ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7181/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și procedura derulată în fața primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC T. SA, a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor anularea Deciziei nr. 203 din 23 mai 2011 emisă de pârâtă, prin

care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.

22 din 21 februarie 2011 privind obligațiile suplimentare de plată

stabilte de inspecția fiscală pentru suma de 2.391.841 lei.

instanțe

Prin încheierea de

ședință de la termenul de judecată din 13 februarie 2012, instanța a dispus în

temeiul art. 244 alin. pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei, până

la soluționarea irevocabilă a pricinii ce formează obiectul Dosarului nr. 41083/3/2008

al Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Instanța a

apreciat că soluționarea prezentei cauze depinde de soluția care se va pronunța

în Dosarul nr. 41083/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI a civilă,

având în vedere că obiectul dosarului îl constituie rezoluțiunea contractului

de vânzare cumpărare, care a determinat inspecția fiscală finalizată cu emiterea

actelor atacate în prezenta cauză, astfel încât, în raport de argumentele

invocate atât prin contestația administrativă, acțiunea introductivă și

considerațiile reținute de către pârâtă în actele atacate sub aceste aspecte,

există o legătură de dependență între prezenta cauză și cauza care face

obiectul Dosarului nr. 41083/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a

civilă, de soluția pronunțată în acest din urmă dosar depinzând modul în care

urmează a fi soluționată prezenta cauză.

Pârâta a atacat cu

recurs încheierea menționată, invocând motive pe care le-a încadrat în drept în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a făcut o expunere a istoricului cauzei și a arătat, în

esență, că litigiul având ca obiect rezoluțiunea contractului de

vânzare - cumpărare nu este de natură să împiedice instanța de contencios

administrativ să analizeze temeinicia și legalitatea constatărilor din

actele de control și decizia de soluționare a contestației,

pentru că nu depinde de soluția cu privire la situația juridică a

imobilului, atât timp cât perioada controlată a fost 2005-2007.

În argumentarea

lipsei dependenței prezentei cauze de Dosarul nr. 41083/3/2008, recurenta

a arătat că instanța a fost învestită inclusiv cu analiza legalității

stabilirii impozitului pe dividende, care nu are legătură cu imobilul ce face

obiectul contractului de vânzare- cumpărare.

intimatei-reclamante

Prin concluziile

scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă a învederat că, în prezent, Dosarul

nr. 41083/3/2008

se află în faza procesuală a recursului la Înalta Curte de Casație și

Justiție, fiind înregistrat sub nr. 4458/2/2012, conform extrasul ECRIS atașat

la dosar astfel că motivele care au stat la baza suspendării cauzei, subzistă

și în prezent.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,ținând seama și de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

și de drept relevante.

Intimata-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ Decizia nr. 203 din 23

mai 2011 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația formulată

împotriva Deciziei de impunere nr. 22 din 21 februarie 2011 privind

obligațiile suplimentare de plată stabilte de inspecția fiscală

pentru suma de 2.391.841 lei, reprezentând:

- 971.334 lei -

impozit pe profit;

- 1.316.157 lei -

accesorii aferente impozitului pe profit;

- 62.181 lei -

impozit pe dividende;

- 42.1699 lei -

accesorii aferente impozitului pe dividende.

În legătură cu

existența premisei suspendării, statuate de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că încheierea atacată reflectă aplicarea corectă a

normei legale în raport cu împrejurările pricinii.

Potrivit

art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei se poate

dispune atunci când dezlegarea unei cauze atârnă, în tot sau în parte, de

existența sau inexistența unui drept ce face obiectul altei judecăți.

În speță,

obligațiile fiscale suplimentare evidențiate în actele administrative

fiscale contestate izvorăsc din modul de executare a contractului de vânzare-cumpărare

din 26 aprilie 2005, încheiat de intimata-reclamantă cu SC I.S. SRL, supus

verificării inspecției fiscale.

Dosarul nr. 4458/2/2012

(41083/3/2008) aflat în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția a II-a civilă, în faza recursului, are ca

obiect rezoluțiunea contractului din 26 aprilie 2005, pentru neplata

ratelor, conform art. 13 din contract și repunerea părților în

situația anterioară.

Contrar celor

susținute de recurentă, există o interdependență între cele două

cauze care justifică suspendarea judecării cauzei, deoarece dezlegarea

litigiului de față, cel puțin în privința legalității stabilirii

impozitului pe profit, depinde de clarificarea situației juridice a

contractului de vânzare-cumpărare, mai ales că motivul rezoluțiunii îl

constituie neachitarea integrală a prețului, or, în cazul pronunțării

unei soluții favorabile, părțile urmează să fie repuse în

situația anterioară.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.A.F. împotriva încheierii din 13 februarie 2012 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2013.