CtEDO 28.11.2023 Auto

NUNEX - WORLDWIDE, S.A. v. PORTUGAL

RESPONDENT
PRT
HOTĂRÂRE
28.11.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NUNEX - WORLDWIDE, S.A. v. PORTUGAL (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 62759/19 NUNEX - Worldwide, S.A. împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 28 noiembrie 2023 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președintele Branko Lubarda, Ana Maria Guerra Martins , judecători și Ilse Freiwirth, secretar adjunct al secțiunii având în vedere: 62759/19) împotriva Republicii Portugheze depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) privind 3 Decembrie 2019 de către o companie portugheză, Nunex - Worldwide, S.A., care a fost înregistrată în 2010 și are sediul său la Lisabona („societatea reclamantă”), și care a fost reprezentată de dl P. Malheiro Lima, un avocat practicant în Ponte de Lima; având deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este o societate care produce și comercializează snappie și alte produse aferente copilului. La 7 februarie 2017, societatea reclamantă a introdus o acțiune pentru daune pentru răspundere civilă necontractuală împotriva D., o revistă specializată a consumatorilor, după publicarea de către ultima a unui studiu comparativ cu privire la calitatea nappiilor disponibile pe piață a unui număr selectat de mărci, inclusiv cele produse de societatea reclamantă. Societatea reclamantă a susținut că studiul a publicat și clasificarea nefavorabilă obținută de snapele pe care le-a produs, cu referire în special la prezența substanțelor chimice dăunătoare, și-a deteriorat reputația activității sale comerciale, influențand relațiile sale comerciale cu clienții la care a furnizat snapele. La 23 ianuarie 2019 Curtea de District din Lisabona a respins cererea. La 7 iunie 2019 Curtea de Apel din Lisabona a respins un recurs depus de societatea reclamantă și a susținut decizia Curții de District. a considerat că decizia a fost bazată pe o analiză atentă a intereselor contradictorii și a constatat că publicarea în cauză nu a încălcat dreptul reclamantului la protecția reputației sale. În special, Curtea de Apel a subliniat interesul public în această chestiune și faptul că publicația s-a bazat pe studii și teste efectuate de organisme credibile, deși utilizase criterii diferite de cele utilizate de societatea reclamantă. De exemplu, în ceea ce privește prezența substanțelor chimice în snappiele produse de societatea reclamantă, a remarcat că publicarea în cauză a concluzionat că, deși snappiele societății reclamante conțin aceste substanțe în limitele juridice permisibile, acestea au depășit limitele orientărilor utilizate pentru efectuarea studiilor care au făcut obiectul publicării în cauză. Curtea de Apel a concluzionat că informațiile relevante au fost publicate în mod corespunzător și echilibrat, că societatea reclamantă a fost informată cu privire la aceste informații înainte de publicare, că conținutul publicării nu s-a dovedit a fi eronat sau fals și că societatea reclamantă nu a contrazis concluziile atinse. În baza articolului 6 din Convenție, societatea reclamantă s-a plâns de nedreptatea procedurii, susținând că instanța internă nu și-a protejat reputația față de dreptul la libertatea de exprimare a revistei responsabile cu publicarea care a dat naștere procedurii în cauză. Curtea, în calitate de stăpân al caracterizării care trebuie acordată în drept faptelor cauzei (a se vedea Radomilja și alții c. Croația [GC], nos. 37685/10 și 22768/12, § 114, 20 martie 2018), constată că ar fi oportun să se examineze plângerea societății reclamante din punctul de vedere al articolului 8 din convenție, în măsura în care societatea reclamantă a susținut că reputația sa a fost deteriorată din cauza unei publicații privind calitatea produselor fabricate de aceasta. Acest lucru ridică întrebarea dacă art. 8 se aplică în cadrul „vieții private” atunci când o persoană juridică, cum ar fi societatea reclamantă, se plânge de o presupusă încălcare a reputației sale. Până în prezent, Curtea a susținut în mod consecvent că sediul de afaceri al unei persoane juridice și corespondența acesteia intră sub incidența articolului 8. De asemenea, a susținut că protecția reputației unei societăți poate fi scopul legitim al unei restricții în temeiul articolului 10 § 2 din Convenție. Cu toate acestea, a lăsat deschis întrebarea dacă aspectul vieții private al articolului 8 protejează reputația unei societăți (a se vedea Firma EDV für Sie, EfS Elektronische Datenverarbeitung Dienstleistungs GmbH c. Germania (dec.), nr. 32783/08, §§, 20-24, 7 iulie 2008, cu alte trimiteri). Curtea consideră că nu este necesar să se rezolve această întrebare în acest caz și va lua astfel în considerare, în ipoteza că art. 8 se aplică. Curtea reiterează, de la început, că reputația (de persoane fizice) este protejată de art. 8 din Convenția ca parte a dreptului de respectare a vieții private. Cu toate acestea, pentru ca art. 8 să intre în joc, un atac asupra reputației unei persoane trebuie să atingă un anumit nivel de gravitate și să fie realizat într-un mod care să provoace prejudecăți ale bucurii personale a acestui drept (a se vedea, cu alte referințe, McCann și Healy c. Portugalia , nr. 57195/17, § 68, 20 septembrie 2022; și, în contextul reputației profesionale, Budimir v. Croația , nr. 44691/14, §§ 46-47, 16 decembrie 2021. În plus, în cazurile în care „protecția drepturilor și libertatea altora” sunt în joc, Curtea poate fi obligată să verifice dacă autoritățile interne au un echilibru echitabil atunci când protejează cele două valori garantate de convenție, și anume, pe de o parte, libertatea de exprimare protejată de art. 10 și, pe de altă parte, dreptul de a respecta viața privată consemnat la art. 8 (a se vedea Axel Springer AG c. german [GC], nr. 39954/08, § 87, 7 februarie 2012). Curtea a rezumat criteriile relevante pentru acest echilibr: dacă acuzațiile au contribuit la o dezbatere de interes public; cât de bine cunoscuta persoana în cauză a fost, subiectul acuzațiilor, comportamentul prealabil al persoanei în cauză, conținutul, forma și consecințele acuzațiilor, precum și circumstanțele specifice ale cauzei (a se vedea Von Hannover v. Germania (n. 2) [GC], nr. 40660/08 și 60641/08, §§ 109-13, CEDO 2012). Dacă cele două drepturi în cauză au fost echilibrate într-un mod în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, Curtea ar necesita motive puternice pentru a-și înlocui propriul punct de vedere al instanțelor interne (ibid., § 107). Având în vedere presupunerea că art. 8 se aplică și că nivelul necesar de gravitate a fost atins în cauza instantană (a se vedea punctul 5 de mai sus), Curtea este convinsă că instanța internă a efectuat un echilibrament bine structurat între interesele concurente în cauză, având în vedere principiile care rezultă din jurisprudența Curții. Curtea remarcă că instanța internă, în evaluarea dreptului societății reclamante la protecția reputației sale împotriva dreptului revistei responsabile cu publicația impugnată de a disemina și a împărtăși informațiile, a considerat relevanța interesului public în materiea publică, comportamentul părților, metoda de obținere a informațiilor și a veracității sale, precum și consecințele publicării pentru societatea reclamantă (punctul 3 mai sus). În acest sens, Curtea constată, în special, că publicul în cauză se referă la o chestiune de interes public general, adică sănătatea și bunăstarea copiilor, prezentată în contextul mai larg al protecției consumatorilor, un domeniu de interes public major în societățile de astăzi; că informațiile pe care se bazează publicația au fost colectate prin metode legitime și transparente care au fost împărtășite cu societatea reclamantă înainte, care vizează compararea caracteristicilor și a calității navelor produse de societatea reclamantă cu alte produse similare disponibile pe piață; că conținutul publicării a fost pus la dispoziția societății solicitantă înainte de publicare; și, de asemenea, că conținutul publicării nu s-a dovedit a fi eronizat sau fals, iar societatea reclamantă nu a putut contrazice concluziile atinse (a se vedea punctul 3 mai sus). Curtea constată, de asemenea, că deciziile în cauză au fost luate în urma procedurii adversare în care societatea reclamantă a putut prezenta toate argumentele sale și să-și prezinte toate elementele de probă. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că, în orice caz, instanța internă a stabilit un echilibru echitabil între drepturile concurente în cauză în acest caz. 10. Rezultă că cererea este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2025-03-04
0,92
CASE OF GANHÃO v. PORTUGAL
FOURTH SECTION CASE OF GANHÃO v. PORTUGAL (Application no. 23143/19) JUDGMENT STRASBOURG 4 March 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Ganhão v. Portugal, The European Court of Human Rights
CtEDO 2023-06-29
0,92
NĂSTĂSESCU AND OTHERS v. PORTUGAL
FOURTH SECTION DECISION Application no. 11749/21 Mădălin Alin NĂSTĂSESCU against Portugal and 2 other applications (see appended table) The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29 June 2023 as a Committee composed of:
CtEDO 2024-01-30
0,92
DA CUNHA GONÇALVES v. PORTUGAL
FOURTH SECTION DECISION Application no. 44561/18 Julieta DA CUNHA GONÇALVES against Portugal The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 30 January 2024 as a Committee composed of: Tim Eicke, President, Branko Lubarda, A
CtEDO 2025-05-27
0,92
RÁDIO E TELEVISÃO DE PORTUGAL, S.A. AND OTHERS v. PORTUGAL
FOURTH SECTION DECISION Application no. 25972/20 RÁDIO E TELEVISÃO DE PORTUGAL, S.A. and Others against Portugal The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27 May 2025 as a Committee composed of: Tim Eicke, President, A
CtEDO 2023-02-28
0,91
P.V. AND LAVOS v. PORTUGAL
FOURTH SECTION DECISION Application no. 58367/18 P.V. and Lavos against Portugal The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 28 February 2023 as a Committee composed of: Armen Harutyunyan, President, Anja Seibert-Fohr, A
Sursă