ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2015

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42/P.I./2015 din 07 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a contestației la executare formulată de contestatorul D.F. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut următoarele: La data de 3 februarie 2015 s-a înregistrat contestația la executare formulată de persoana solicitată D.F.

prin care acesta a solicitat să se constate caducitatea mandatului european de arestare preventivă emis în Dosarul nr. 2 St 27/11 de către Parchetul Graz începând cu data de 01 martie 2014 și nulitatea tuturor eventualelor acte de executare a mandatului ulterioare datei de 01 martie 2014. În motivarea cererii s-a arătat că la data de 22 aprilie 2011 s-a emis mandatul european de arestare mai sus menționat pe numele persoanei solicitate D.F., mandat ce a fost introdus în Sistemul de Informații Schengen la data de 29 aprilie 2011. În data de 5 februarie 2012 persoana solicitată a fost oprită la Punctul de Frontieră Petea, jud. Satu Mare și prin ordonanța nr. 330/U.5/2011 din data de 05 februarie 2012, a fost reținută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Ulterior, a fost sesizată Curtea de Apel Oradea pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, iar la data de 10 februarie 2012 Curtea de Apel Oradea a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis în Dosarul nr. 2 St 27/1 de către Parchetul Graz, privind pe persoana solicitată D.F., dispunând amânarea predării persoanei solicitate până la terminarea judecății în dosarul penal nr. 15/336/2011 al Judecătoriei Vișeul de Sus, respectiv până la executarea pedepsei. Prin sentința penală nr. 338 din data de 28 noiembrie 2011, Judecătoria Vișeu de Sus a dispus condamnarea inculpatului D.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., la 6 (șase) luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la 1 (unu) an închisoare. În baza art. 33 lit a) și 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an închisoare. În baza art. 81 și 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen.

Prin decizia penală nr. 773/2012 pronunțată în data de 18 mai 2012, Curtea de Apel Cluj a respins toate recursurile formulate împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus, sentința rămânând definitivă la data de 18 mai 2012. Având în vedere că prin hotărârea Curții de Apel Oradea prin care s-a soluționat sesizarea privind executarea mandatului european de arestare, aceasta a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la terminarea judecății în dosarul penal nr. 15/336/2011 al Judecătoriei Vișeul de Sus, respectiv până la executarea pedepsei, iar executarea pedepsei aplicate inculpatului de Judecătoria Vișeu de Sus va lua sfârșit la data de 18 mai 2015, respectiv la finalul celor trei ani reprezentând termenul de încercare stabilit de instanță, termen ce a început să curgă de când a rămas definitivă sentința Judecătoriei Vișeu de Sus, predarea persoanei solicitate ar fi trebuit să aibă loc după această dată.

S-a arătat că, din buletinul de interogare a Sistemului de Informații Schengen, mandatul european de arestare preventivă emis de Austria expiră la data de 01 martie 2014 și, având în vedere că acest mandat a fost emis pe o perioadă determinată, în faza de urmărire penală, iar termenul de executare s-a împlinit la data de 01 martie 2014, la acest moment mandatul a devenit ineficace și se impune a se constata caducitatea lui. Caducitatea reprezintă o sancțiune juridică ce constă în lipsirea actului juridic valabil încheiat de orice efecte datorită intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă de voința autorului actului juridic, cauză ce determină ineficacitatea actului juridic.

S-a precizat ca mandatul european de arestare preventivă a fost emis în faza de urmărire penală de către Parchetul Graz - Austria pentru efectuarea urmăririi penale, mandat ce a avut o dată limită prevăzută pentru executare, respectiv 01 martie 2014, instanța română a hotărât ca predarea inculpatului să fie amânată după executarea pedepsei aplicate în România în procesul penal ce se desfășura față de inculpat la momentul respectiv la Judecătoria Vișeu de Sus, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 un, pedeapsa fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani ce se împlinește la data de 18 mai 2015. Faptul că ulterior s-a emis un nou mandat în data de 28 ianuarie 2015 nu are nici o relevanță și nici o consecință în ceea ce privește primul mandat ce face obiectul prezentei contestații, pentru cel de al doilea mandat organele judiciare urmând să procedeze potrivit Capitolului III art. 96 și urm. din Legea nr. 302/2004.

S-a apreciat de către contestator că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se constata caducitatea mandatului european de arestare preventivă, împrejurarea ulterioară mandatului ce îl lipsește de efecte fiind dispoziția de amânare a predării în vederea executării pedepsei aplicate în România, pedeapsă ce va fi considerată executată abia la momentul împlinirii termenului de încercare, respectiv în data de 18 mai 2015. Examinând contestația la executare formulată de către persoana solicitată D.F.

Curtea a reținut următoarele: La data de 22 aprilie 2011 s-a emis de către autoritățile judiciare austriece mandatul european de arestare mai sus menționat pe numele persoanei solicitate D.F., mandat ce a fost introdus în Sistemul de Informații Schengen la data de 29 aprilie 2011. Prin sentința penală nr. 13/PI din 10 februarie 2012 Curtea de Apel Oradea a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis în Dosarul nr. 2 St 27/11 a și a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la terminarea afacerilor pe teritoriul României, sentința rămânând definitivă prin nerecurare la data de 21 februarie 2012. Pentru a pronunța aceasta sentință Curtea a reținut ca mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate D.F.

are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost emis pentru una din cele 32 de infracțiuni prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și faptul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile pentru care s-a emis mandatul este de 1 la 10 ani - astfel că nu este necesară verificarea dublei incriminări. S-a reținut că persoana solicitată a fost condamnată în Dosarul cu nr. 15/336/2011 al Judecătoriei Vișeu de Sus la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare în condițiile art. 81 C. pen. și ca persoana solicitată, care avea calitatea de inculpat în acel dosar, formulase recurs, așadar aceasta nu era încă definitivă.

La data de 18 mai 2012 Curtea de Apel Cluj a respins toate recursurile formulate împotriva sentinței penale mai sus arătate, aceasta rămânând definitivă la data de 18 mai 2012. În aceste condiții executarea pedepsei aplicate persoanei solicitate a luat sfârșit la data de 18 mai 2015, adică la împlinirea termenului de încercare de 3 ani stabilit de instanță, predarea persoanei solicitate urmând a avea loc după aceasta dată. Din răspunsul formulat de către autoritățile austriece a rezultat că pe numele persoanei solicitate s-a emis un nou mandat de arestare, 2 St 77/14d, din 28 ianuarie 2015, care înlocuiește mandatul de arestare din 22 aprilie 2011, deoarece s-au adăugat fapte noi, acesta fiind în vigoare alături de mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la, care a rămas valabil.

S-a precizat totodată că se dorește predarea persoanei solicitate D.F. pentru toate infracțiunile ce decurg din mandatele europene de arestare emise de Parchetul Graz la 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/11 a și la 28 ianuarie 2015, nr. 2 St. 77/11 d. Raportat la starea de fapt mai sus expusă Curtea a reținut că potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 Sistemul de Informații Schengen, denumit SIS este un sistem informatic instituit la nivelul Uniunii Europene și utilizat de statele membre pentru cooperare, prin schimb de informații, în efectuarea de căutări de către autoritățile naționale competente.

Art. 1 lit. e) din Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 definește semnalarea ca fiind setul de date introduse în SINS referitore la persoane sau bunuri cu privire la care au fost dispuse unele măsuri, în condițiile legii, în vederea realizării unui interes public, a respectării regimului liberei circulații a persoanelor și bunurilor sau a asigurării ordinii și siguranței publice și a prevenirii unor amenințări la adresa securității naționale, semnalarea de interes Schengen fiind, conform lit. g) a textului legal mai sus menționat o semnalare transmisă din SINS în SIS.

Printre semnalările ce pot fi introduse în SIS Legea nr. 141/2010 prevede și semnalările cu privire la persoane căutate în vederea predării în baza unui mandat european de arestare sau în vederea extrădări - secțiunea a 3 a. Potrivit art. 13 din Ordinul nr. 212 din 23 septembrie 2010 privind procedurile de lucru pentru activitățile autorităților naționale competente din cadrul Ministerului Administrației și Internelor aferente semnalărilor din SINS sau SIS semnalările privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau extrădării sunt păstrate în sistem numai pentru perioada necesară realizării scopului pentru care au fost introduse conform legislației naționale în vigoare, dar fără a depăși perioada de 3 ani.

Înainte de împlinirea termenului de 3 ani, SINS/SIS generează automat notificări către structura de poliție care a introdus semnalarea, cu privire la ștergerea programată a semnalărilor. Perioada de valabilitate a semnalărilor privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau extrădării poate fi prelungită de către structura Poliției Române care a introdus semnalarea ca urmare a analizării necesității menținerii datelor în SINS/SIS și în urma validării de către Biroul Sirene național.

Art. 14 din ordinul mai sus menționat prevede ca ștergerea semnalărilor naționale referitoare la persoane căutate pentru a fi arestate în vederea predării sau extrădării poate fi automată (efectuată de SINS/SIS ca urmare a expirării duratei de valabilitate a semnalărilor, dacă nu a fost solicitată prelungirea valabilității conform art. 13 alin. (3) și ștergere manuală (realizată de către structura prevăzută la art. 5 alin. (2), doar după validarea ștergerii de către Biroul SIRENE național, după încheierea procedurilor de preluare a persoanei care a făcut obiectul semnalării sau dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile de menținere a semnalării în sistem.) La fila. 20 a dosarului exista adresa nr. 1501123 din 4 februarie 2015 emisă de Centrul de Cooperare polițienească Internațională - Biroul SIRENE în care se arată că semnalarea introdusă de autoritățile austriece a fost ștearsă din SIS, mandatul european de arestare emis de acestea nemaifiind valabil.

Curtea a apreciat că ștergerea din SIS a semnalării introduse de către autoritățile judiciare austriece nu se datorează împrejurării ca mandatul european de arestare emis în anul 2011 nu mai este valabil, câtă vreme, din adresa înaintată de autoritățile judiciare austriece rezultă că mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la, a rămas valabil, în prezent fiind emis un nou mandat de arestare, nr. 2 St 77/14d, din 28 ianuarie 2015, care înlocuiește mandatul de arestare din 22 aprilie 2011, deoarece s-au adăugat fapte noi, acesta fiind în vigoare alături de mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la.

Semnalarea a fost ștearsă automat ca urmare a expirării duratei de valabilitate a termenului de păstrare în SIS - 1 martie 2014, nefiind solicitată prelungirea valabilității conform art. 13 alin. (3). Referitor la cererea persoanei solicitate de a se constata caducitatea mandatului european de arestare nr. 2 St 27/1 la 22 aprilie 2011 emis de Parchetul din Graz Curtea a reținut următoarele: Caducitatea este o cauză de ineficacitate ce constă în lipsirea actului juridic civil valabil încheiat de orice efecte datorită intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă de voința autorului actului juridic. Actul juridic civil reprezintă manifestare de voință a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice, săvârșită în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice civile.

Actele juridice civile pot fi: unilaterale, bilaterale sau multilaterale și, ca și celelalte acte juridice, pentru a fi valabile, trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege. Cele mai multe acte juridice civile sunt bilaterale și se numesc convenții sau contracte Spre deosebire de nulitate, caducitatea presupune un act juridic valabil încheiat, produce efecte numai pentru viitor (deoarece pentru trecut actul juridic respectiv nu și-a produs niciun efect), presupune o cauză ulterioară încheierii actului juridic, iar împrejurarea care determină caducitatea este, întotdeauna, străină de voința autorului actului juridic. Prin urmare, caducitatea privește doar actele juridice civile, nefiind aplicabilă în materia actelor prin care s-a dispus o anumită măsură procesuală de către organele judiciare, menite să asigure normala desfășurare a procesului penal și să garanteze scopul procesului penal.

În acest sens, măsurile procesuale sunt acele măsuri cu caracter coercitiv, care pot fi luate de către organele judiciare penale în cursul procesului penal pentru a asigura normala desfășurare a procesului, pentru a garanta repararea pagubei rezultate din infracțiune și executarea pedepsei, precum și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire, judecare sau executarea pedepsei. Împotriva sentinței penale nr. 42/P.I./2015 din 07 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 07 mai 2015, a formulat contestație contestatorul D.F., criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. A susținut, odată cu formularea contestației, că va depune ulterior motivele acesteia, însă contestatorul nu a transmis la dosarul cauzei motivele contestației.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Astfel, contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta. Contestatorul D.F., a invocat în contestația la executare cazul prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Acesta a susținut că a intervenit caducitatea mandatului european de arestare preventivă emis în Dosarul nr. 2. St 27/11 de către Parchetul Graz începând cu data de 01 martie 2014 drept pentru care a solicitat să se constate atât caducitatea mandatului european de arestare, cât și nulitatea tuturor eventualelor acte de executare a mandatului ulterioare datei de 01 martie 2014. Caducitatea este o cauză de ineficacitate ce constă în lipsirea actului juridic civil valabil încheiat de orice efecte datorită intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă de voința autorului actului juridic. Caducitatea presupune un act juridic valabil încheiat, produce efecte numai pentru viitor (deoarece pentru trecut actul juridic respectiv nu și-a produs niciun efect), presupune o cauză ulterioară încheierii actului juridic, iar împrejurarea care determină caducitatea este, întotdeauna, străină de voința autorului actului juridic.

Prin urmare, caducitatea privește doar actele juridice civile, nefiind aplicabilă în materia actelor prin care s-a dispus o anumită măsură procesuală de către organele judiciare, menite să asigure normala desfășurare a procesului penal și să garanteze scopul procesului penal.

În cauză, se constată că, la data de 22 aprilie 2011 s-a emis de către autoritățile judiciare austriece mandatul european de arestare emis în Dosarul nr. 2 St 27/11 de către Parchetul Graz începând cu data de 01 martie 2014 pe numele persoanei solicitate D.F., mandat ce a fost introdus în Sistemul de Informații Schengen la data de 29 aprilie 2011. Prin sentința penală nr. 13/PI din 10 februarie 2012 Curtea de Apel Oradea a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis în Dosarul nr. 2 St 27/11 a și a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la terminarea afacerilor pe teritoriul României, sentința rămânând definitivă prin nerecurare la data de 21 februarie 2012. Pentru a pronunța aceasta sentință Curtea a reținut ca mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate D.F.

are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost emis pentru una din cele 32 de infracțiuni prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și faptul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile pentru care s-a emis mandatul este de 1 la 10 ani - astfel că nu este necesară verificarea dublei incriminări. S-a reținut că persoana solicitată a fost condamnată în dosarul cu nr. 15/336/2011 al Judecătoriei Vișeu de Sus la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare în condițiile art. 81 C. pen. și că persoana solicitată care avea calitatea de inculpat în acel dosar, formulase recurs, așadar aceasta nu era încă definitivă.

De asemenea, la data de 18 mai 2012 Curtea de Apel Cluj a respins toate recursurile formulate împotriva sentinței penale mai sus arătate, aceasta rămânând definitivă la data de 18 mai 2012. În aceste condiții executarea pedepsei aplicate persoanei solicitate a luat sfârșit la data de 18 mai 2015, adică la împlinirea termenului de încercare de 3 ani stabilit de instanță, predarea persoanei solicitate urmând a avea loc după această dată. Din răspunsul formulat de către autoritățile austriece a rezultat că pe numele persoanei solicitate s-a emis un nou mandat de arestare, 2 St 77/14d, din 28 ianuarie 2015, care înlocuiește mandatul de arestare din 22 aprilie 2011, deoarece s-au adăugat fapte noi, acesta fiind în vigoare alături de mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la, care a rămas valabil.

S-a precizat totodată că se dorește predarea persoanei solicitate D.F.

pentru toate infracțiunile ce decurg din mandatele europene de arestare emise de Parchetul Graz la 22 aprilie 2011, nr. 2...St.27/lla și la 28 ianuarie 2015, nr. 2 St 77/11 d. Cu privire la cele două mandate europene de arestare emise se constată că, în mod corect a reținut Curtea, după o expunere riguroasă și judicioasă a dispozițiilor privind Sistemul de Informații Schengen, ștergerea din SIS a semnalării introduse de către autoritățile judiciare austriece nu se datorează împrejurării ca mandatul european de arestare emis în anul 2011 nu mai este valabil, câtă vreme, din adresa înaintată de autoritățile judiciare austriece rezultă că mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la, a rămas valabil, în prezent fiind emis un nou mandat de arestare, nr. 2 St 77/14d din 28 ianuarie 2015, care înlocuiește mandatul de arestare din 22 aprilie 2011, deoarece s-au adăugat fapte noi, acesta fiind în vigoare alături de mandatul european de arestare din 22 aprilie 2011, nr. 2 St 27/1 la.

Semnalarea a fost ștearsă automat ca urmare a expirării duratei de valabilitate a termenului de păstrare în SIS - 1 martie 2014, nefiind solicitată prelungirea valabilității conform art. 13 alin. (3). Având în vedere și considerațiile teoretice mai sus enunțate privind caducitatea, se constată că cererea contestatorului privind constatarea caducității mandatului european de arestare, cât și nulitatea tuturor eventualelor acte de executare a mandatului ulterioare datei de 01 martie 2014 este nefondată. Astfel, ceea ce a invocat contestatorul nu se încadrează în cazul de contestare la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., neexistând nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută și nici vreo împiedicare la executare, în mod corect instanța fondului apreciind că criticile aduse de contestator nu constituie nelămurire la executare în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Pentru considerentele arătate mai sus, având în vedere că criticile aduse de contestator nu se încadrează în dispoz. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul D.F. împotriva sentinței penale nr. 42/P.I./2015 din 07 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 330 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul D.F. împotriva sentinței penale nr. 42/P.I./2015 din 07 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul la plata sumei de 330 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2015.