ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1493/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 24 iunie 2010 sub nr. 30924/3/2010, reclamanta T.I., în contradictoriu cu pârâta SC A.T. Asigurări SA a solicitat, în principal restituirea de către pârâtă a sumei de 274.390 euro, plătită din eroare, ca urmare a nulității actelor juridice de plată, iar în subsidiar, să se constate că reclamanta a plătit valabil către SC A.T. Asigurări SA suma de 274.390 euro în contul aferent poliței sale de asigurare de viață de tip unit-linked din 27 noiembrie 2006, precum și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 euro și a cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 4098 din 11 septembrie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins cererea formulată de reclamanta T.I., în contradictoriu cu pârâta SC A.T. Asigurări SA ca rămasă fără obiect, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 31.512,46 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, ulterior pronunțării Deciziei penale nr. 1930 din 04 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 15292.02/3/2009, pârâta i-a achitat reclamantei sumele de bani solicitate în cauză. De asemenea, față de faptul că pretențiile formulate de către reclamantă au fost achitate de către pârâtă ulterior sesizării instanței, tribunalul, reținând culpa procesuală a pârâtei, a dispus în temeiul art. 274 C. proc.

civ. obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 31.512,46 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a onorariului de avocat. Faptul că prejudiciul pretins de reclamantă nu a fost reparat de bună-voie de către pârâtă, ci numai ca urmare a obligării sale prin decizia penală în calitate de parte responsabilă civilmente nu este de natură să înlăture culpa procesuală a acesteia în declanșarea litigiului civil care a generat aceste cheltuieli. Altfel, s-ar permite pârâtei să se prevaleze de propria turpitudine pentru a solicita exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC A.T. Asigurări SA București, apreciind soluția tribunalului ca nelegală, în sensul reținerii greșite în sarcina pârâtei a culpei procesuale în declanșarea litigiului care a generat cheltuielile de judecată.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1227 din 10 decembrie 2014 a respins apelul formulat de pârâta SC A.T. Asigurări SA, aceasta fiind obligată la plata către intimata T.I. a sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la baza obligației de acordare a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală dedusă din expresia "partea care cade în pretenții". Astfel, chiar dacă reclamantei i s-a respins cererea, aceasta nu este în culpă procesuală, întrucât pornirea proceselor, atât cel în materie civilă cât și în materie penală au fost determinate de atitudinea pârâtei care nu și-a executat obligațiile, reclamanta având dreptul de a-și valorifica pretențiile prin orice cale prevăzută de lege, atât penală cât și civilă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC A.T. Asigurări SA București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii cererii de obligare a societății recurente la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată. În argumentarea acestui motiv de recurs, pârâta consideră că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât s-a reținut în mod eronat în sarcina SC A.T.

Asigurări SA București o culpă procesuală în declanșarea litigiului care a generat cheltuieli de judecată, ignorându-se astfel principiul de drept fundamental, electa una via non datur recursus ad alteram, potrivit căruia, unei persoane i se recunoaște posibilitatea de a opta pentru sesizarea unei instanțe dintre două deopotrivă competente să rezolve cererea, însă nu și dreptul de a se adresa amândurora. În opinia recurentei, reclamanta a încălcat acest principiu de drept în momentul în care s-a adresat cu cereri la două instanțe deopotrivă competente, respectiv instanței penale în fața căreia s-a constituit parte civilă și instanței civile, în fața căreia a formulat prezenta acțiune în pretenții.

Astfel, atât timp cât reclamanta a înțeles să își valorifice pretențiile prin constituirea de parte civilă în procesul penal, aceasta nu mai putea formula o acțiune civilă în fața instanței civile. Culpa procesuală, susține recurenta, pentru declanșarea a două litigii ce poartă asupra aceluiași obiect, aparține exclusiv reclamantei, astfel încât, aceasta trebuie să își asume conduita procesuală adoptată, prin urmare și cheltuielile de judecată efectuate pentru declanșarea prezentului litigiu. Prin urmare, reclamanta ar obține o îmbogățire fără justă cauză prin obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată din prezentul proces, întrucât prejudiciul suferit de aceasta fusese reparat în integralitate, în urma soluționării procesului penal.

Prin notele scrise depuse la data de 29 mai 2015, intimata-reclamantă T.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta SC A.T. Asigurări SA București este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal. În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât s-a reținut în mod eronat în sarcina sa o culpă procesuală în declanșarea litigiului care a generat cheltuieli de judecată.

Această critică este nefondată, având în vedere că în cauză nu se poate pune problema culpei procesuale a reclamantei, pe motiv că acțiunea a rămas fără obiect, doar pentru că pârâta a achitat în procedura de executare silită a sentinței penale. În acest sens, se reține că plata a fost făcută după al șaptelea termen de judecată în prezentul dosar, după comunicarea întâmpinării, aspect ce relevă culpa procesuală evidentă a pârâtei, având în vedere că aceasta nu a achiesat la pretențiile reclamantei nici în procedura concilierii și nici la prima zi de înfățișare, deși fiind un litigiu comercial conform art. 43 C. com., partea era de drept în întârziere. Susținerea recurentei, potrivit căreia, reclamanta nu putea uza de calea procesului civil, odată ce se constituise parte civilă în procesul penal nu poate fi primită, având în vedere că cererea principală nu a fost respinsă ca inadmisibilă.

În acest context, se reține că, excepția inadmisibilității pe temeiul electa una via non datur recursus ad alteram, susținută în recurs a fost invocată și soluționată în sensul respingerii la instanța de fond, iar modul de soluționare a acesteia nu a fost atacat nici separat nici odată cu fondul, intrând în puterea lucrului judecat și împiedicând partea să reia această critică în recurs. Totodată, singura situație de exonerare privind plata cheltuielilor de judecată este cea prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., care nu poate fi extinsă și la alte situații de fapt. Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.T.

Asigurări SA București pe care o va obliga, în temeiul art. 274 din același Cod, să-i achite intimatei-reclamante T.I. suma de 3968 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.T. Asigurări SA București împotriva Deciziei civile nr. 1227 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Obligă recurenta-pârâtă SC A.T. Asigurări SA București să achite intimatei-reclamante T.I. suma de 3968 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015. Procesat de GGC - NN