ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3574/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3574/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 187 din 17 ianuarie 2013
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și a anulat acțiunea formulată
de reclamanta Fundația W.-Fundația pentru sprijin socio-educațional al Romilor,
în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Statul Român prin Guvernul României
și intimata-chemat în garanție W.I., ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe,
Fundația W.-Fundația pentru sprijin socio-educațional al Romilor a formulat recurs,
criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând cu prioritate
excepția tardivității prezentului recurs, invocată din oficiu
, Înalta Curte constată
că aceasta este întemeiată și urmează a o admite, cu consecința respingerii recursului
ca tardiv formulat, fiind de prisos analizarea motivelor de recurs.
Potrivit prevederilor
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunțată
în primă instanță
poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunțare ori de la
comunicare”.
În conformitate cu dispozițiile
prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac
și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea,
afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost
împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost comunicată la data
de 30 ianuarie 2013, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond
la data de 23 februarie 2013, cu depășirea termenului de 15 zile de comunicare,
prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Văzând dispozițiile
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 101 și art. 102 C. proc.
civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum și
modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a
fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii.
Cum, în cauză nu există
motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță,
Înalta Curte, în raport de cele mai sus reținute, în temeiul art. 137 C. proc. civ.
cu referire la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite excepția tardivității
recursului și va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Fundația W.-Fundația pentru sprijin socio-educațional al Romilor împotriva sentinței
civile nr. 187 din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie
2014.