ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 583/2015

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 5769 din 18

iunie 2013 pronunțată în Dosar nr. 35410/300/2012, Judecătoria Sectorului 5

București,

a admis

acțiunea reclamantei A.F. formulată în contradictoriu cu pârâtul A.Ș.

A desfăcut

căsătoria încheiată între soți la data de 19 ianuarie 1984 și înregistrată în

Registrul Stării civile al Primăriei sectorului 2, cu nr. 79/1984, din vina

soțului pârât, stabilind că reclamanta va reveni ia numele dinaintea

căsătoriei, acela de „T.”.

A obligat

pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.239 lei, cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 24/ A din 09 ianuarie 20l4, Tribunalul București, secția III-a civilă,

a respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârâtul A.Ș. împotriva sentinței menționate.

Prin Decizia nr. 1063 din 23 iunie

2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie,

a

constatat nul recursul declarat de pârâtul A.Ș. împotriva deciziei civile nr. 24/

A din 09 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția III-a civilă.

Prin

încheierea din 15 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie,

a

admis cererea formulată de petenta (intimata-reci amantă) Angelescu Floarea în

temeiul art. 281 C. proc. civ. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate

în dispozitivul Deciziei civile nr. 1063 din 23 iunie 2014 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul

nr. 35410/300/2012, prin omisiune, în sensul că l-a obligat pe recurentul-pârât

A.Ș. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei către

intimata-reclamantă A.F.

Împotriva încheierii din 15 decembrie

2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 35410/300/2012, recurentul-pârât

A.Ș. declarat recurs,

criticând-o

pentru nelegalitate, în raport de art. 304 pct. 9 și art. 281

3

C.

proc. civ.

Recursul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27

ianuarie 2015, fiind stabilit termen pentru soluționare la 25 februarie 2015.

Înalta Curte,

la termenul din 25 februarie 201

5,

a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, în raport de art.

art. 28 C. proc. civ., pe care o va admite și va respinge recursul, ca

inadmisibil, pentru considerentele care succed.

Conform art.

281 C. proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și

susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale

din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Potrivit art. 281

3

C. proc. civ., „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281, precum și

hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

C. proc. civ. sunt supuse

acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după

caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori

completarea.”

Împotriva

hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit

art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date tară drept de apei, cele date

în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4

din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă

prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea textelor legale

anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile

definitive date tară drept de apei, cele date în apel, precum și hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de

aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În raport

de textele legale menționate, Decizia nr. 1063 din 23 iunie 2014 prin care

Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a constatat nul recursul declarat de pârâtul A.Ș. - în legătură cu

care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale - este o decizie irevocabilă,

nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea

condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Prin

urmare, în raport de art. 281

3

C. proc. civ., nu este susceptibilă

de recurs nici încheierea din 15 decembrie 2014 prin care Curtea de Apel

București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

admis cererea formulată de petenta (intimata-reclamantă) și a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 1063

din 23 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 35410/300/2012, prin omisiune, în

sensul că l-a obligat pe recurentul-pârât A.Ș. la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 700 lei către intimata-reclamantă A.F.

Așa

fiind, Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A.Ș. împotriva încheierii din 15

decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 35410/300/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâtul A.Ș. împotriva încheierii din 15 decembrie 2014 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

pronunțată în Dosarul nr. 35410/300/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

25 februarie 2015.