ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2261/2015

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 618 din 26 martie 2013 a

Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale s-a

admis recursul declarat de pârâta Casa județeană de pensii Timiș împotriva

Sentinței civile nr. 3114 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul

Timiș. S-a modificat parțial sentința recurată, în sensul că s-a respins

acțiunea reclamantei.

Împotriva Deciziei

nr. 618 din 26 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale a declarat recurs C.M.

Recursul a fost

înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 28 februarie

2014.

Prin încheierea de

ședință din 24 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la

perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, la data de 24 septembrie 2015, pentru a se verifica dacă sunt întrunite

cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din

urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1

an.

Ca atare, perimarea

apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță, din culpa

părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 24 iunie 2014 - data suspendării

cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel

condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar

că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ.,

cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de

stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va

constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul

declarat de revizuenta C.M. împotriva Deciziei nr. 618 din 26 martie 2013 a

Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale fiind

perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de revizuenta C.M. împotriva Deciziei nr. 618 din 26 martie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - NN