ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1325/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1325/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.

736/2/2012, reclamanta SC R.C. SA a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A.

solicitând anularea Deciziei nr. 18 din data de 10 ianuarie 2013, prin care

reclamanta a fost sancționată cu amendă de 100.000 RON, pentru încălcarea

prevederilor art. 33 alin. (1) și (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1),

art. 45 alin. (1) și art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c)

din Decizia nr. 220/2011 și ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002,

cu modificările și completările ulterioare, iar în subsidiar, înlocuirea

sancțiunii cu cea a somației publice sau avertisment.

În motivarea în fapt

a cererii, reclamanta a arătat că decizia contestată este nelegală și

netemeinică, invocând că nu au fost îndeplinite prevederile art. 3 alin. (1) și

din Legea nr. 504/2002, întrucât a asigurat informarea corectă și obiectivă a

publicului cu privire la subiectele abordate pe postul de televiziune, în

perioada învederată, fiind prezentate diferite puncte de vedere cu privire la

subiectul abordat, aparținând invitaților la emisiuni, reprezentând reflecții

proprii ale acestora și puncte de vedere personale referitoare la evenimentul

dezbătut, fiind o expresie a respectării dreptului de opinie și a libertății de

exprimare, garantate oricărui cetățean român.

În ceea ce privește

nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (1) și (3), art. 34 alin. (1), art. 40

alin. (1), art. 45 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011, reclamanta a susținut că

dreptul la imagine și respectarea vieții personale a fost în integralitate

respectat, întrucât scopul emisiunilor în cauză a fost acela de a informa

publicul cu privire la chestiuni de interes public, iar decesul regizorului

S.N. era o chestiune de interes public, fiind o persoană publică.

În ceea ce privește

art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c) din Decizia nr.

220/2011, reclamanta a susținut că aceste prevederi au fost respectate în

condițiile în care informațiile apărute au fost corecte, imparțiale și difuzate

cu bună-credință.

Reclamanta a invocat

și greșita individualizare a sancțiunii, respectiv, caracterul disproporționat

al amenzii aplicate de C.N.A.

La data de 14 martie

2013 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința 1.384

din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de reclamanta SC

R.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, s-a reținut că prin Decizia nr. 18 din 10 ianuarie 2003

C.N.A. a decis sancționarea cu amendă în cuantum de 100.000 RON a

radiodifuzorului SC R.C. SRL, pentru postul de televiziune R.T., pentru încălcarea

prevederilor art. 33 alin. (1) și (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1),

art. 45 alin. (1) și art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c)

din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizual și ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002, cu

modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește

situația de fapt, în cuprinsul deciziei s-a reținut că pe postul de televiziune

R.T., aparținând radiodifuzorului SC R.C. SRL, în perioada 3 - 5 ianuarie 2013,

au fost difuzate o serie de ediții de știri și emisiuni de dezbateri ce au avut

în prim plan evenimentele legate de decesul și incinerarea regizorului S.N.,

față de care, membrii consiliului au constatat că modalitatea în care au fost

tratate subiectele cu această temă a fost de natură să încalce prevederile

legale invocate, referitoare la viața privată și de familie a persoanei, precum

și la dreptul la informare a publicului.

Analizând Decizia

contestată, constatările din Raportul de monitorizare, prin raportare la

susținerile reclamantei, probatoriul administrat în cauză, Curtea de Apel a

apreciat contestația ca fiind neîntemeiată.

În acest sens, a

reținut prima instanță prevederile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

504/2002, cu modificările ulterioare, art. 33 alin. (1), (3), art. 34 alin.

(1), art. 40, art. 45 alin (1), art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din

Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual.

Curtea de Apel a

reținut că, din cuprinsul Raportului de monitorizare, rezultă că s-a reținut,

în mod corect, că într-o serie de ediții de știri și emisiuni de dezbateri, ce

au avut în prim plan evenimentele legate de decesul și incinerarea regizorului

S.N., modalitatea în care au fost tratate subiectele cu această temă a fost de

natură să încalce dreptul la viața privată și de familie a persoanei, precum și

la dreptul la informare a publicului, prin maniera în care au fost puse în

discuție subiectele, cu precădere cu referire la moștenirea averii regizorului,

existența unui testament, existența unui fiu nelegitim, atitudinea soției cu

privire la acest aspect.

Totodată au fost

avute în vedere și textele afișate la emisiunile de știri, care conduceau spre

anumite concluzii cu privire la "adevăratul motiv pentru care regizorul va

fi incinerat", de natură a încălca dreptul la viață privată și de familie

a persoanei, precum și la dreptul la informare a publicului.

De asemenea, s-a

reținut că, în condițiile în care, d-na D.N., anterior, printr-un comunicat

adresat mass-mediei, interzisese, în mod expres, publicarea/difuzarea/postarea

de materiale de presă de la înmormântarea soțului ei, în cadrul emisiunilor de

știri a fost prezentat eronat adevăratul motiv al deciziei, prezentând știri

care redau faptul incinerării și al motivului incinerării într-o lumină de

natură a induce publicului o altă situație decât cea reală, încălcând astfel

dreptul la informare al acestuia, dar și dreptul la viață privată și de familie

al persoanei.

Deși regizorul S.N.

era o persoană publică, a constatat prima instanță că în raport de modul cum au

fost relatate evenimentele, s-a depășit sfera interesului public, fiind sugerat

un scandal în sânul familiei N., generat de o luptă pentru avere

("ipoteze-șoc", "luptă murdară pentru avere",

"adevăratul motiv pentru care va fi incinerat"; "încă o decizie

șoc a soției lui N.").

A reținut Curtea de

Apel că sunt suficiente dovezi din care rezultă că postul de televiziune

aparținând reclamantei a nerespectat prevederile art. 33 alin. (1) și (3), art.

34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 din

Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

S-a reținut că în

condițiile în care, printr-un comunicat adresat mass-mediei, d-na D.N.

interzisese, în mod expres, publicarea, difuzarea, postarea de materiale de

presă de la înmormântarea soțului ei, nu exista nicio legătură semnificativă și

clară între viața privată și de familie a persoanei și interesul public, care

să justifice nerespectarea acestei dorințe și difuzarea pe post cu imagini de

la locul unde era depus sicriul.

De asemenea, s-a

reținut și modul cum a fost redată această știre, prin exprimarea unor ipoteze

potrivit cărora sicriul ar fi gol sau pentru a se evita prelevarea unor probe

ADN, de natură să încalce dreptul la imagine.

În ceea ce privește

nerespectarea art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c) din

Decizia nr. 220/2011, reținută în raportul de monitorizare au fost avute în

vedere afirmațiile "detalii șocante din viața regizorului",

"ipoteză șoc: soția se teme de fiul nelegitim", sau că

"jurnaliștii noștri au intrat în posesia unei informații potrivit căreia

S.N. ar avea șase nelegitimi", fără să se facă vreo dovadă sau precizare

în legătură cu corectitudinea acestor informații.

În ceea ce privește

greșita individualizare a sancțiunii, respectiv, caracterul disproporționat al

amenzii aplicate de C.N.A., față de amenzile aplicate celorlalte posturi de

televiziune sancționate, dând exemplu amenzile aplicate posturilor de televiziune

R.T 1 și A.3, Curtea de Apel a reținut și faptul că reclamanta a mai fost

anterior sancționată, astfel că sancțiunea este, în mod corect,

individualizată.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta SC R.C. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

sale de recurs, reclamanta-recurentă, în esență, a arătat următoarele:

Hotărârea recurată

este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv cu

interpretarea eronată a normei juridice aplicabile.

Referitor la

respectarea de către recurentă a prevederilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 504/2002.

Se arată că, pentru

emiterea unei sancțiuni, membrii C.N.A. trebuiau să analizeze conținutul

concret al materialelor difuzate, prin raportare la reglementările legale care

vizează informarea publicului, respectiv:

- art. 3 alin. (1)

din Legea audiovizualului, conform căruia: "prin difuzarea și retransmisia

serviciilor de programe se realizează și se asigură (...) informarea, educarea

și divertismentul publicului, cu respectarea libertăților și a drepturilor

fundamentale ale omului."

- art. 3 alin. (2)

din Legea audiovizualului conform căruia "toți furnizorii de servicii

media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectiva a publicului

prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera

formare a opiniilor."

Se precizează că

recurenta în perioada 3 - 5 ianuarie 2013 a prezentat pe post, în cadrul

emisiunilor difuzate ce au abordat tema decesului regizorului S.N., diferite

puncte de vedere cu privire la subiectul abordat de prezentatorii de

știri/moderatorii emisiunilor în cauza, astfel:

- s-a prezentat

opinia surorii d-lui S.N. - d-na I.N., conform căreia dorința regizorului S.N.

era de a fi incinerat;

- s-a prezentat

poziția reprezentanților bisericii cu privire la acest subiect, respectiv a

Arhiepiscopiei Bucureștilor;

- s-a prezentat

punctul de vedere al soției regizorului, d-na D.N., conform căruia incinerarea

a fost dorința expresă a soțului său, pe care i-a respectat-o;

- s-au prezentat

opiniile a diverse persoane publice apropiate d-lui N., precum și ale unor

jurnaliști.

Opiniile exprimate în

cadrul emisiunilor difuzate în perioada vizată de membrii C.N.A. aparțin

invitaților la emisiuni, reprezentând reflecții proprii ale acestora și puncte

de vedere personale referitoare la evenimentul dezbătut.

Se apreciază că,

libertatea de exprimare, garantată de Constituția României și de normele

internaționale, acoperă cel puțin libertatea de a discuta toate chestiunile de

interes public fără vreo restricție sau teamă de pedeapsă. Mai mult, libertatea

de exprimare asigură libertatea opiniei care, în orice formă s-ar regăsi, este

inviolabilă, iar dreptul de acces la informația de interes public nu poate fi îngrădit.

În mod eronat, se

susține în Decizie, că, ulterior intervenției pe post, pe data de 4 ianuarie

2013, a d-nei I.N. - sora artistului (prin care aceasta a precizat, în mod

explicit, că ideea incinerării i-a aparținut lui S.N.), radiodifuzorul a continuat

să dezvolte subiectul potrivit căruia soția artistului, d-na D.N., este cea

care a decis incinerarea soțului său, motivul constituindu-l averea acestuia.

Această susținere este lipsită de suport real, întrucât pe postul recurentei de

televiziune s-a susținut, în mod constant, astfel cum s-a arătat anterior, că

familia regizorului a susținut cu tărie că dorința acestuia de a fi incinerat

va fi respectată întocmai.

Având în vedere

aspectele de mai sus, se consideră că instanța de fond a dat o interpretare

eronată dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002 menționate

în Decizie, considerând, în mod nejustificat, că modalitatea în care au fost

tratate subiectele a fost de natură a afecta dreptul publicului la informare.

Referitor la respectarea

prevederilor art. 33 alin. (1) și alin. (3), art. 34 alin. (1) și art. 40 alin.

(1), art. 45 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011.

Instanța de fond a

apreciat, în mod greșit, că se impune luarea în considerare a poziției

membrilor C.N.A., aceasta neanalizând conținutul concret al materialelor

difuzate.

Având în vedere

profilul postului de televiziune R.T. - acela de canal de știri, coroborat cu

faptul că decesul regizorului S.N., personalitate marcantă a vieții culturale

și politice românești, reprezintă o chestiune de interes public, ce vizează, în

mod vădit, o persoană publică, recurenta arată faptul că abordarea subiectului

vizat era necesară, scopul emisiunilor în cauză fiind acela de a informa

publicul cu privire la chestiuni de interes public. Or, dreptului publicului de

a fi informat cu privire la chestiuni de interes public îi corespunde obligația

jurnalistului/a omului de televiziune, de a-l informa cu privire la aceste

chestiuni, jurnalistul achitându-se de această obligație prin exercițiul dreptului

la libera exprimare și asigurarea exercitării acestui drept de către terți,

într-o modalitate specifică și care se bucură de un grad ridicat de protecție

în privința posibilelor ingerințe ale autorităților.

Arată recurenta că

postul de televiziune a arătat condițiile în care cineastul a încetat din

viață, faptul că dorința expresă a acestuia era sa fie incinerat, poziția

tuturor părților implicate, data incinerării, precum și informațiile obținute

de jurnaliștii R.T. cu privire la presupusul fiu al regizorului și demersurile

de stabilire a paternității efectuate de acesta. Mai mult, jurnaliștii R.T. au

arătat ca însuși S.N. a precizat, în 2010, într-un interviu acordat publicației

L., că potrivit convingerii sale, ar avea un copil cu o femeie pe care a

întâlnit-o în 1956. Astfel, postul de televiziune R.T. a furnizat inclusiv

informații publice, necesar a fi aduse la cunoștința publicului, constând în

locația, ora și data la care va avea lor incinerarea regizorului.

Echipa R.T. a înțeles

să difuzeze pe post imagini cu persoanele venite să își i-a rămas bun de la

regizorul S.N., aceștia fiind întristați și revoltați de ideea incinerării

acestuia, jurnaliștii s-au limitat să prezinte publicului informații de la fața

locului cu privire la derularea evenimentelor, având caracter actual și real.

În ceea ce privește

dreptul la propria imagine și la respectarea vieții private aparținând d-nei

D.N., recurenta arată că acestea nu au fost niciodată încălcate, jurnaliștii

R.T. tratând subiectele conexe acesteia cu profesionalism și corectitudine,

sens în care chiar au solicitat opinia d-nei N. cu privire la subiectele

dezbătute, iar această opinie a fost adusă, în mod corespunzător, la cunoștința

publicului. Se arată că postul R.T. a înțeles dorința d-nei N. de a se trata

subiectul cu decență și respectul cuvenit tragicului eveniment și de a nu

publica și difuza imagini de la înmormântarea artistului.

Referitor la

respectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit.

c) din Decizia nr. 220/2011.

Se arată că aceste

prevederi legale au fost integral respectate, în condițiile în care

informațiile apărute pe post au fost corecte, imparțiale și prezentate cu

bună-credință, întrucât jurnaliștii R.T. au urmărit să își îndeplinească, în

mod corespunzător, sarcina de a informa opinia publică asupra unor chestiuni de

interes public și nu au fost determinați în demersul lor de existența vreunei

animozități sau de intenția de a leza, în mod gratuit și nejustificat,

drepturile persoanelor implicate.

Caracterul

disproporționat al amenzii aplicate de C.N.A. față de amenzile aplicate

celorlalte posturi de televiziune sancționate.

Se apreciază că acest

tratament este unul vădit discriminatoriu, în condițiile în care Consiliul a

apreciat că toate cele patru posturi de televiziune ar fi încălcat legislația

în domeniul audiovizualului. Toate televiziunile vizate de C.N.A. au prezentat

informații similare cu privire la subiectul incinerării și a averii d-lui S.N.,

care au fost aduse la cunoștința publicului într-o manieră asemănătoare.

Arată reclamanta că

se impunea reducerea de către instanța de fond a cuantumului amenzii aplicate,

de la 100.000 RON, la valoarea minimă prevăzută de lege, pentru a se crea

situație echitabilă între televiziunile vizate de membrii Consiliului.

Apărările intimatului

Intimatul C.N.A. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea Deciziei C.N.A. nr. 18/2013 ca temeinică și legală prin care s-a

constatat încălcarea gravă a normelor instituite la art. 33 alin. (1) și (3)

din Codul audiovizualului, care ocrotesc viața privată a persoanei, în speță a

familiei N., în contextul decesului regizorului S.N.

În raport de

prevederile art. 45 alin. (1) din Codul audiovizualului, s-a constatat că nu a

fost respectată intimitatea soției și a surorii regizorului decedat, dreptul la

imagine a d-nei D.N. a fost grav afectat prin acuzațiile ce i-au fost aduse

referitoare la comportamentul acesteia a lipsit de moralitate și vădit

interesat de averea rămasă, acuzații ce nu au fost probate conform cu art. 40

alin. (1) din Codul audiovizualului. Informațiile oferite publicului au fost

insuficient verificate, fiind de natură să prejudicieze dreptul la informare

corectă, fapt ce contravine art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului și art.

64 alin. (4) lit. b) din Codul audiovizualului.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin Decizia

C.N.A. nr. 18 din 10 ianuarie 2013 recurenta-reclamantă a fost sancționată cu

amendă în cuantum de 100.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și

completările ulterioare, precum și ale articolelor 33 alin. (1) și (3), art. 34

alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1), art. 64 alin. (1) lit. b) și

alin. (3) și art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual.

În sarcina

recurentei-reclamante s-a reținut faptul că, în perioada 3 - 5 ianuarie 2013,

postul de televiziune R.T., ce-i aparține, a difuzat unele ediții de știri și

emisiuni de dezbatere cu încălcarea prevederilor privind viața privată și de

familie a persoanei și a dreptului la informare a publicului.

Astfel, atât prin

titlurile afișate pe ecran, cât și prin informațiile prezentate în legătură cu

incinerarea regizorului S.N., cu implicarea soției sale, D.N. în luarea

deciziei ca regizorul să fie incinerat, iar nu înmormântat, cu existența unui

fiu nelegitim al regizorului sau cu posibili moștenitori, recurenta-reclamantă

nu a respectat prevederile privind viața privată și de familie a persoanei și

nu a asigurat o informare corectă a publicului pentru a-și forma propria opinie

în legătură cu evenimentele respective.

În drept

Potrivit

dispozițiilor art. 3 din Legea audiovizualului:

"(1) Prin

difuzarea și retransmisia serviciilor de programe se realizează și se asigură

pluralismul politic și social, diversitatea culturală, lingvistică și

religioasă, informarea, educarea și divertismentul publicului, cu respectarea

libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului.

(2) Toți furnizorii de

servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a

publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să

favorizeze libera formare a opiniilor."

Conform prevederilor

din Codul audiovizualului:

Art. 33

"(1) Orice persoană

are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a

corespondenței.

(3) Este interzisă

difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje audiovizuale care

constituie imixtiuni în viața privată și de familie a persoanei, fără acordul

acesteia."

Art. 34

"(1) Orice

persoană are dreptul la propria imagine."

Art. 40

"(1) În virtutea

dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele a audiovizuale

aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori

imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul

să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse

de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte

principiul audiatur et altera pars; în situația în care persoana vizată refuză

să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt."

Art. 45

"(1) Orice

persoană are dreptul la respectarea intimității în momente dificile, cum ar fi

o pierdere ireparabilă sau o nenorocire."

Art. 64

"(1) În virtutea

dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media

audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:

b) Informarea cu

privire la un fapt sau un eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în

mod imparțial și cu bună-credință.

(3) În cazul în care

informația provine din surse confidențiale sau a căror credibilitate nu este

suficient verificată, se va menționa explicit acest fapt."

Art. 65

"În emisiunile

de știri și dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte următoarele reguli:

c) titlurile și

textele afișate pe ecran să reflecte, cât mai fidel, esența faptelor și datelor

prezentate;"

În ceea ce privește

respectarea prevederilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002

Înalta Curte reține

că, în mod corect, instanța de fond a apreciat situația de fapt, respectiv că

postul de TV al recurentei a prezentat, în mod eronat, motivul pentru care

soția defunctului S.N. a luat decizia incinerării regizorului expunând

supoziții legate de "lupta murdară pentru avere", "adevăratul

motiv pentru care va fi incinerat", "... situația unui eventual

testament și a existenței unui fiu nelegitim ..." fără a fi furnizate

dovezi și fără respectarea dreptului la viață privată în condițiile în care d-na

D.N. printr-un comunicat de presă a interzis, în mod expres,

publicarea/difuzarea/postarea de materiale de presă de la înmormântarea soțului

ei.

Chiar dacă recurenta

arată că însuși regizorul S.N. ar fi precizat într-un interviu că potrivit

convingerilor sale ar avea un copil cu o femeie pe care a întâlnit-o în 1956,

această informație nu a fost prezentată în emisiunile difuzate în perioada 3 -

5 ianuarie 2013.

În ceea ce privește

respectarea prevederilor art. 33 alin. (1) și (3), art. 34 alin. (1), art. 40

alin. (1), art. 45 din Decizia nr. 220/2011.

Se constată că nu au

fost respectate dispozițiile prevederilor art. 33 alin. (1) și (3) din Decizia

nr. 220/2011 în sensul că difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau reportaje

audiovizuale în perioada 3 - 5 ianuarie 2013 au constituit imixtiuni în viața

privată și de familie neexistând acordul familiei N., dimpotrivă soția

decedatului a interzis expres orice dezbaterea de material pe marginea

subiectului înmormântării, de asemenea nu au fost întrunite condițiile

existenței unui interes public justificat și existența unei legături

semnificative și clare între viața privată și de familie și interesul public

justificat.

Instanța de fond a

reținut corect că modalitatea în care a fost redată știrea, prin prezentarea

unor ipoteze potrivit cărora sicriul ar fi fost gol pentru a se evita

prelevarea de probe ADN a fost de natură să încalce dreptul de imagine al d-nei

D.N. - acuzațiile (care nu au fost probate conform art. 40 alin. (1))

referitoare la interesul pentru averea soțului decedat, prezentarea cu

rea-credință a unor detalii privind comportamentul acesteia, îmbrăcămintea

acesteia reprezintă o încălcare a prevederilor legale privind dreptul la

imagine.

Motivul de recurs

privind respectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art.

65 lit. c) din Codul audiovizualului

Nici acest motiv de

recurs nu este fondat.

Se reține că

informațiile prezentate în cadrul emisiunilor difuzate de postul R.T. în

perioada 3 - 5 ianuarie potrivit cu care S.N. are 6 copii și că soția sa mai

tânără cu aproape 50 de ani, dorește incinerarea acestuia pentru că se teme de

un presupus fiu nelegitim, motivul constituindu-l averea, nu au fost

verificate, fiind nerealiste și contradictorii în contextul în care sora regizorului

în cadrul aceleiași emisiuni a arătat că a fost dorința regizorului de a fi

incinerat că nu are cunoștință de existența vreunui fiu al regizorului.

Din raportul de

monitorizare rezultă în legătură cu acest aspect faptul că deși nu avea probe

în acest sens, moderatoarea emisiunii a arătat că unul dintre fiii nelegitimi

ai defunctului, care are domiciliul în Germania, a depus la Judecătoria

Sectorului 1 o cerere prin care acesta a solicitat oprirea incinerării, acest

aspect fiind, de asemenea, contrazis de sora defunctului în sensul că nu există

nici o hârtie acolo.

Motivul referitor la

caracterul disproporționat al amenzii aplicate de C.N.A.

Se reține că instanța

de fond a apreciat corect că sancțiunea a fost, în mod corect, individualizată

față de împrejurarea că reclamanta-recurentă a mai fost sancționată anterior și

față de situația de fapt reținută ca fiind gravă față de informațiile

contradictoriii, insuficient verificate, care au fost prezentate cu

rea-credință, știrile oferite au depășit cadrul unei informări a publicului,

fiind prejudiciate dreptul la imaginea, dreptul la intimitatea soției și a

sorei decedatului, dreptul la o informare corectă privind esența datelor și

faptelor prezentate. Instanța de fond nu a avut o analiză prin comparație cu alte

sancțiuni și alte televiziuni neexistând rapoartele de monitorizare ale

acestora la dosar.

Temeiul legal al

soluției adoptate

Față de cele arătate

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC R.C. SRL împotriva Sentinței nr. 1.384 din 18 aprilie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2015.

Procesat de GGC - N