ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 937/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 14 din 15 martie 2013 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.G.V. din infracțiunea de "tentativă la omor calificat", prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. În infracțiunea de "vătămare corporală gravă", prev. și ped. de art. 182 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. În baza art. 182 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

și art. 320 C. proc. pen., a condamnat inculpatul A.G.V. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală gravă", asupra părții vătămate S. D. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului A.G.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 110 1 C. pen. și art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A.G.V., pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit conform prevederilor art. 110 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

Conform art. 110 1 alin. (1) teza finală și alin. (2) C. pen. rap. la art. 86 3 alin. (1) și alin. (3) lit. a), f) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul A.G.V.

a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest serviciu; b. să anunțe, în prealabil, către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, precum și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov; d. să facă dovada că urmează și că a absolvit un curs de învățământ sau de calificare profesională, conform aptitudinilor inculpatului, stabilit cu încuviințarea prealabilă a consilierului de probațiune; e. să desfășoare o activitate de 200 de ore de muncă în folosul comunității, în modalitatea stabilită prin programul de supraveghere ce va fi întocmit de către Serviciul de Supraveghere de pe lângă Tribunalul Brașov; f. să urmeze, cu sprijinul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, un program de consiliere în vederea prevenirii comportamentului violent.

S-a pus în vedere inculpatului A.G.V. că, potrivit art. 110 1 alin. (3) și art. 86 4 alin. (2) C. pen., în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor impuse de instanță se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și se va dispune executarea în întregime a pedepsei aplicate. Totodată, potrivit art. 110 1 alin. (2) C. pen. rap.

la art. 83 și art. 84 C. pen., în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, pentru care s-ar pronunța condamnarea definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații. În temeiul art. 88 C. pen. și art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul A.G.V.

a fost reținut în cauză la data de 10 august 2012 și arestat preventiv în perioada 10 august 2012 - 07 septembrie 2012, timpul reținerii și arestării preventive scăzându-se din durata pedepsei închisorii pronunțate. S-a luat act că prin încheierea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov din 06 septembrie 2012, definitivă la 07 septembrie 2012, s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării inculpatului A.G.V. de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fără încuviințarea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. A fost respinsă ca nefondată cererea parchetului privind constatarea încetării de drept a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă față de inculpatul A.G.V. prin încheierea din 06 septembrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, definitivă la 07 septembrie 2012. În baza art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 1357 C. civ. și urm. C. civ., cu aplicarea art. 1372 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. D. și acțiunea civilă formulată de partea civilă spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. C.D." București iar inculpatul A.G.V. și părțile responsabile civilmente A.G. și A.M. au fost obligați în solidar, la plata către partea civilă S.D. a sumelor de 3313,6 lei, reprezentând daune materiale și 6000 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenții civile ridicate de partea civilă S.D. Inculpatul A.G.V. și părțile responsabile civilmente A.G. și A.M., au fost obligați în solidar, la plata către partea civilă spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. C.D." București, a sumei de 4073,29 lei, cu titlu de daune materiale. S-a luat act că spitalul Clinic Județean Brașov, nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii, identificat conform procesului-verbal de ridicare încheiat de către Secția 6 Poliție Rurală, la data de 10 august 2012. În baza art. 169 C. proc. pen.

s-a dispus restituirea către partea vătămată S. D., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a obiectelor de îmbrăcăminte ridicate de la acesta, identificate conform procesului-verbal întocmit la data de 14 august 2012; către inculpatul A.G.V., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a obiectelor de îmbrăcăminte ridicate de la acesta, identificate conform procesului-verbal întocmit la data de 14 august 2012. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.G.V. în vederea includerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.). Conform art. 5 alin. (5) din același act normativ inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J.

a profilului genetic. În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. inculpatul A.G.V. și părțile responsabile civilmente A.G. și A.M., au fost obligați în solidar, la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în noaptea de 09 din 10 august 2012, în com. Ungra, pe fondul unui incident verbal anterior dintre partea vătămată S.D. și martora K.A., concubina inculpatului (generat de folosirea de către aceasta din urmă a unor cuvinte vulgare la adresa părții vătămate și a tatălui acestuia, atunci când partea vătămată i-a cerut o țigară), incident aplanat prin intervenția martorului M.L., martora i-a reproșat inculpatului că nu este în stare s-o apere și că altcineva a trebuit "să se pună pentru ea". Ajuns la domiciliul său împreună cu martora, aflându-se și sub influența băuturilor alcoolice consumate în timpul zilei (consumase 4 - 5 beri, conform propriei declarații), inculpatul A.G.V.

s-a simțit jignit în demnitatea sa și, sub imperiul reproșurilor primite anterior, în jurul orei 23, a luat o sticlă plină cu bere, un cuțit de bucătărie din gospodărie și a ieșit pe șos. principală, pentru a se răzbuna pe partea vătămată. Aceasta din urmă era însoțită de martorele P.A. și M.E., conducând-o spre casă pe această ultimă martoră. Inculpatul i-a adresat reproșuri părții vătămate și i-a cerut să se bată cu el, ca să vadă dacă "mai este tare în gură", după care i-a aplicat părții vătămate o lovitură puternică în maxilar, în partea stângă, cu sticla de bere pe care o avea într-una dintre mâini, imediat după acest moment inculpatul lovind partea vătămată în zona lombară dreapta și cu cuțitul de bucătărie, pe care îl ținea în mâna stângă.

După acest moment, inculpatul a plecat acasă, amenințând că se va întoarce cu tatăl său. Abia după plecarea inculpatului victima agresiunii și-a dat seama că a fost înjunghiată, solicitând unui prieten să-l transporte cu mașina la Spitalul din Rupea, de unde a fost transferat cu ambulanța la Spitalul Județean Brașov, constatându-se că prezenta, în urma loviturii cu sticla de bere, o dublă fractură de mandibulă, partea vătămată fiind îndrumată către un spital din București, S.D. fiind internat în perioada 10 - 21 august 2012 la Spitalul de Urgență Militar Central. Examinând încadrarea juridică a faptelor imputate inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. și art. 320 alin. (6) C. proc.

pen., tribunalul a constatat că, într-adevăr, astfel cum a invocat și Ministerul Public, împrejurarea că prin rapoartele de expertiză medico-legală s-a stabilit că leziunile cauzate părții vătămate nu au pus în pericol viața acesteia nu conduce în mod automat la imposibilitatea încadrării faptei inculpatului în infracțiunea de tentativă de omor, noțiunea medico-legală de punere în primejdie a vieții fiind diferită de cea juridică, de suprimare sau încercare de suprimare, cu intenție, a vieții unei persoane. Ca urmare, distincția între infracțiunea de tentativă de omor (calificat) și infracțiunea de vătămare corporală gravă poate fi făcută în funcție de caracterul apt de a suprima viața al acțiunilor inculpatului și, mai ales, prin raportare la latura subiectivă a faptei, respectiv existența intenției de a ucide.

Sub aceste aspecte, ținând seama de criteriile stabilite în mod constant în jurisprudență, tribunalul a avut în vedere împrejurarea că inculpatul s-a folosit de un cuțit, cu care a înțepat partea vătămată în zona lombară dreapta și o sticlă de bere, cu care i-a aplicat o lovitură în zona maxilarului stâng, obiecte apte de a suprima viața victimei. Cu toate acestea, s-a remarcat că lovitura aplicată de către inculpat cu sticla de bere, deși puternică (aspect evidențiat de urmările produse) nu a vizat o zonă vitală, ci regiunea maxilarului. Ministerul Public a susținut că inculpatul a dorit de fapt să-l lovească pe partea vătămată în cap, nimerindu-l în maxilar probabil din cauza diferenței de înălțime, însă această interpretare nu se bazează pe aspecte obiective ale cauzei, ci doar pe presupunerile părții vătămate, care a făcut această afirmație.

Ori, o astfel de situație conduce cel puțin la existența unui dubiu rezonabil cu privire la o astfel de intenție a inculpatului, care nu poate profita decât acestuia din urmă. În al doilea rând, lovitura cu cuțitul a fost aplicată de către inculpat părții vătămate în zona lombară dreapta; astfel, nici în acest caz inculpatul nu a vizat una dintre zonele corpului care pot conduce cel mai probabil la suprimarea vieții victimei (abdomenul, toracele, gâtul, zona arterelor principale etc.), ceea ce denotă că acesta nu a avut intenția de a ucide. Din nou, pe baza declarației părții vătămate, acuzarea a susținut că acest lucru s-a produs din cauza unui gest reflex al părții vătămate după lovitura cu sticla de bere, aceasta răsucindu-și corpul.

De fapt, aspectele relatate de partea vătămată constituie interpretări ulterioare ale faptelor petrecute, percepute de către partea vătămată sub imperiul șocului și rapidității agresiunii suferite, întrucât, astfel cum relatează martora P. în declarația olografa de la dosar, inițial, partea vătămată nici măcar nu a realizat că a fost lovită cu cuțitul, martora fiind aceea care i-a spus acest lucru, după ce i-a luminat tricoul cu telefonul mobil și a văzut o pată de sânge. În plus, în aceeași declarație martora se exprimă în sensul că "l-am văzut pe A.G. cu cuțitul pe tricoul lui S.D., pe partea dreaptă a corpului", modul de exprimare folosit de martoră confirmând intensitatea redusă a loviturii aplicate și infirmând faptul că această intensitate și zona în care a fost lovită partea vătămată s-au datorat unui gest reflex, brusc al acesteia.

De altfel, în declarația din 10 august 2012, martora P., care a observat cel mai îndeaproape desfășurarea faptelor (martora M. speriindu-se și îndepărtându-se după ce partea vătămată a fost lovită cu sticla de bere) descrie faptele astfel: "am văzut un cuțit în mâna lui A.G. Acesta l-a prins cu ambele brațe de corp (pe partea vătămată) și am văzut cum l-a prins de mijloc cu ambele mâini, moment în care i-am văzut mâna cu cuțitul în partea dreaptă sau stângă, nu-mi pot aminti din cauza emoțiilor". Prin urmare, nu se desprind elemente care să susțină interpretarea dată faptelor, sub acest aspect, prin rechizitoriu.

În plus, tribunalul a reținut că nu sunt relevante numai arma folosită sau zona vizată, un element fundamental reprezentându-l intensitatea loviturii, ori, în cazul în speță lovitura cu cuțitul a avut o intensitate redusă, evidențiată prin consecințele medicale produse, dar și prin modul de desfășurare a faptelor, descris de martorul ocular, ceea ce nu confirmă existența intenției inculpatului de a suprima viața părții vătămate. În al treilea rând, tribunalul a avut în vedere atitudinea subiectivă manifestată de către inculpat, atât anterior, cât și imediat după săvârșirea faptei, care evidențiază că inculpatul a acționat cu intenția de a vătăma partea vătămată, dar nu de a o ucide.

În acest sens, imediat înainte de incident inculpatul i-a relatat martorul B. că dorește să se bată cu partea vătămată, a abordat-o pe aceasta spunându-i să se bată cu el, să vadă "dacă mai este tare în gură", iar imediat după ce a lovit partea vătămată a plecat spunându-i acesteia că urmează să-l cheme și pe tatăl său, ducându-se apoi acasă ca să mănânce, aspecte atitudinale care nu sunt consistente cu intenția de a o ucide. De asemenea, inculpatul nu a încercat să ascundă cuțitul cu care a săvârșit infracțiunea, predându-l ulterior polițiștilor. Cât privește motivele pentru care inculpatul a luat cuțitul din gospodăria familiei sale, tribunalul a considerat plauzibilă explicația inculpatului, că dorea să intimideze partea vătămată, cu care plănuia să se bată, mai ales în condițiile în care chiar actul de inculpare a evidențiat că partea vătămată avea o alură fizică superioară inculpatului.

Față de toate aceste elemente, tribunalul a apreciat că deși intenția inculpatului de a vătăma fizic partea vătămată rezultă cu evidență din datele cauzei, nu se poate reține intenția inculpatului de a o ucide, chestiune asupra căruia subzistă un dubiu rezonabil, care profită inculpatului, astfel încât s-a apreciat că fapta acestuia nu poate fi încadrată din punct de vedere juridic în infracțiunea de tentativă la omor calificat.

În consecință, ținând seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă impuse de norma de incriminare - art. 182 alin. (1), (3) C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, precum și de persoana infractorului, care la data săvârșirii faptei era minor și nu are antecedente penale, luând în considerare și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 30 august 2012, tribunalul a apreciat că, în raport cu toate circumstanțele cauzei și ale făptuitorului, scopul preventiv-educativ al pedepsei penale poate fi atins prin stabilirea cuantumului acesteia în jumătatea superioară a intervalului stabilit de lege.

Având în vedere aceleași considerente, tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment serios pentru inculpat și, chiar fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, cu condiția stabilirii unui program riguros de supraveghere pentru o anumită perioadă de timp, precum și a unor obligații complementare, în vederea asigurării reabilitării inculpatului. Pentru aceste motive, constatând îndeplinite cerințele art. 110 1 și art. 86 1 C. pen., tribunalul a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 110 C. pen., ținându-se cont sub acest aspect și de cele stabilite prin Decizia nr. 75/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii.

Prin efectul legii, pe durata termenului de încercare a fost suspendată și pedeapsa accesorie. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului față de partea civilă S.D., respectiv cauzarea unui prejudiciu, fapta ilicită (respectiv agresiunea la care a fost supusă partea vătămată), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu(evidențiată expres inclusiv de completarea la raportul de expertiză medico-legală privind leziunile suferite de partea vătămată) și vinovăția cu care a acționat autorul faptei ilicite (așa cum s-a arătat anterior fiind vorba de intenție directă), astfel cum sunt stabilite aceste cerințe prin prevederile art. 1357 și urm. C. civ.

Totodată, dat fiind că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 1372 C. civ., cât timp părțile responsabile civilmente A.G. și A.M. nu au probat că fapta săvârșită de fiul lor constituie urmarea altei cauze decât modul în care și-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești, acestea urmând să răspundă patrimonial în solidar cu inculpatul. Sub aspectul prejudiciului material cauzat părții vătămate, tribunalul a constatat, pe baza înscrisurilor depuse la dosar și a declarației martorului M.M., că în urma agresiunii suferite partea civilă a fost nevoită să se deplaseze la un spital din București - Spitalul Militar Central, unde a suferit și o operație la maxilar, pentru care a fost necesar să-și achiziționeze un sistem de osteosinteză (factura seria RM-A nr. 3109), fiind totodată nevoită să se deplaseze ulterior la controale medicale.

Prin urmare, s-a apreciat că aceasta este în drept să-i fie suportate de către inculpat cheltuielile medicale (sistem de osteosinteză, medicamente), ca și cheltuielile de transport, în măsura dovedirii acestora prin înscrisurile depuse la dosar. Tribunalul a apreciat că nu pot fi luate în considerare cheltuielile de transport (bonuri de benzină) datate în perioada în care partea civilă era internată în spital (spre exemplu primul și al treilea dintre bonurile de benzină depuse la dosar) sau bilete de tren pentru însoțitorii părții civile atunci când acesta se deplasa pentru controale, apreciind că din punct de vedere juridic patrimoniul părții civile este distinct de acela al părinților săi, motiv pentru care din suma totală de 5000 lei solicitată de partea civilă, tribunalul a obligat inculpatul la plata sumei de 3313,6 lei daune materiale, respingând pentru rest acest capăt de cerere.

În ceea ce privește daunele morale, ținând seama atât de declarația martorului M., cât și de circumstanțele reale ale cauzei, tribunalul a constatat că prin fapta inculpatului s-au produs părții vătămate leziuni care, chiar dacă nu au produs consecințe ireversibile, au necesitat o perioadă foarte lungă pentru vindecare (80 - 90 de zile de îngrijiri medicale) și au provocat o suferință deosebită (fiind vorba în special de fractura mandibulară cauzată părții civile, care a necesitat atât intervenție chirurgicală, cât și un proces de vindecare dureros și lung).

Ca urmare, ținând seama de cele de mai sus, cât și de considerente de echitate, tribunalul a constatat că suma de 6000 euro solicitată de către partea civilă cu acest titlu este, pe de o parte, rezonabilă, iar pe de altă parte, proporțională cu gravitatea faptei săvârșite de inculpat și aptă de a repara prejudiciul moral cauzat părții civile, cu atât mai mult cu cât acesta nu este supus altor mijloace nepatrimoniale de reparație, dată fiind suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov și inculpatul A.G. Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice, iar în urma rejudecării, condamnarea inculpatului minor pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat la o pedeapsă privativă de libertate.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prima instanță a apreciat în mod greșit faptul că inculpatul, care a lovit cu cuțitul, nu a dorit să suprime viața părții vătămate. Astfel, având în vedere obiectele folosite, o sticlă și un cuțit, intensitatea loviturilor și zonele vizate, rezultă în mod clar că faptei săvârșite de către inculpat nu i se poate atribui o altă calificare juridică decât cea a infracțiunii de tentativă la omor. Apelantul inculpat A.G. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) și (3) - C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.

cu consecințele aplicării unei pedepse între limitele legale de 8 luni și 2 ani și 4 luni. De asemenea, a solicitat reducerea daunelor morale acordate părții civile S.D. În dezvoltarea motivelor de apel acesta a arătat că, reținerea alin. (3) al art. 182 C. pen. este nelegală, deoarece inculpatul nu a urmărit nicio clipă consecințele producerii infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen., ci a dorit numai să-i aplice o corecție părții vătămate. Sub aspectul laturii civile, s-a precizat că inculpatul este conștient de faptul că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat un număr mare de îngrijiri medicale și că a suferit în urma acestor leziuni, dar consideră că suma acordată cu titlu de daune morale de către prima instanță este prea mare nefiind justificată în raport de probele administrate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 58/Ap din 28 mai 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva Sentinței penale nr. 14 din 15 martie 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice și al cuantumului termenului de încercare. Rejudecând în aceste limite, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A.G.V., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

A fost majorat cuantumul termenului de încercare de la 4 ani la 5 ani. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost respins apelul declarat de inculpatul A.G. împotriva aceleiași sentințe. Apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel, curtea a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute și însușite de către inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat judecarea conform procedurii simplificate, prevăzută de art 320 1 C. proc. pen.

S-a apreciat însă că prima instanță a dat însă o calificare juridică greșită faptei comise de inculpat, ignorând modalitatea în care a acționat inculpatul, obiectele folosite și zonele corpului vizate, punând accent în schimb pe consecințele medicale produse, care evidențiază o intensitate a loviturii redusă, precum și pe justificarea dată de inculpat faptei sale în sensul că dorea să intimideze partea vătămată, iar partea vătămată avea o alură fizică superioară inculpatului. Curtea a constatat că, potrivit raportului de expertiză medico-legală din 10 august 2012, întocmit de SJML Brașov, completat la data de 29 august 2012 de către același serviciu medico-legal, partea vătămată S.D.

a prezentat la data examinării leziunilor traumatice ce s-au putut produce prin loviri directe cu corp dur (fractura mandibulară) și cu un instrument tăietor-înțepător (plaga de la nivelul regiunii lombare drepte), leziuni ce puteau data din noaptea de 09 din 10 august 2012 și care au necesitat 38 - 40 zile de îngrijiri medicale calculate de la data producerii, dacă nu survin complicații. Între leziunile traumatice descrise și agresiune există legătură de cauzalitate. Leziunile nu i-au pus viața în primejdie victimei. Concluziile raportului medico-legal au fost avizate de către Comisia de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul INML "Mina Minovici" București, cu observații privind aprecierea numărului de zile de îngrijiri medicale (în ceea ce privește dubla fractură mandibulară).

În consecință, în urma reexaminării părții vătămate S.D. de către SJML Brașov, la data de 20 decembrie 2012 s-a constatat că, date fiind diagnosticele medicale stabilite în cadrul spitalizării și care au necesitat tratament complex de specialitate, inclusiv operator, fiind necesară și tratarea complicațiilor dentare apărute, leziunile suferite de partea vătămată au necesitat în realitate 80 - 90 de zile de îngrijiri medicale, iar nu 38 - 40, cât s-a apreciat anterior. Chiar dacă prin leziunile traumatice cauzate părții vătămate nu s-a pus în primejdie viața acesteia, curtea a constatat că sunt întrunite elementele constitutive al infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, având în vedere caracterul apt al acțiunilor întreprinse de către inculpatul A.G.

de a suprima viața părții vătămate, atât prin modalitatea în care a acționat, cât și prin obiectele utilizate dar și prin caracterul premeditat al acțiunilor întreprinse. În acest sens curtea a reținut că, după ce a avut loc o primă altercație verbală a prietenei inculpatului cu partea vătămată, inculpatul s-a deplasat la locuința sa unde s-a înarmat cu o sticlă cu bere și un cuțit, întorcându-se pe șosea, în locul unde se afla partea vătămată, cerându-i acesteia să se bată cu el. Relevant a fost considerat faptul că, fără a mai aștepta un răspuns al părții vătămate la solicitarea sa, inculpatul a lovit-o pe neașteptate pe aceasta cu sticla plină cu bere în zona capului, fracturându-i maxilarul stâng, în condițiile diferenței de înălțime dintre cei doi (inculpatul este mai scund decât partea vătămată).

Sticla de bere s-a spart, iar conținutul acesteia s-a răspândit în jur. În urma loviturii primite partea vătămată s-a răsucit, într-un gest reflex de apărare, moment în care inculpatul a lovit din nou, de data aceasta cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, nimerind-o pe partea vătămată în zona lombară dreapta. Inculpatul a fugit imediat, amenințând că va reveni împreună cu tatăl său. Utilizarea a două instrumente apte să ducă la suprimarea vieții, zonele corpului vizate de inculpat, aplicarea a două lovituri inculpatului și împrejurarea că cea de-a doua lovitură aplicată cu cuțitul nu a produs urmări mai grave din cauza faptului că partea vătămată s-a răsucit, în urma primei lovituri aplicată de inculpat cu sticla de bere plină în mandibulă, caracterul premeditat al acțiunii sale și modul intempestiv în care a acționat inculpatul odată ajuns în fața părții vătămate sunt elemente pe baza cărora curtea a apreciat că a fost pusă în primejdie viața inculpatului.

Faptul că din punct de vedere medical urmările nu au fost atât de grave astfel încât să fie susceptibile de a pune în primejdie viața persoanei se datorează constituției puternice a părții vătămate, îngrijirilor medicale prompte acordate și, mai cu seamă, reacției de apărare a părții vătămate în timpul acțiunilor exercitate de inculpat. Față de aceste considerente, curtea a apreciat că încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite de către inculpatul A.G. este cea prevăzută în rechizitoriu. Astfel fapta inculpatului A.G., care, pe fondul consumului de alcool, a reproșurilor făcute de concubina sa cu privire la faptul că nu i-a luat apărarea în fața părții vătămate, acționând din răzbunare, a luat din locuința sa un cuțit și o sticlă de bere, cu scopul de a o întâlni pe partea vătămată S.D.

și a-l agresa, lucru pe care l-a și făcut, lovind-o pe aceasta în zona capului cu o sticlă plină de bere, sticlă care s-a spart și cu un cuțit în zona lombară dreaptă, provocându-i părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80 - 90 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Curtea a stabilit că forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul este intenția directă, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin modalitatea în care a acționat. Consumarea infracțiunii de omor nu a fost posibilă datorită faptului că victima era mai înaltă decât inculpatul, astfel încât acesta, deși cu ocazia primei lovituri aplicate cu sticla plină de bere a vizat zona capului, a lovit partea vătămată în mandibulă.

De asemenea, producerea rezultatului nu s-a realizat datorită faptului că victima s-a ferit, în urma primei lovituri aplicate cu sticla, răsucindu-se, astfel că inculpatul a înțepat-o cu cuțitul în zona lombară. Infracțiunea de omor calificat a fost astfel comisă sub forma tentativei perfecte, termină, fără rezultat. Având în vedere considerentele expuse mai sus, curtea a constatat că este întemeiat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și, pe cale de consecință, este nefondat apelul declarat de inculpat în ceea ce privește latura penală, apelul acestuia vizând schimbarea încadrării juridice dată faptei de vătămare corporală, în sensul înlăturării agravantei prevăzută de art. 182 alin. (3) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei stabilită de către prima instanță s-au valorificat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Curtea a apreciat că și în raport de infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, pedeapsa de 3 ani închisoare corespunde gradului de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, cât și de urmările produse și care s-ar fi putut produce, de persoana inculpatului, astfel cum a fost caracterizat prin raportul de expertiză psihiatrică și referatul de evaluare, pe larg evidențiate de către prima instanță. La fel ca prima instanță,curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a pedepsei, menținând astfel modalitatea de executare stabilită deja prin sentința apelată, motiv pentru care a respins criticile formulate de către parchet.

Curtea, însă, a apreciat că, față de noua încadrare juridică dată faptei, se impune majorarea termenului de încercare determinat de către prima instanță conform art. 110 C. pen., de la 4 ani la 5 ani. În ce privește criticile invocate cu privire la latura civilă, curtea a apreciat că nu sunt fondate. Suma de 6000 euro a fost considerată una rezonabilă, fiind de natură a alina suferințele fizice și psihice produse părții vătămate S.D. prin fapta inculpatului. Fapta a fost săvârșită de către inculpat cu intenție, iar prejudiciul moral suferit de către partea civilă a fost dovedit cu probele administrate în cauză, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1357 și urm C. civ., art. 1372 C. civ.

Partea civilă a avut nevoie de o perioadă lungă pentru recuperare, perioadă în care a suferit atât sub aspect fizic, cât și estetic. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.G. solicitând aplicarea art. 5 noul C. pen. și reindividualizarea sancțiunii. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Prioritar se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, având în vedere data pronunțării deciziei recurate, respectiv 28 mai 2013, ulterioară intrării în vigoare a legii mai sus menționate. Totodată, se constată că recurentul inculpat nu a invocat, prin motivele scrise, niciun caz de casare din cele prevăzute de art. 385 C. proc.

pen., astfel că instanța va analiza calea de atac prin prisma cazurilor care pot fi examinate din oficiu, respectiv cele prevăzute de art. 385 9 pct. 1, 3 - 6, 13, 14 și 15 C. proc. pen. referitoare la nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, la nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea instanței de judecată, la incompatibilitate și la prevederile art. 292 alin. (2), la respectarea dispozițiilor referitoare la publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului sau a inculpatului, prezența apărătorului în cazurile în care acestea sunt obligatorii, la situația în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege ori nu s-a constatat grațierea pedepsei.

În urma examenului propriu Înalta Curte constată că niciunul din aceste cazuri nu este incident în cauză. Prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, recurentul inculpat a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunii, în sensul aplicării unei măsuri educative, întrucât inculpatul este minor. Analiza legii penale mai favorabile vizează examinarea condițiilor de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere, condițiile sancționatorii precum și consecințele condamnării. Cum fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. a), i) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 174 C. pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit disp. art. 175 lit. a) și i) C. pen. anterior - omorul săvârșit cu premeditare și în public se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. În noul C. pen. omorul este incriminat în dispozițiile art. 188 C. pen., având același conținut ca și în vechea reglementare, precum și aceleași limite de pedeapsă. Totodată se constată că în noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen.

nu mai conține elementul circumstanțial referitor la omorul săvârșit în public, însă se păstrează incriminarea privind omorul săvârșit cu premeditare, sancțiunea fiind aceeași, închisoarea de la 15 la 25 de ani. Întrucât în cauza dedusă judecății inculpatul A.G.V. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime. Cum sub aspectul condițiilor de incriminare și sancționare nu există diferențe semnificative, analiza legii penale mai favorabile se va face prin prisma dispozițiilor privind modalitatea de executare a pedepsei.

Se constată astfel că recurentul inculpat a comis fapta în stare de minoritate și a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Cum în cauză instanța de apel a apreciat că nu se impune aplicarea unor pedepse privative de libertate, ci este suficientă, pentru corectarea comportamentului inculpatului, supravegherea acestuia pe durata unui termen de încercare, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 86 1 C. pen. anterior sunt în mod evident mai favorabile. Pe lângă faptul că sfera obligațiilor și măsurilor de supraveghere este mai extinsă, fiind obligatorie și executarea unei munci neremunerate în folosul comunității, pentru o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, instanța are în vedere și intervenția reabilitării de drept, care are loc la expirarea termenului de încercare.

De altfel, în sprijinul acestei opinii pledează și dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 conform cărora măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal anterior pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal. Ca atare, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M.Of. nr. 757/12.11.2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G.V. împotriva Deciziei penale nr. 58/Ap din 28 mai 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, și va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G.V. împotriva Deciziei penale nr. 58/Ap din 28 mai 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2014. Procesat de GGC - NN