ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 583/2015

Asupra recursului civil de față, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 5769 din 18 iunie 2013 pronunțată în Dosar nr. 35410/300/2012, Judecătoria Sectorului 5 București, a admis acțiunea reclamantei A.F. formulată în contradictoriu cu pârâtul A.Ș. A desfăcut căsătoria încheiată între soți la data de 19 ianuarie 1984 și înregistrată în Registrul Stării civile al Primăriei sectorului 2, cu nr. 79/1984, din vina soțului pârât, stabilind că reclamanta va reveni ia numele dinaintea căsătoriei, acela de „T.”. A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.239 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin Decizia civilă nr. 24/ A din 09 ianuarie 20l4, Tribunalul București, secția III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A.Ș.

împotriva sentinței menționate. Prin Decizia nr. 1063 din 23 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat nul recursul declarat de pârâtul A.Ș. împotriva deciziei civile nr. 24/ A din 09 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția III-a civilă. Prin încheierea din 15 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea formulată de petenta (intimata-reci amantă) Angelescu Floarea în temeiul art. 281 C. proc. civ. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 1063 din 23 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 35410/300/2012, prin omisiune, în sensul că l-a obligat pe recurentul-pârât A.Ș.

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei către intimata-reclamantă A.F. Împotriva încheierii din 15 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 35410/300/2012, recurentul-pârât A.Ș. declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, în raport de art. 304 pct. 9 și art. 281 3 C. proc. civ. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 ianuarie 2015, fiind stabilit termen pentru soluționare la 25 februarie 2015. Înalta Curte, la termenul din 25 februarie 201 5, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, în raport de art. art. 28 C. proc.

civ., pe care o va admite și va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed. Conform art. 281 C. proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. Potrivit art. 281 3 C. proc. civ., „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281 2 C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.” Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date tară drept de apei, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”. Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date tară drept de apei, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În raport de textele legale menționate, Decizia nr. 1063 din 23 iunie 2014 prin care Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat nul recursul declarat de pârâtul A.Ș. - în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale - este o decizie irevocabilă, nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ. Prin urmare, în raport de art. 281 3 C. proc.

civ., nu este susceptibilă de recurs nici încheierea din 15 decembrie 2014 prin care Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea formulată de petenta (intimata-reclamantă) și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 1063 din 23 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 35410/300/2012, prin omisiune, în sensul că l-a obligat pe recurentul-pârât A.Ș. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei către intimata-reclamantă A.F. Așa fiind, Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A.Ș.

împotriva încheierii din 15 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 35410/300/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A.Ș. împotriva încheierii din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie pronunțată în Dosarul nr. 35410/300/2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2015.