ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1754/2015

Deliberând

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 04

decembrie  2013 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 07 ianuarie 2014,

reclamanții

K.R., K.C.R. și B.G.

au declarat recurs împotriva

Deciziei nr. 161 din 06 noiembrie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă

.

Prin încheierea de

ședință din 27 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la

perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe

rol, din oficiu, la data de 03 iunie 2015, pentru a se verifica dacă sunt

întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din

urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1

an.

Ca atare, perimarea

apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță, din culpa părților,

cauza a rămas în nelucrare, de la 27 mai 2014 - data suspendării cauzei -

nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel

condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar

că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ.,

cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de

stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va constata,

din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de reclamanții

K.R., K.C.R. și B.G. împotriva Deciziei nr. 161 din 06 noiembrie 2013 a Curții

de Apel Timișoara, secția I civilă, fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții K.R., K.C.R. și B.G. împotriva Deciziei nr. 161

din 06 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2015.