ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1510/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin decizia civilă nr. 866/A din data de 09 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul- reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 774 din 06.06.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații- pârâți Ministerul Apărării Naționale București și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" București- Ilfov.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul A., la data de 23 februarie 2017, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și, pe cale de consecință, trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., recurentul- reclamant a relevat, pe scurt, situația de fapt în cauză, în referire la acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Apărării Naționale București și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" București- Ilfov și argumentele de fapt arătate în susținerea acesteia, și a invocat, în esență, următoarele motive:

În mod greșit instanța de apel a respins cererea sa invocându-se prescripția dreptului material la acțiune pe motiv că nu a făcut o dovadă a întreruperii sau suspendării cursului prescripției, deoarece instanța a determinat în mod greșit momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție. Prin menționarea unui diagnostic, a arătat recurentul- reclamant, nu se poate stabili cu certitudine întinderea prejudiciului, fiecare persoană răspunzând diferit la tratament și putând fi încadrat într-un anumit grad de handicap, în funcție de gradul de reducere a capacității de muncă; pe parcursul evoluției bolii, persoana în cauză trece prin inevitabile schimbări în plan moral, cât și din punct de vedere economic (pierderea treptată a capacității de muncă, reducerea veniturilor, creșterea graduală a cheltuielilor medicale).

În cauza de față, a mai arătat recurentul- reclamant, consecința stării sale de sănătate s-a concretizat nu numai într-un prejudiciu determinabil și imediat evaluabil, dar și într-un prejudiciu succesiv, care este consecința caracterului ireversibil al bolii, dat fiind că boala evoluează, iar consecințele dăunătoare se produc continuu și într-o perioadă variabilă de timp.

În fine, recurentul- reclamant A. a susținut că era imposibil ca la data aflării diagnosticului să se cunoască și întinderea prejudiciului, deoarece, a arătat acesta, evoluția bolii, reacția organismului la tratament, nevoile materiale și consecințele pe plan moral nu puteau fi cuantificate la acel moment, astfel că prescripția începe să curgă de la momente succesive diferite, pe măsură ce este cunoscută efectiv.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) Noul C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport statuându-se că, în cauză, fiind vorba de o acțiune în pretenții, cu caracter patrimonial, întrucât valoarea pretențiilor contestate se află peste plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre susceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, conform art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., magistratul asistent raportor apreciind în sensul că recursul este admisibil.

Totodată, s-a reținut că, argumentația adusă de recurentul- reclamant în sprijinul criticilor formulate nu permite exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivului de casare invocat, întrucât, recurentul nu arată în concret norma de drept încălcată de instanța de apel, recursul fiind nul în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ. în raport de dispozițiile art. 489 alin. (3) Noul C. proc. civ., nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu în cauză.

Completul de judecată a luat act de conținutul raportului, prin încheierea de ședință din Completul de Filtru de la 22 iunie 2017, dispunându-se comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat recurentului- reclamant A. la data de 28.06.2017 (potrivit dovezilor aflate la dosar recurs), cât și intimaților- pârâți Ministerul Apărării Naționale București și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" București- Ilfov (potrivit dovezilor aflate la dosar recurs), date de la care a trecut termenul de 30 de zile prevăzut de art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ., se constată că intimatul- pârât Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" București- Ilfov a formulat, în scris, un punct de vedere asupra raportului.

Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., luând în examinare excepția nulității recursului conform art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor"…, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Alineatul 3 al art. 486 Noul C. proc. civ. stabilește că, "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 488 Noul C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică, acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înțelege a critica hotărârea atacată.

Pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de nelegalitate presupunând încadrarea lor într-unul din motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 Noul C. proc. civ.

În speță, nu numai că recurentul- reclamant A. nu s-a conformat exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) Noul C. proc. civ., nedezvoltând motivele de nelegalitate din art. 488 Noul C. proc. civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.

Din observarea criticilor formulate, se constată că motivele invocate de către recurent în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 488 pct. 1- 8 Noul C. proc. civ., în realitate, criticile formulate vizând aspecte de apreciere ori de stabilire a situației de fapt în cauză, aspecte care nu se încadrează în controlul de legalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reanalizarea situației de fapt ori reaprecierea probelor sau a modului de administrare a acestora.

Astfel, deși recurentul- reclamant a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, acesta își exprimă nemulțumirea față de modul de stabilire de către instanță a situației de fapt pe fondul cauzei și este nemulțumit de soluția dată de către instanță, considerând recurentul- reclamant că în mod greșit instanța a invocat prescripția dreptului material la acțiune, deoarece a determinat în mod greșit momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, arătând acesta că era imposibil ca la data aflării diagnosticului să se cunoască și întinderea prejudiciului.

Or, în privința criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor solicitate și stabilirea unor sume cu titlu de daune morale și daune materiale, funcție de probele care relevă impactul și consecințele pe care recurentul le-a suferit pe plan fizic, material și emoțional, Înalta Curte reține că acestea nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs, întrucât, reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului și a situației de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Înalta Curte reține, deci, că susținerile prezentate nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât, reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate și exced cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 Noul C. proc. civ., apărările astfel invocate situându-se în afara competențelor instanței de recurs atâta timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare și evaluare a dovezilor administrate ori de stabilire a situației de fapt.

În cauză, recurentul nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 Noul C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Așa fiind, cum casarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 Noul C. proc. civ., și cum recurentul nu s-a conformat acestei dispoziții legale imperative;

Pe de altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.,

Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de casare de ordine publică, ce ar putea fi ridicate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 489 alin. (3) Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 866/A din 9 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) Noul C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2017.