-o modalitate convenită între părți, așa cum se prevede la alin. (5). De asemenea, la data de 12 iunie 2008, a intrat în vigoare Ordinul ANRDE nr. 55/2008 privind modificarea și completarea Ordinului ANRDE nr. 15/2004, care la art. 1 1 prevede că în cazul avizelor tehnice de racordare pentru care nu s-a încheiat contractul de racordare până la data de 12 iunie 2008, suportarea costurilor aferente componentei A a tarifului de racordare, respectiv a lucrărilor de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare, se face de către operatorul de distribuire a energiei electrice, cu respectarea prevederilor art. 37 din Regulamentul privind racordarea utilizatorului, la rețele electrice de interes public, aprobat prin H.G.

nr. 90/2008. Ori, în speță, se constată că, în ceea ce privește Avizul tehnic nr. 47/F din 28 septembrie 2007, contractul de racordare nu s-a încheiat până la data de 12 iunie 2008, așa cum se prevede la art. 1 1 din Ordinul ANRDE nr. 55/2008, ci acesta s-a încheiat ulterior, având nr. 322 din 13 noiembrie 2008, astfel că în mod corect, instanța de fond a reținut că pârâta trebuie, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (5) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobat prin H.G. nr. 90/2008, să restituie reclamantei costul privind întărirea rețelei electrice în amonte de punctul de racordare. Având în vedere dispozițiile legale sus-menționate, criticile apelantei se constată a fi neîntemeiate, obligația de restituire a costului acestor lucrări existând independent de faptul că executarea acestora ar fi început înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor H.G.

nr. 90/2008 și că până la încheierea contractului de racordare reclamanta nu ar fi emis vreo pretenție în sensul încheierii unui parteneriat cu operatorul de distribuție a energiei electrice. De asemenea, instanța a reținut faptul că omisiunea de a se conveni de către părți a unei modalități de restituire a cheltuielilor efectuate de către reclamantă, nu îi poate fi imputată acesteia, așa încât și critica formulată de apelantă în acest sens a fost considerată neîntemeiată. În ceea ce privește faptul că prin hotărâre s-a dispus restituirea tarifului de racordare cu tot cu TVA, instanța a constatat că TVA-ul se suportă de consumatorul final, în speță, fiind vorba de persoana care datorează costul lucrărilor de întărire a rețelei electrice.

Deoarece, tariful de racordare a fost perceput cu TVA, restituirea acestuia urmând a fi efectuată în aceeași modalitate, reclamanta, în cazul în care a beneficiat de deducerea de TVA, urmând să procedeze conform legislației fiscale în materie de TVA. Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 410/2014 din 24 octombrie 2014 a respins apelul înaintat de pârâta SC F.D.E.E.E.D. Transilvania Sud SA - SDEE Sibiu ca nefondat și a obligat pe pârâta-apelantă să plătească intimatei SC CDI C. SRL Sibiu suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC F.D.E.E.E.D. Transilvania SUD SA - SDEE Sibiu, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii apelului și pe fondul cauzei respingerea acțiunii.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă contestă finanțarea acestei lucrări, întrucât între operatorul de distribuție și reclamantă nu s-a încheiat nici un parteneriat înainte de începerea lucrărilor, acceptul acestora fiind transmis prin Adresa cu nr. 243/2007 în perioada în care erau în vigoare dispozițiile H.G. nr. 697/2003. Critica adusă deciziei recurată vizează faptul că argumentele ambelor instanțe s-au întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 90/2008 care nu erau în vigoare la data eliberării avizului tehnic de racordare ATR nr. 49F/2007, nici la data acceptului și nici la data când antreprenorul ales prin încredințare directă de către utilizator a început promovarea lucrărilor de întărire a liniei electrice aeriene.

În opinia recurentei, dispozițiile art. 37 alin. (5) din H.G. nr. 90/2012 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât această dispoziție se referă la existența unei înțelegeri privind suportarea parțială, procentuală sau totală din tariful de racordare, de către operatorul de distribuție. În combaterea cererii de recurs, intimata-reclamantă SC CDI C. SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția nulității cererii de recurs, în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., respinsă pentru considerentele expuse în cadrul ședinței publice de la data de 5 martie 2015, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, examinând recursul recurentei-pârâte prin prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că acesta nu este fondat, decizia recurată fiind legală și temeinică.

Se constată, în acest sens, că în mod judicios, aplicând dispozițiile H.G. nr. 90/2008, instanța de apel a reținut cu luarea în considerare a principiului "tempus regit actum" raportat la data de 13 noiembrie 2008 - data încheierii contractului de racordare - dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv Hotărârea nr. 90 din 23 ianuarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor de rețele electrice de interes public și Ordinul nr. 15 din 2 iunie 2004 pentru aprobarea tarifelor și indicilor specifici utilizați la stabilirea tarifelor de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice de medie și joasă tensiune. Astfel, potrivit art. 36 din H.G.

nr. 90/2008 „Pentru racordarea utilizatorilor la rețeaua electrică se execută, după caz, următoarele categorii de lucrări: a) lucrări de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare, pentru crearea condițiilor tehnice necesare racordării unui utilizator" Art. 37 alin. (2) din H.G. nr. 90/2008 stabilește că în situația în care lucrările din categoria celor de întărire a rețelei electrice în amonte de punctul de racordare, pentru crearea condițiilor tehnice necesare racordării unui utilizator, nu sunt prevăzute în programul de investiții al operatorului de rețea și nu există posibilitatea realizării lor corelate cu instalația de racordare până la data solicitată pentru punerea sub tensiune a instalației de utilizare, operatorul de rețea are obligația de a-i comunica utilizatorului acest lucru precum și oferta și termenele posibile de realizare a lucrării.

În condițiile prevăzute la alin. (2), utilizatorul poate opta pentru una dintre următoarele variante: c) suportarea costurilor lucrărilor de întărire a rețelei în amonte de punctul de racordare; Potrivit alin. (5) al art. 37 "Cheltuielile efectuate de utilizator în condițiile prevăzute la alin. (4) lit. c) i se returnează acestuia de către operatorul de rețea printr-o modalitate convenită de părți" Potrivit art. 1 1 din Ordinul nr. 15 din 2 iunie 2004, în vigoare la data încheierii contractului, în cazul avizelor de racordare pentru care nu s-a încheiat contract de racordare până la 12 iunie 2008, suportarea costurilor aferente componentei A a tarifului de racordare, respectiv lucrărilor de întărire a rețelei electrice în amonte în punctul de racordare, se face de către operatorul de distribuție a energiei electrice, cu respectarea prevederilor art. 37 din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobat prin H.G.

nr. 90/2008" În raport de aceste dispoziții legale, se reține că raporturile și obligațiile părților sunt în mod clar reglementate, acțiunea de față fiind determinată de nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 37 alin. (5) din H.G. nr. 90/2008. În raport de aceste considerente, se constată că ambele instanțe au aplicat în mod judicios normele legale aplicabile raporturilor dintre părți, astfel că suportarea costurilor aferente lucrărilor de întărire a rețelei electrice în amonte în punctul de racordare, trebuie să se facă de către operatorul de distribuție a energiei electrice, cu respectarea prevederilor art. 37 din H.G. nr. 90/2008. Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul pârâtei urmează să fie respins ca nefondat. În considerarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa recurentei în declanșarea prezentei căi de atac, urmează a admite cererea intimatei și a dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F.D.E.E.E.D. Transilvania Sud SA - SDEE împotriva Deciziei nr. 410/2014 din 24 octombrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. Obligă recurenta SC F.D.E.E.E.D. Transilvania Sud SA - SDEE la plata sumei de 9.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC CDI C. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2015. Procesat de GGC - LM