ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1325/2015

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 736/2/2012, reclamanta SC R.C. SA a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A. solicitând anularea Deciziei nr. 18 din data de 10 ianuarie 2013, prin care reclamanta a fost sancționată cu amendă de 100.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 33 alin. (1) și (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) și art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011 și ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu cea a somației publice sau avertisment.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că decizia contestată este nelegală și netemeinică, invocând că nu au fost îndeplinite prevederile art. 3 alin. (1) și din Legea nr. 504/2002, întrucât a asigurat informarea corectă și obiectivă a publicului cu privire la subiectele abordate pe postul de televiziune, în perioada învederată, fiind prezentate diferite puncte de vedere cu privire la subiectul abordat, aparținând invitaților la emisiuni, reprezentând reflecții proprii ale acestora și puncte de vedere personale referitoare la evenimentul dezbătut, fiind o expresie a respectării dreptului de opinie și a libertății de exprimare, garantate oricărui cetățean român.

În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (1) și (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011, reclamanta a susținut că dreptul la imagine și respectarea vieții personale a fost în integralitate respectat, întrucât scopul emisiunilor în cauză a fost acela de a informa publicul cu privire la chestiuni de interes public, iar decesul regizorului S.N. era o chestiune de interes public, fiind o persoană publică. În ceea ce privește art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011, reclamanta a susținut că aceste prevederi au fost respectate în condițiile în care informațiile apărute au fost corecte, imparțiale și difuzate cu bună-credință.

Reclamanta a invocat și greșita individualizare a sancțiunii, respectiv, caracterul disproporționat al amenzii aplicate de C.N.A. La data de 14 martie 2013 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința 1.384 din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de reclamanta SC R.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin Decizia nr. 18 din 10 ianuarie 2003 C.N.A. a decis sancționarea cu amendă în cuantum de 100.000 RON a radiodifuzorului SC R.C.

SRL, pentru postul de televiziune R.T., pentru încălcarea prevederilor art. 33 alin. (1) și (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) și art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual și ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește situația de fapt, în cuprinsul deciziei s-a reținut că pe postul de televiziune R.T., aparținând radiodifuzorului SC R.C.

SRL, în perioada 3 - 5 ianuarie 2013, au fost difuzate o serie de ediții de știri și emisiuni de dezbateri ce au avut în prim plan evenimentele legate de decesul și incinerarea regizorului S.N., față de care, membrii consiliului au constatat că modalitatea în care au fost tratate subiectele cu această temă a fost de natură să încalce prevederile legale invocate, referitoare la viața privată și de familie a persoanei, precum și la dreptul la informare a publicului. Analizând Decizia contestată, constatările din Raportul de monitorizare, prin raportare la susținerile reclamantei, probatoriul administrat în cauză, Curtea de Apel a apreciat contestația ca fiind neîntemeiată.

În acest sens, a reținut prima instanță prevederile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările ulterioare, art. 33 alin. (1), (3), art. 34 alin. (1), art. 40, art. 45 alin (1), art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Curtea de Apel a reținut că, din cuprinsul Raportului de monitorizare, rezultă că s-a reținut, în mod corect, că într-o serie de ediții de știri și emisiuni de dezbateri, ce au avut în prim plan evenimentele legate de decesul și incinerarea regizorului S.N., modalitatea în care au fost tratate subiectele cu această temă a fost de natură să încalce dreptul la viața privată și de familie a persoanei, precum și la dreptul la informare a publicului, prin maniera în care au fost puse în discuție subiectele, cu precădere cu referire la moștenirea averii regizorului, existența unui testament, existența unui fiu nelegitim, atitudinea soției cu privire la acest aspect. Totodată au fost avute în vedere și textele afișate la emisiunile de știri, care conduceau spre anumite concluzii cu privire la "adevăratul motiv pentru care regizorul va fi incinerat", de natură a încălca dreptul la viață privată și de familie a persoanei, precum și la dreptul la informare a publicului.

De asemenea, s-a reținut că, în condițiile în care, d-na D.N., anterior, printr-un comunicat adresat mass-mediei, interzisese, în mod expres, publicarea/difuzarea/postarea de materiale de presă de la înmormântarea soțului ei, în cadrul emisiunilor de știri a fost prezentat eronat adevăratul motiv al deciziei, prezentând știri care redau faptul incinerării și al motivului incinerării într-o lumină de natură a induce publicului o altă situație decât cea reală, încălcând astfel dreptul la informare al acestuia, dar și dreptul la viață privată și de familie al persoanei. Deși regizorul S.N.

era o persoană publică, a constatat prima instanță că în raport de modul cum au fost relatate evenimentele, s-a depășit sfera interesului public, fiind sugerat un scandal în sânul familiei N., generat de o luptă pentru avere ("ipoteze-șoc", "luptă murdară pentru avere", "adevăratul motiv pentru care va fi incinerat"; "încă o decizie șoc a soției lui N."). A reținut Curtea de Apel că sunt suficiente dovezi din care rezultă că postul de televiziune aparținând reclamantei a nerespectat prevederile art. 33 alin. (1) și (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual. S-a reținut că în condițiile în care, printr-un comunicat adresat mass-mediei, d-na D.N.

interzisese, în mod expres, publicarea, difuzarea, postarea de materiale de presă de la înmormântarea soțului ei, nu exista nicio legătură semnificativă și clară între viața privată și de familie a persoanei și interesul public, care să justifice nerespectarea acestei dorințe și difuzarea pe post cu imagini de la locul unde era depus sicriul. De asemenea, s-a reținut și modul cum a fost redată această știre, prin exprimarea unor ipoteze potrivit cărora sicriul ar fi gol sau pentru a se evita prelevarea unor probe ADN, de natură să încalce dreptul la imagine. În ceea ce privește nerespectarea art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011, reținută în raportul de monitorizare au fost avute în vedere afirmațiile "detalii șocante din viața regizorului", "ipoteză șoc: soția se teme de fiul nelegitim", sau că "jurnaliștii noștri au intrat în posesia unei informații potrivit căreia S.N.

ar avea șase nelegitimi", fără să se facă vreo dovadă sau precizare în legătură cu corectitudinea acestor informații. În ceea ce privește greșita individualizare a sancțiunii, respectiv, caracterul disproporționat al amenzii aplicate de C.N.A., față de amenzile aplicate celorlalte posturi de televiziune sancționate, dând exemplu amenzile aplicate posturilor de televiziune R.T 1 și A.3, Curtea de Apel a reținut și faptul că reclamanta a mai fost anterior sancționată, astfel că sancțiunea este, în mod corect, individualizată. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC R.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii sale de recurs, reclamanta-recurentă, în esență, a arătat următoarele: Hotărârea recurată este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv cu interpretarea eronată a normei juridice aplicabile.

Referitor la respectarea de către recurentă a prevederilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002. Se arată că, pentru emiterea unei sancțiuni, membrii C.N.A.

trebuiau să analizeze conținutul concret al materialelor difuzate, prin raportare la reglementările legale care vizează informarea publicului, respectiv: - art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului, conform căruia: "prin difuzarea și retransmisia serviciilor de programe se realizează și se asigură (...) informarea, educarea și divertismentul publicului, cu respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului." - art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului conform căruia "toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectiva a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor." Se precizează că recurenta în perioada 3 - 5 ianuarie 2013 a prezentat pe post, în cadrul emisiunilor difuzate ce au abordat tema decesului regizorului S.N., diferite puncte de vedere cu privire la subiectul abordat de prezentatorii de știri/moderatorii emisiunilor în cauza, astfel: - s-a prezentat opinia surorii d-lui S.N.

- d-na I.N., conform căreia dorința regizorului S.N. era de a fi incinerat; - s-a prezentat poziția reprezentanților bisericii cu privire la acest subiect, respectiv a Arhiepiscopiei Bucureștilor; - s-a prezentat punctul de vedere al soției regizorului, d-na D.N., conform căruia incinerarea a fost dorința expresă a soțului său, pe care i-a respectat-o; - s-au prezentat opiniile a diverse persoane publice apropiate d-lui N., precum și ale unor jurnaliști. Opiniile exprimate în cadrul emisiunilor difuzate în perioada vizată de membrii C.N.A. aparțin invitaților la emisiuni, reprezentând reflecții proprii ale acestora și puncte de vedere personale referitoare la evenimentul dezbătut. Se apreciază că, libertatea de exprimare, garantată de Constituția României și de normele internaționale, acoperă cel puțin libertatea de a discuta toate chestiunile de interes public fără vreo restricție sau teamă de pedeapsă.

Mai mult, libertatea de exprimare asigură libertatea opiniei care, în orice formă s-ar regăsi, este inviolabilă, iar dreptul de acces la informația de interes public nu poate fi îngrădit. În mod eronat, se susține în Decizie, că, ulterior intervenției pe post, pe data de 4 ianuarie 2013, a d-nei I.N. - sora artistului (prin care aceasta a precizat, în mod explicit, că ideea incinerării i-a aparținut lui S.N.), radiodifuzorul a continuat să dezvolte subiectul potrivit căruia soția artistului, d-na D.N., este cea care a decis incinerarea soțului său, motivul constituindu-l averea acestuia. Această susținere este lipsită de suport real, întrucât pe postul recurentei de televiziune s-a susținut, în mod constant, astfel cum s-a arătat anterior, că familia regizorului a susținut cu tărie că dorința acestuia de a fi incinerat va fi respectată întocmai.

Având în vedere aspectele de mai sus, se consideră că instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002 menționate în Decizie, considerând, în mod nejustificat, că modalitatea în care au fost tratate subiectele a fost de natură a afecta dreptul publicului la informare. Referitor la respectarea prevederilor art. 33 alin. (1) și alin. (3), art. 34 alin. (1) și art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011. Instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că se impune luarea în considerare a poziției membrilor C.N.A., aceasta neanalizând conținutul concret al materialelor difuzate. Având în vedere profilul postului de televiziune R.T.

- acela de canal de știri, coroborat cu faptul că decesul regizorului S.N., personalitate marcantă a vieții culturale și politice românești, reprezintă o chestiune de interes public, ce vizează, în mod vădit, o persoană publică, recurenta arată faptul că abordarea subiectului vizat era necesară, scopul emisiunilor în cauză fiind acela de a informa publicul cu privire la chestiuni de interes public. Or, dreptului publicului de a fi informat cu privire la chestiuni de interes public îi corespunde obligația jurnalistului/a omului de televiziune, de a-l informa cu privire la aceste chestiuni, jurnalistul achitându-se de această obligație prin exercițiul dreptului la libera exprimare și asigurarea exercitării acestui drept de către terți, într-o modalitate specifică și care se bucură de un grad ridicat de protecție în privința posibilelor ingerințe ale autorităților.

Arată recurenta că postul de televiziune a arătat condițiile în care cineastul a încetat din viață, faptul că dorința expresă a acestuia era sa fie incinerat, poziția tuturor părților implicate, data incinerării, precum și informațiile obținute de jurnaliștii R.T. cu privire la presupusul fiu al regizorului și demersurile de stabilire a paternității efectuate de acesta. Mai mult, jurnaliștii R.T. au arătat ca însuși S.N. a precizat, în 2010, într-un interviu acordat publicației L., că potrivit convingerii sale, ar avea un copil cu o femeie pe care a întâlnit-o în 1956. Astfel, postul de televiziune R.T. a furnizat inclusiv informații publice, necesar a fi aduse la cunoștința publicului, constând în locația, ora și data la care va avea lor incinerarea regizorului.

Echipa R.T. a înțeles să difuzeze pe post imagini cu persoanele venite să își i-a rămas bun de la regizorul S.N., aceștia fiind întristați și revoltați de ideea incinerării acestuia, jurnaliștii s-au limitat să prezinte publicului informații de la fața locului cu privire la derularea evenimentelor, având caracter actual și real. În ceea ce privește dreptul la propria imagine și la respectarea vieții private aparținând d-nei D.N., recurenta arată că acestea nu au fost niciodată încălcate, jurnaliștii R.T. tratând subiectele conexe acesteia cu profesionalism și corectitudine, sens în care chiar au solicitat opinia d-nei N. cu privire la subiectele dezbătute, iar această opinie a fost adusă, în mod corespunzător, la cunoștința publicului.

Se arată că postul R.T. a înțeles dorința d-nei N. de a se trata subiectul cu decență și respectul cuvenit tragicului eveniment și de a nu publica și difuza imagini de la înmormântarea artistului. Referitor la respectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011. Se arată că aceste prevederi legale au fost integral respectate, în condițiile în care informațiile apărute pe post au fost corecte, imparțiale și prezentate cu bună-credință, întrucât jurnaliștii R.T. au urmărit să își îndeplinească, în mod corespunzător, sarcina de a informa opinia publică asupra unor chestiuni de interes public și nu au fost determinați în demersul lor de existența vreunei animozități sau de intenția de a leza, în mod gratuit și nejustificat, drepturile persoanelor implicate.

Caracterul disproporționat al amenzii aplicate de C.N.A. față de amenzile aplicate celorlalte posturi de televiziune sancționate. Se apreciază că acest tratament este unul vădit discriminatoriu, în condițiile în care Consiliul a apreciat că toate cele patru posturi de televiziune ar fi încălcat legislația în domeniul audiovizualului. Toate televiziunile vizate de C.N.A. au prezentat informații similare cu privire la subiectul incinerării și a averii d-lui S.N., care au fost aduse la cunoștința publicului într-o manieră asemănătoare. Arată reclamanta că se impunea reducerea de către instanța de fond a cuantumului amenzii aplicate, de la 100.000 RON, la valoarea minimă prevăzută de lege, pentru a se crea situație echitabilă între televiziunile vizate de membrii Consiliului.

Apărările intimatului Intimatul C.N.A. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea Deciziei C.N.A. nr. 18/2013 ca temeinică și legală prin care s-a constatat încălcarea gravă a normelor instituite la art. 33 alin. (1) și (3) din Codul audiovizualului, care ocrotesc viața privată a persoanei, în speță a familiei N., în contextul decesului regizorului S.N. În raport de prevederile art. 45 alin. (1) din Codul audiovizualului, s-a constatat că nu a fost respectată intimitatea soției și a surorii regizorului decedat, dreptul la imagine a d-nei D.N. a fost grav afectat prin acuzațiile ce i-au fost aduse referitoare la comportamentul acesteia a lipsit de moralitate și vădit interesat de averea rămasă, acuzații ce nu au fost probate conform cu art. 40 alin. (1) din Codul audiovizualului.

Informațiile oferite publicului au fost insuficient verificate, fiind de natură să prejudicieze dreptul la informare corectă, fapt ce contravine art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului și art. 64 alin. (4) lit. b) din Codul audiovizualului. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, prin Decizia C.N.A.

nr. 18 din 10 ianuarie 2013 recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 100.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale articolelor 33 alin. (1) și (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1), art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. În sarcina recurentei-reclamante s-a reținut faptul că, în perioada 3 - 5 ianuarie 2013, postul de televiziune R.T., ce-i aparține, a difuzat unele ediții de știri și emisiuni de dezbatere cu încălcarea prevederilor privind viața privată și de familie a persoanei și a dreptului la informare a publicului.

Astfel, atât prin titlurile afișate pe ecran, cât și prin informațiile prezentate în legătură cu incinerarea regizorului S.N., cu implicarea soției sale, D.N. în luarea deciziei ca regizorul să fie incinerat, iar nu înmormântat, cu existența unui fiu nelegitim al regizorului sau cu posibili moștenitori, recurenta-reclamantă nu a respectat prevederile privind viața privată și de familie a persoanei și nu a asigurat o informare corectă a publicului pentru a-și forma propria opinie în legătură cu evenimentele respective. În drept Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea audiovizualului: "(1) Prin difuzarea și retransmisia serviciilor de programe se realizează și se asigură pluralismul politic și social, diversitatea culturală, lingvistică și religioasă, informarea, educarea și divertismentul publicului, cu respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului.

(2) Toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor." Conform prevederilor din Codul audiovizualului: Art. 33 "(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței.

(3) Este interzisă difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje audiovizuale care constituie imixtiuni în viața privată și de familie a persoanei, fără acordul acesteia." Art. 34 "(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine." Art. 40 "(1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele a audiovizuale aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; în situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt." Art. 45 "(1) Orice persoană are dreptul la respectarea intimității în momente dificile, cum ar fi o pierdere ireparabilă sau o nenorocire." Art. 64 "(1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii: b) Informarea cu privire la un fapt sau un eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință.

(3) În cazul în care informația provine din surse confidențiale sau a căror credibilitate nu este suficient verificată, se va menționa explicit acest fapt." Art. 65 "În emisiunile de știri și dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte următoarele reguli: c) titlurile și textele afișate pe ecran să reflecte, cât mai fidel, esența faptelor și datelor prezentate;" În ceea ce privește respectarea prevederilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002 Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de fond a apreciat situația de fapt, respectiv că postul de TV al recurentei a prezentat, în mod eronat, motivul pentru care soția defunctului S.N.

a luat decizia incinerării regizorului expunând supoziții legate de "lupta murdară pentru avere", "adevăratul motiv pentru care va fi incinerat", "... situația unui eventual testament și a existenței unui fiu nelegitim ..." fără a fi furnizate dovezi și fără respectarea dreptului la viață privată în condițiile în care d-na D.N. printr-un comunicat de presă a interzis, în mod expres, publicarea/difuzarea/postarea de materiale de presă de la înmormântarea soțului ei. Chiar dacă recurenta arată că însuși regizorul S.N. ar fi precizat într-un interviu că potrivit convingerilor sale ar avea un copil cu o femeie pe care a întâlnit-o în 1956, această informație nu a fost prezentată în emisiunile difuzate în perioada 3 - 5 ianuarie 2013. În ceea ce privește respectarea prevederilor art. 33 alin. (1) și (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 din Decizia nr. 220/2011.

Se constată că nu au fost respectate dispozițiile prevederilor art. 33 alin. (1) și (3) din Decizia nr. 220/2011 în sensul că difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau reportaje audiovizuale în perioada 3 - 5 ianuarie 2013 au constituit imixtiuni în viața privată și de familie neexistând acordul familiei N., dimpotrivă soția decedatului a interzis expres orice dezbaterea de material pe marginea subiectului înmormântării, de asemenea nu au fost întrunite condițiile existenței unui interes public justificat și existența unei legături semnificative și clare între viața privată și de familie și interesul public justificat. Instanța de fond a reținut corect că modalitatea în care a fost redată știrea, prin prezentarea unor ipoteze potrivit cărora sicriul ar fi fost gol pentru a se evita prelevarea de probe ADN a fost de natură să încalce dreptul de imagine al d-nei D.N.

- acuzațiile (care nu au fost probate conform art. 40 alin. (1)) referitoare la interesul pentru averea soțului decedat, prezentarea cu rea-credință a unor detalii privind comportamentul acesteia, îmbrăcămintea acesteia reprezintă o încălcare a prevederilor legale privind dreptul la imagine. Motivul de recurs privind respectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 65 lit. c) din Codul audiovizualului Nici acest motiv de recurs nu este fondat. Se reține că informațiile prezentate în cadrul emisiunilor difuzate de postul R.T. în perioada 3 - 5 ianuarie potrivit cu care S.N.

are 6 copii și că soția sa mai tânără cu aproape 50 de ani, dorește incinerarea acestuia pentru că se teme de un presupus fiu nelegitim, motivul constituindu-l averea, nu au fost verificate, fiind nerealiste și contradictorii în contextul în care sora regizorului în cadrul aceleiași emisiuni a arătat că a fost dorința regizorului de a fi incinerat că nu are cunoștință de existența vreunui fiu al regizorului. Din raportul de monitorizare rezultă în legătură cu acest aspect faptul că deși nu avea probe în acest sens, moderatoarea emisiunii a arătat că unul dintre fiii nelegitimi ai defunctului, care are domiciliul în Germania, a depus la Judecătoria Sectorului 1 o cerere prin care acesta a solicitat oprirea incinerării, acest aspect fiind, de asemenea, contrazis de sora defunctului în sensul că nu există nici o hârtie acolo.

Motivul referitor la caracterul disproporționat al amenzii aplicate de C.N.A. Se reține că instanța de fond a apreciat corect că sancțiunea a fost, în mod corect, individualizată față de împrejurarea că reclamanta-recurentă a mai fost sancționată anterior și față de situația de fapt reținută ca fiind gravă față de informațiile contradictoriii, insuficient verificate, care au fost prezentate cu rea-credință, știrile oferite au depășit cadrul unei informări a publicului, fiind prejudiciate dreptul la imaginea, dreptul la intimitatea soției și a sorei decedatului, dreptul la o informare corectă privind esența datelor și faptelor prezentate. Instanța de fond nu a avut o analiză prin comparație cu alte sancțiuni și alte televiziuni neexistând rapoartele de monitorizare ale acestora la dosar.

Temeiul legal al soluției adoptate Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.C. SRL împotriva Sentinței nr. 1.384 din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015. Procesat de GGC - N