ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4586/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 718/64/2012,

reclamanta O.D. (T.) M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.S.H. cu

sediul central în București să i se elibereze diploma de licență pentru

specializarea psihologie și suplimentul de diplomă, motivând că a absolvit în

sistem Bologna studiile universitare ale Facultății de Psihologie și Pedagogie

Brașov din cadrul U.S.H., promovând examenul de licență în sesiunea din iulie

2009, fiindu-i eliberată adeverința din 19 decembrie 2011, cu termen de

valabilitate "până la eliberarea Diplomei de Licență".

Pârâta U.S.H. a depus

la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului.

Chematul în garanție

Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, la rândul său, a

formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii bazată pe dispozițiile art.

60 - 63 C. proc. civ. ca neîntemeiată, arătând că U.S.H. are culpa exclusivă de

a fi organizat cursuri fără respectarea legii.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

57/F din 19 martie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de

reclamanta O.D. (T.) M., în contradictoriu cu pârâta U.S.H. și în consecință a

fost obligată pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență urmare a

absolvirii de către aceasta a cursurilor Facultății de Psihologie și Pedagogie

Brașov, specializarea Pedagogie promoția 2009 și a susținerii și promovării

examenului de licență în sesiunea iulie 2009; s-a admis în parte cererea de

chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, formulată de către pârâta U.S.H. și în consecință a fost obligat

chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și

suplimentul la diplomă pentru reclamanta O.D. (T.) M. Au fost respinse restul

pretențiilor din cererea de chemare în garanție. A fost obligată pârâta U.S.H.

la plata către reclamantă a sumei de 8,60 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că U.S.H. are obligația ca,

ulterior eliberării către reclamantă a adeverinței de studii ce atestă, pe de o

parte, absolvirea Facultății de Psihologie Pedagogie, iar pe de altă parte,

susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și

dobândirea titlului de licențiat, să-i elibereze și diploma de licență, iar pe

de altă parte, că obligația finală nu poate fi dusă la îndeplinire întrucât

chematul în garanție M.E.C.T.S. nu asigură tipărirea formularea tipizate.

Pentru aceste considerente cererea reclamatei de obligare a pârâtei la emiterea

diplomei de licență și a suplimentului la diplomă a fost apreciată ca fiind

întemeiată. Atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea către pârâtă a

formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de

M.E.C.T.S. conform art. 7 din O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 este necesară aprobarea

scrisă a chematului în garanție, iar aprobarea cererilor de către acesta nu a

fost dovedită, instanța de fond, pentru a nu lipsi de finalitate dispozitivul

sentinței cu privire la cererea introductivă a dat curs favorabil și cererii

axate pe dispozițiile art. 60 C. proc. civ.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs chematul în garanție Ministerul Educației Naționale,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost

pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, caz de casare

prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât organizarea și coordonarea

sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al Ministerului

Educației Naționale.

S-a invocat în

temeiul art. 304 pct 9 C. proc. civ., ca motiv de recurs, împrejurarea că

instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului

superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să

funcționeze provizoriu structurile de învățământ, luând în calcul doar

contractele de studii, încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt

opozabile ministerului.

Procedura în fața

instanței de recurs

Intimata pârâtă

U.S.H. și intimata reclamanta O.D. (T.) M. au formulat întâmpinări prin care au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Înalta Curte,

examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că

hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru

care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C.

proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere

considerentele în continuare arătate:

Obiectul prezentului

litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de

învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii

reclamantei, absolventă a U.S.H.

Nu se poate ignora

faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în

această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au

obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu

public, în regim de putere publică.

Or, în cauza de față,

prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată U.S.H., ca instituție de învățământ

superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a

sistemului național de învățământ.

Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și

programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării

științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei

organizatorice a sistemului național de învățământ pe același palier cu

Ministerul Educației Naționale, neavând aceleași competențe și responsabilități

ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea și aplicarea strategiei

globale a învățământului.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context,

trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele

sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi

cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub

controlul general al Parlamentului.

În speță, U.S.H. nu

poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele

administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe,

iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la

nivelul întregului sistem național de învățământ.

În alți termeni,

U.S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată

drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act

normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice

locale.

Față de argumentele

expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței

competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite

sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul

organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al

autorității publice pârâte - U.S.H. - competența de soluționare a litigiului

revine tribunalului.

De asemenea, se

cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile

accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală.

Or, în litigiul de

față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere

incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze

cererea principală.

Soluționând cauza de

față fără a-și verifica competența în raport cu obiectul acțiunii și cu

dispozițiile legale citate mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312

alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 57/F din 19

martie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ