ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2015
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei penale de față, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 42/P.I./2015 din 07 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția
penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, în baza art. 598 alin. (1) lit. c)
C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a contestației la executare formulată
de contestatorul D.F.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut
următoarele:
La data de 3 februarie 2015 s-a înregistrat
contestația la executare formulată de persoana solicitată D.F. prin care acesta
a solicitat să se constate caducitatea mandatului european de arestare preventivă
emis în Dosarul nr. 2 St 27/11 de către Parchetul Graz începând cu data de 01
martie 2014 și nulitatea tuturor eventualelor acte de executare a mandatului ulterioare
datei de 01 martie 2014.
În motivarea cererii s-a arătat că la data
de 22 aprilie 2011 s-a emis mandatul european de arestare mai sus menționat pe numele
persoanei solicitate D.F., mandat ce a fost introdus în Sistemul de Informații Schengen
la data de 29 aprilie 2011.
În data de 5 februarie 2012 persoana solicitată
a fost oprită la Punctul de Frontieră Petea, jud. Satu Mare și prin ordonanța
nr. 330/U.5/2011 din data de 05 februarie 2012, a fost reținută de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Ulterior, a fost sesizată Curtea de Apel
Oradea pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, iar la data
de 10 februarie 2012 Curtea de Apel Oradea a admis cererea de executare a mandatului
european de arestare emis în Dosarul nr. 2 St 27/1 de către Parchetul Graz, privind
pe persoana solicitată D.F., dispunând amânarea predării persoanei solicitate până
la terminarea judecății în dosarul penal nr. 15/336/2011 al Judecătoriei Vișeul
de Sus, respectiv până la executarea pedepsei.
Prin sentința penală nr. 338 din data de
28 noiembrie 2011, Judecătoria Vișeu de Sus a dispus condamnarea inculpatului D.F.
pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de
art. 181 alin. (1) C. pen., la 6 (șase) luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii
de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută
și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,
la 1 (unu) an închisoare. În baza art. 33 lit a) și 34 lit. b) C. pen., au fost
contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea
de 1 (unu) an închisoare. În baza art. 81 și 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată
a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se
atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen.
Prin decizia penală nr. 773/2012 pronunțată
în data de 18 mai 2012, Curtea de Apel Cluj a respins toate recursurile formulate
împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus, sentința rămânând definitivă
la data de 18 mai 2012.
Având în vedere că prin hotărârea Curții
de Apel Oradea prin care s-a soluționat sesizarea privind executarea mandatului
european de arestare, aceasta a dispus amânarea predării persoanei solicitate până
la terminarea judecății în dosarul penal nr. 15/336/2011 al Judecătoriei Vișeul
de Sus, respectiv până la executarea pedepsei, iar executarea pedepsei aplicate
inculpatului de Judecătoria Vișeu de Sus va lua sfârșit la data de 18 mai 2015,
respectiv la finalul celor trei ani reprezentând termenul de încercare stabilit
de instanță, termen ce a început să curgă de când a rămas definitivă sentința Judecătoriei
Vișeu de Sus, predarea persoanei solicitate ar fi trebuit să aibă loc după această
dată.
S-a arătat că, din buletinul de interogare
a Sistemului de Informații Schengen, mandatul european de arestare preventivă emis
de Austria expiră la data de 01 martie 2014 și, având în vedere că acest mandat
a fost emis pe o perioadă determinată, în faza de urmărire penală, iar termenul
de executare s-a împlinit la data de 01 martie 2014, la acest moment mandatul a
devenit ineficace și se impune a se constata caducitatea lui.
Caducitatea reprezintă o sancțiune juridică
ce constă în lipsirea actului juridic valabil încheiat de orice efecte datorită
intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă
de voința autorului actului juridic, cauză ce determină ineficacitatea actului juridic.
S-a precizat ca mandatul european de arestare
preventivă a fost emis în faza de urmărire penală de către Parchetul Graz - Austria
pentru efectuarea urmăririi penale, mandat ce a avut o dată limită prevăzută pentru
executare, respectiv 01 martie 2014, instanța română a hotărât ca predarea inculpatului
să fie amânată după executarea pedepsei aplicate în România în procesul penal ce
se desfășura față de inculpat la momentul respectiv la Judecătoria Vișeu de Sus,
inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 un, pedeapsa fiind suspendată
condiționat pe un termen de încercare de 3 ani ce se împlinește la data de 18
mai 2015.
Faptul că ulterior s-a emis un nou mandat
în data de 28 ianuarie 2015 nu are nici o relevanță și nici o consecință în ceea
ce privește primul mandat ce face obiectul prezentei contestații, pentru cel de
al doilea mandat organele judiciare urmând să procedeze potrivit Capitolului III
art. 96 și urm. din Legea nr. 302/2004.
S-a apreciat de către contestator că sunt
îndeplinite condițiile necesare pentru a se constata caducitatea mandatului european
de arestare preventivă, împrejurarea ulterioară mandatului ce îl lipsește de efecte
fiind dispoziția de amânare a predării în vederea executării pedepsei aplicate în
România, pedeapsă ce va fi considerată executată abia la momentul împlinirii termenului
de încercare, respectiv în data de 18 mai 2015.
Examinând contestația la executare formulată
de către persoana solicitată D.F. Curtea a reținut următoarele:
La data de 22 aprilie 2011 s-a emis de
către autoritățile judiciare austriece mandatul european de arestare mai sus menționat
pe numele persoanei solicitate D.F., mandat ce a fost introdus în Sistemul de Informații
Schengen la data de 29 aprilie 2011.
Prin sentința penală nr. 13/PI din 10
februarie 2012 Curtea de Apel Oradea a admis cererea de executare a mandatului european
de arestare emis în Dosarul nr. 2 St 27/11 a și a dispus amânarea predării persoanei
solicitate până la terminarea afacerilor pe teritoriul României, sentința rămânând
definitivă prin nerecurare la data de 21 februarie 2012.
Pentru a pronunța aceasta sentință Curtea
a reținut ca mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate D.F.
are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată,
a fost emis pentru una din cele 32 de infracțiuni prevăzute de art. 96 alin. (1)
din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și faptul că pedeapsa prevăzută pentru
infracțiunile pentru care s-a emis mandatul este de 1 la 10 ani - astfel că nu este
necesară verificarea dublei incriminări.
S-a reținut că persoana solicitată a fost
condamnată în Dosarul cu nr. 15/336/2011 al Judecătoriei Vișeu de Sus la o pedeapsă
rezultantă de 1 an închisoare în condițiile art. 81 C. pen. și ca persoana solicitată,
care avea calitatea de inculpat în acel dosar, formulase recurs, așadar aceasta
nu era încă definitivă.
La data de 18 mai 2012 Curtea de Apel Cluj
a respins toate recursurile formulate împotriva sentinței penale mai sus arătate,
aceasta rămânând definitivă la data de 18 mai 2012.
În aceste condiții executarea pedepsei
aplicate persoanei solicitate a luat sfârșit la data de 18 mai 2015, adică la împlinirea
termenului de încercare de 3 ani stabilit de instanță, predarea persoanei solicitate
urmând a avea loc după aceasta dată.
Din răspunsul formulat de către autoritățile
austriece a rezultat că pe numele persoanei solicitate s-a emis un nou mandat de
arestare, 2 St 77/14d, din 28 ianuarie 2015, care înlocuiește mandatul de arestare
din 22 aprilie 2011, deoarece s-au adăugat fapte noi, acesta fiind în vigoare alături
de mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la, care a rămas
valabil.
S-a precizat totodată că se dorește predarea
persoanei solicitate D.F. pentru toate infracțiunile ce decurg din mandatele europene
de arestare emise de Parchetul Graz la 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/11 a și la
28 ianuarie 2015, nr. 2 St. 77/11 d.
Raportat la starea de fapt mai sus expusă
Curtea a reținut că potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 141 din 12 iulie 2010
Sistemul de Informații Schengen, denumit SIS este un sistem informatic instituit
la nivelul Uniunii Europene și utilizat de statele membre pentru cooperare, prin
schimb de informații, în efectuarea de căutări de către autoritățile naționale competente.
Art. 1 lit. e) din Legea nr. 141 din
12 iulie 2010 definește semnalarea ca fiind setul de date introduse în SINS referitore
la persoane sau bunuri cu privire la care au fost dispuse unele măsuri, în condițiile
legii, în vederea realizării unui interes public, a respectării regimului liberei
circulații a persoanelor și bunurilor sau a asigurării ordinii și siguranței publice
și a prevenirii unor amenințări la adresa securității naționale, semnalarea de interes
Schengen fiind, conform lit. g) a textului legal mai sus menționat o semnalare transmisă
din SINS în SIS.
Printre semnalările ce pot fi introduse
în SIS Legea nr. 141/2010 prevede și semnalările cu privire la persoane căutate
în vederea predării în baza unui mandat european de arestare sau în vederea extrădări
- secțiunea a 3 a.
Potrivit art. 13 din Ordinul nr. 212
din 23 septembrie 2010 privind procedurile de lucru pentru activitățile autorităților
naționale competente din cadrul Ministerului Administrației și Internelor aferente
semnalărilor din SINS sau SIS semnalările privind persoanele căutate pentru a fi
arestate în vederea predării sau extrădării sunt păstrate în sistem numai pentru
perioada necesară realizării scopului pentru care au fost introduse conform legislației
naționale în vigoare, dar fără a depăși perioada de 3 ani.
Înainte de împlinirea termenului de 3 ani,
SINS/SIS generează automat notificări către structura de poliție care a introdus
semnalarea, cu privire la ștergerea programată a semnalărilor.
Perioada de valabilitate a semnalărilor
privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau extrădării
poate fi prelungită de către structura Poliției Române care a introdus semnalarea
ca urmare a analizării necesității menținerii datelor în SINS/SIS și în urma validării
de către Biroul Sirene național.
Art. 14 din ordinul mai sus menționat prevede
ca ștergerea semnalărilor naționale referitoare la persoane căutate pentru a fi
arestate în vederea predării sau extrădării poate fi automată (efectuată de SINS/SIS
ca urmare a expirării duratei de valabilitate a semnalărilor, dacă nu a fost solicitată
prelungirea valabilității conform art. 13 alin. (3) și ștergere manuală (realizată
de către structura prevăzută la art. 5 alin. (2), doar după validarea ștergerii
de către Biroul SIRENE național, după încheierea procedurilor de preluare a persoanei
care a făcut obiectul semnalării sau dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile de
menținere a semnalării în sistem.)
La fila. 20 a dosarului exista adresa
nr. 1501123 din 4 februarie 2015 emisă de Centrul de Cooperare polițienească Internațională
- Biroul SIRENE în care se arată că semnalarea introdusă de autoritățile austriece
a fost ștearsă din SIS, mandatul european de arestare emis de acestea nemaifiind
valabil.
Curtea a apreciat că ștergerea din SIS
a semnalării introduse de către autoritățile judiciare austriece nu se datorează
împrejurării ca mandatul european de arestare emis în anul 2011 nu mai este valabil,
câtă vreme, din adresa înaintată de autoritățile judiciare austriece rezultă că
mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la, a rămas valabil,
în prezent fiind emis un nou mandat de arestare, nr. 2 St 77/14d, din 28 ianuarie
2015, care înlocuiește mandatul de arestare din 22 aprilie 2011, deoarece s-au adăugat
fapte noi, acesta fiind în vigoare alături de mandatul european de arestare din
22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la.
Semnalarea a fost ștearsă automat ca urmare
a expirării duratei de valabilitate a termenului de păstrare în SIS - 1 martie 2014,
nefiind solicitată prelungirea valabilității conform art. 13 alin. (3).
Referitor la cererea persoanei solicitate
de a se constata caducitatea mandatului european de arestare nr. 2 St 27/1 la 22
aprilie 2011 emis de Parchetul din Graz Curtea a reținut următoarele:
Caducitatea este o cauză de ineficacitate
ce constă în lipsirea actului juridic civil valabil încheiat de orice efecte datorită
intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă
de voința autorului actului juridic.
Actul juridic civil reprezintă manifestare
de voință a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice, săvârșită în scopul
de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice civile. Actele juridice civile
pot fi: unilaterale, bilaterale sau multilaterale și, ca și celelalte acte juridice,
pentru a fi valabile, trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege.
Cele mai multe acte juridice civile sunt bilaterale și se numesc convenții sau contracte
Spre deosebire de nulitate, caducitatea
presupune un act juridic valabil încheiat, produce efecte numai pentru viitor (deoarece
pentru trecut actul juridic respectiv nu și-a produs niciun efect), presupune o
cauză ulterioară încheierii actului juridic, iar împrejurarea care determină caducitatea
este, întotdeauna, străină de voința autorului actului juridic.
Prin urmare, caducitatea privește doar
actele juridice civile, nefiind aplicabilă în materia actelor prin care s-a dispus
o anumită măsură procesuală de către organele judiciare, menite să asigure normala
desfășurare a procesului penal și să garanteze scopul procesului penal.
În acest sens, măsurile procesuale sunt
acele măsuri cu caracter coercitiv, care pot fi luate de către organele judiciare
penale în cursul procesului penal pentru a asigura normala desfășurare a procesului,
pentru a garanta repararea pagubei rezultate din infracțiune și executarea pedepsei,
precum și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire, judecare sau
executarea pedepsei.
Împotriva sentinței penale nr. 42/P.I./2015
din 07 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,
la data de 07 mai 2015, a formulat contestație contestatorul D.F., criticând sentința
atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut, odată cu formularea contestației,
că va depune ulterior motivele acesteia, însă contestatorul nu a transmis la dosarul
cauzei motivele contestației.
Examinând contestația formulată, în baza
actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte
constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.
contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele
cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre
care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva
altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire
la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția,
grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Astfel, contestația la executare reprezintă
mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute
de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii
penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură
cu aceasta.
Contestatorul D.F., a invocat în contestația
la executare cazul prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv
când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
Acesta a susținut că a intervenit caducitatea
mandatului european de arestare preventivă emis în Dosarul nr. 2. St 27/11 de către
Parchetul Graz începând cu data de 01 martie 2014 drept pentru care a solicitat
să se constate atât caducitatea mandatului european de arestare, cât și nulitatea
tuturor eventualelor acte de executare a mandatului ulterioare datei de 01
martie 2014.
Caducitatea este o cauză de ineficacitate
ce constă în lipsirea actului juridic civil valabil încheiat de orice efecte datorită
intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă
de voința autorului actului juridic.
Caducitatea presupune un act juridic valabil
încheiat, produce efecte numai pentru viitor (deoarece pentru trecut actul juridic
respectiv nu și-a produs niciun efect), presupune o cauză ulterioară încheierii
actului juridic, iar împrejurarea care determină caducitatea este, întotdeauna,
străină de voința autorului actului juridic.
Prin urmare, caducitatea privește doar
actele juridice civile, nefiind aplicabilă în materia actelor prin care s-a dispus
o anumită măsură procesuală de către organele judiciare, menite să asigure normala
desfășurare a procesului penal și să garanteze scopul procesului penal.
În cauză, se constată că, la data de 22
aprilie 2011 s-a emis de către autoritățile judiciare austriece mandatul european
de arestare emis în Dosarul nr. 2 St 27/11 de către Parchetul Graz începând cu data
de 01 martie 2014 pe numele persoanei solicitate D.F., mandat ce a fost introdus
în Sistemul de Informații Schengen la data de 29 aprilie 2011.
Prin sentința penală nr. 13/PI din 10
februarie 2012 Curtea de Apel Oradea a admis cererea de executare a mandatului european
de arestare emis în Dosarul nr. 2 St 27/11 a și a dispus amânarea predării persoanei
solicitate până la terminarea afacerilor pe teritoriul României, sentința rămânând
definitivă prin nerecurare la data de 21 februarie 2012.
Pentru a pronunța aceasta sentință Curtea
a reținut ca mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate D.F.
are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată,
a fost emis pentru una din cele 32 de infracțiuni prevăzute de art. 96 alin. (1)
din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și faptul că pedeapsa prevăzută pentru
infracțiunile pentru care s-a emis mandatul este de 1 la 10 ani - astfel că nu este
necesară verificarea dublei incriminări. S-a reținut că persoana solicitată a fost
condamnată în dosarul cu nr. 15/336/2011 al Judecătoriei Vișeu de Sus la o pedeapsă
rezultantă de 1 an închisoare în condițiile art. 81 C. pen. și că persoana solicitată
care avea calitatea de inculpat în acel dosar, formulase recurs, așadar aceasta
nu era încă definitivă.
De asemenea, la data de 18 mai 2012 Curtea
de Apel Cluj a respins toate recursurile formulate împotriva sentinței penale mai
sus arătate, aceasta rămânând definitivă la data de 18 mai 2012.
În aceste condiții executarea pedepsei
aplicate persoanei solicitate a luat sfârșit la data de 18 mai 2015, adică la împlinirea
termenului de încercare de 3 ani stabilit de instanță, predarea persoanei solicitate
urmând a avea loc după această dată.
Din răspunsul formulat de către autoritățile
austriece a rezultat că pe numele persoanei solicitate s-a emis un nou mandat de
arestare, 2 St 77/14d, din 28 ianuarie 2015, care înlocuiește mandatul de arestare
din 22 aprilie 2011, deoarece s-au adăugat fapte noi, acesta fiind în vigoare alături
de mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la, care a rămas
valabil.
S-a precizat totodată că se dorește predarea
persoanei solicitate D.F. pentru toate infracțiunile ce decurg din mandatele europene
de arestare emise de Parchetul Graz la 22 aprilie 2011, nr. 2...St.27/lla și la
28 ianuarie 2015, nr. 2 St 77/11 d.
Cu privire la cele două mandate europene
de arestare emise se constată că, în mod corect a reținut Curtea, după o expunere
riguroasă și judicioasă a dispozițiilor privind Sistemul de Informații Schengen,
ștergerea din SIS a semnalării introduse de către autoritățile judiciare austriece
nu se datorează împrejurării ca mandatul european de arestare emis în anul 2011
nu mai este valabil, câtă vreme, din adresa înaintată de autoritățile judiciare
austriece rezultă că mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St
27/1 la, a rămas valabil, în prezent fiind emis un nou mandat de arestare, nr. 2
St 77/14d din 28 ianuarie 2015, care înlocuiește mandatul de arestare din 22
aprilie 2011, deoarece s-au adăugat fapte noi, acesta fiind în vigoare alături de
mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la.
Semnalarea a fost ștearsă automat ca urmare
a expirării duratei de valabilitate a termenului de păstrare în SIS - 1 martie 2014,
nefiind solicitată prelungirea valabilității conform art. 13 alin. (3).
Având în vedere și considerațiile teoretice
mai sus enunțate privind caducitatea, se constată că cererea contestatorului privind
constatarea caducității mandatului european de arestare, cât și nulitatea tuturor
eventualelor acte de executare a mandatului ulterioare datei de 01 martie 2014 este
nefondată.
Astfel, ceea ce a invocat contestatorul
nu se încadrează în cazul de contestare la executare prevăzut de art. 598 alin.
(1) lit. c) C. proc. pen., neexistând nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută
și nici vreo împiedicare la executare, în mod corect instanța fondului apreciind
că criticile aduse de contestator nu constituie nelămurire la executare în sensul
art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Pentru considerentele arătate mai sus,
având în vedere că criticile aduse de contestator nu se încadrează în dispoz.
art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondată,
contestația formulată de contestatorul D.F. împotriva sentinței penale nr. 42/P.I./2015
din 07 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,
va fi obligat contestatorul la plata sumei de 330 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată
de contestatorul D.F. împotriva sentinței penale nr. 42/P.I./2015 din 07 mai 2015
a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de
330 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie
2015.