ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2261/2015

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 618 din 26 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale s-a admis recursul declarat de pârâta Casa județeană de pensii Timiș împotriva Sentinței civile nr. 3114 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș. S-a modificat parțial sentința recurată, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei. Împotriva Deciziei nr. 618 din 26 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a declarat recurs C.M. Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 28 februarie 2014. Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatând lipsa părților la dezbateri. Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 24 septembrie 2015, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod. Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an. Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac. În speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 24 iunie 2014 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Se constată așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare. În consecință, se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de revizuenta C.M.

împotriva Deciziei nr. 618 din 26 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de revizuenta C.M. împotriva Deciziei nr. 618 din 26 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2015. Procesat de GGC - NN