ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1493/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1493/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 24 iunie 2010 sub nr.
30924/3/2010, reclamanta T.I., în contradictoriu cu pârâta SC A.T. Asigurări SA
a solicitat, în principal restituirea de către pârâtă a sumei de 274.390 euro,
plătită din eroare, ca urmare a nulității actelor juridice de plată, iar în
subsidiar, să se constate că reclamanta a plătit valabil către SC A.T.
Asigurări SA suma de 274.390 euro în contul aferent poliței sale de asigurare
de viață de tip unit-linked din 27 noiembrie 2006, precum și obligarea pârâtei
la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 euro și a cheltuielilor de
judecată.
Prin Sentința civilă
nr. 4098 din 11 septembrie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a
respins cererea formulată de reclamanta T.I., în contradictoriu cu pârâta SC
A.T. Asigurări SA ca rămasă fără obiect, fiind obligată pârâta la plata către
reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 31.512,46 lei.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că, ulterior pronunțării Deciziei penale nr.
1930 din 04 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr.
15292.02/3/2009, pârâta i-a achitat reclamantei sumele de bani solicitate în
cauză.
De asemenea, față de
faptul că pretențiile formulate de către reclamantă au fost achitate de către
pârâtă ulterior sesizării instanței, tribunalul, reținând culpa procesuală a
pârâtei, a dispus în temeiul art. 274 C. proc. civ. obligarea acesteia la
plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 31.512,46 lei, reprezentând
contravaloarea taxei judiciare de timbru și a onorariului de avocat. Faptul că
prejudiciul pretins de reclamantă nu a fost reparat de bună-voie de către
pârâtă, ci numai ca urmare a obligării sale prin decizia penală în calitate de
parte responsabilă civilmente nu este de natură să înlăture culpa procesuală a
acesteia în declanșarea litigiului civil care a generat aceste cheltuieli.
Altfel, s-ar permite pârâtei să se prevaleze de propria turpitudine pentru a
solicita exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel pârâta SC A.T. Asigurări SA București, apreciind
soluția tribunalului ca nelegală, în sensul reținerii greșite în sarcina
pârâtei a culpei procesuale în declanșarea litigiului care a generat
cheltuielile de judecată.
Curtea de Apel
București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1227 din 10 decembrie
2014 a respins apelul formulat de pârâta SC A.T. Asigurări SA, aceasta fiind
obligată la plata către intimata T.I. a sumei de 2480 lei cheltuieli de
judecată.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că la baza obligației de acordare a
cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală dedusă din expresia
"partea care cade în pretenții". Astfel, chiar dacă reclamantei i s-a
respins cererea, aceasta nu este în culpă procesuală, întrucât pornirea
proceselor, atât cel în materie civilă cât și în materie penală au fost
determinate de atitudinea pârâtei care nu și-a executat obligațiile, reclamanta
având dreptul de a-și valorifica pretențiile prin orice cale prevăzută de lege,
atât penală cât și civilă.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, pârâta SC A.T. Asigurări SA București a declarat
recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând
admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, modificarea
în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, cu consecința
respingerii cererii de obligare a societății recurente la plata cheltuielilor
de judecată ca nefondată.
În argumentarea
acestui motiv de recurs, pârâta consideră că hotărârea pronunțată de Curtea de
Apel București este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât
s-a reținut în mod eronat în sarcina SC A.T. Asigurări SA București o culpă
procesuală în declanșarea litigiului care a generat cheltuieli de judecată,
ignorându-se astfel principiul de drept fundamental, electa una via non datur
recursus ad alteram, potrivit căruia, unei persoane i se recunoaște
posibilitatea de a opta pentru sesizarea unei instanțe dintre două deopotrivă
competente să rezolve cererea, însă nu și dreptul de a se adresa amândurora.
În opinia recurentei,
reclamanta a încălcat acest principiu de drept în momentul în care s-a adresat
cu cereri la două instanțe deopotrivă competente, respectiv instanței penale în
fața căreia s-a constituit parte civilă și instanței civile, în fața căreia a
formulat prezenta acțiune în pretenții.
Astfel, atât timp cât
reclamanta a înțeles să își valorifice pretențiile prin constituirea de parte
civilă în procesul penal, aceasta nu mai putea formula o acțiune civilă în fața
instanței civile.
Culpa procesuală,
susține recurenta, pentru declanșarea a două litigii ce poartă asupra aceluiași
obiect, aparține exclusiv reclamantei, astfel încât, aceasta trebuie să își
asume conduita procesuală adoptată, prin urmare și cheltuielile de judecată
efectuate pentru declanșarea prezentului litigiu.
Prin urmare,
reclamanta ar obține o îmbogățire fără justă cauză prin obligarea societății
pârâte la plata cheltuielilor de judecată din prezentul proces, întrucât prejudiciul
suferit de aceasta fusese reparat în integralitate, în urma soluționării
procesului penal.
Prin notele scrise
depuse la data de 29 mai 2015, intimata-reclamantă T.I. a solicitat respingerea
recursului ca nefondat.
Analizând decizia
atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate
și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de
pârâta SC A.T. Asigurări SA București este nefondat, pentru următoarele
considerente:
Motivul prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost
dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei
legal.
În susținerea acestui
motiv de recurs, recurenta arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel
este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât s-a reținut în
mod eronat în sarcina sa o culpă procesuală în declanșarea litigiului care a
generat cheltuieli de judecată.
Această critică este
nefondată, având în vedere că în cauză nu se poate pune problema culpei
procesuale a reclamantei, pe motiv că acțiunea a rămas fără obiect, doar pentru
că pârâta a achitat în procedura de executare silită a sentinței penale.
În acest sens, se
reține că plata a fost făcută după al șaptelea termen de judecată în prezentul
dosar, după comunicarea întâmpinării, aspect ce relevă culpa procesuală
evidentă a pârâtei, având în vedere că aceasta nu a achiesat la pretențiile
reclamantei nici în procedura concilierii și nici la prima zi de înfățișare,
deși fiind un litigiu comercial conform art. 43 C. com., partea era de drept în
întârziere.
Susținerea
recurentei, potrivit căreia, reclamanta nu putea uza de calea procesului civil,
odată ce se constituise parte civilă în procesul penal nu poate fi primită,
având în vedere că cererea principală nu a fost respinsă ca inadmisibilă.
În acest context, se
reține că, excepția inadmisibilității pe temeiul electa una via non datur
recursus ad alteram, susținută în recurs a fost invocată și soluționată în
sensul respingerii la instanța de fond, iar modul de soluționare a acesteia nu
a fost atacat nici separat nici odată cu fondul, intrând în puterea lucrului
judecat și împiedicând partea să reia această critică în recurs.
Totodată, singura
situație de exonerare privind plata cheltuielilor de judecată este cea
prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., care nu poate fi extinsă și
la alte situații de fapt.
Pentru toate
argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.T.
Asigurări SA București pe care o va obliga, în temeiul art. 274 din același
Cod, să-i achite intimatei-reclamante T.I. suma de 3968 lei cheltuieli de
judecată, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței aflate la dosarul
de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta SC A.T. Asigurări SA București împotriva Deciziei
civile nr. 1227 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a V-a civilă.
Obligă
recurenta-pârâtă SC A.T. Asigurări SA București să achite intimatei-reclamante
T.I. suma de 3968 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 iunie 2015.
Procesat
de GGC - NN