ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4586/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 718/64/2012, reclamanta O.D. (T.) M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.S.H. cu sediul central în București să i se elibereze diploma de licență pentru specializarea psihologie și suplimentul de diplomă, motivând că a absolvit în sistem Bologna studiile universitare ale Facultății de Psihologie și Pedagogie Brașov din cadrul U.S.H., promovând examenul de licență în sesiunea din iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința din 19 decembrie 2011, cu termen de valabilitate "până la eliberarea Diplomei de Licență". Pârâta U.S.H.

a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, la rândul său, a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii bazată pe dispozițiile art. 60 - 63 C. proc. civ. ca neîntemeiată, arătând că U.S.H. are culpa exclusivă de a fi organizat cursuri fără respectarea legii. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 57/F din 19 martie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O.D. (T.) M., în contradictoriu cu pârâta U.S.H.

și în consecință a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență urmare a absolvirii de către aceasta a cursurilor Facultății de Psihologie și Pedagogie Brașov, specializarea Pedagogie promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009; s-a admis în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, formulată de către pârâta U.S.H. și în consecință a fost obligat chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanta O.D. (T.) M. Au fost respinse restul pretențiilor din cererea de chemare în garanție.

A fost obligată pârâta U.S.H. la plata către reclamantă a sumei de 8,60 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că U.S.H. are obligația ca, ulterior eliberării către reclamantă a adeverinței de studii ce atestă, pe de o parte, absolvirea Facultății de Psihologie Pedagogie, iar pe de altă parte, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat, să-i elibereze și diploma de licență, iar pe de altă parte, că obligația finală nu poate fi dusă la îndeplinire întrucât chematul în garanție M.E.C.T.S. nu asigură tipărirea formularea tipizate. Pentru aceste considerente cererea reclamatei de obligare a pârâtei la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă a fost apreciată ca fiind întemeiată.

Atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea către pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S. conform art. 7 din O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 este necesară aprobarea scrisă a chematului în garanție, iar aprobarea cererilor de către acesta nu a fost dovedită, instanța de fond, pentru a nu lipsi de finalitate dispozitivul sentinței cu privire la cererea introductivă a dat curs favorabil și cererii axate pe dispozițiile art. 60 C. proc. civ. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție Ministerul Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc.

civ., întrucât organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al Ministerului Educației Naționale. S-a invocat în temeiul art. 304 pct 9 C. proc. civ., ca motiv de recurs, împrejurarea că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să funcționeze provizoriu structurile de învățământ, luând în calcul doar contractele de studii, încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt opozabile ministerului. Procedura în fața instanței de recurs Intimata pârâtă U.S.H. și intimata reclamanta O.D. (T.) M. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a altor acte de studii reclamantei, absolventă a U.S.H.

Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, în cauza de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată U.S.H., ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ pe același palier cu Ministerul Educației Naționale, neavând aceleași competențe și responsabilități ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea și aplicarea strategiei globale a învățământului. Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, U.S.H. nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În alți termeni, U.S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric. În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte - U.S.H. - competența de soluționare a litigiului revine tribunalului. De asemenea, se cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală. Soluționând cauza de față fără a-și verifica competența în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile legale citate mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 57/F din 19 martie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2014. Procesat de GGC - AZ