ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 288/2015

HOTĂRÂRE
28.01.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 288/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Împotriva Sentinței civile nr. 188 din 17

octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 579/32/2013 a

declarat recurs pârâtul M.D.R.A.P. solicitând în principal casarea hotărârii și

trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii în

sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Se susține că

hotărârea judecătorească a fost dată cu depășirea atribuțiilor judecătorești,

în speță, neputându-se discuta aplicarea retroactivă a dispozițiilor O.U.G. nr.

66/2011 în limitele prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României

fără o verificare a constituționalității acestor dispoziții de către Curtea

Constituțională.

Susține în continuare

că principiul neretroactivității nu a fost încălcat chiar dacă la momentul

derulării procedurii de achiziție în speță erau în vigoare dispozițiile O.G.

nr. 79/2003 întrucât la momentul inițierii controlului era adoptată O.U.G. nr.

66/2011 iar față de cele statuate de art. 66 din acest act normativ reiese în

mod neîndoielnic că dispozițiile privind procedura de realizare a controlului

respectiv actele administrative ce urmau a se încheia în această etapă și căile

de atac sunt cele ale noului act normativ, fiind vorba despre o normă de

procedură care este de imediată aplicabilitate.

Mai precizează

recurenta că posibilitatea aplicării corecțiilor financiare sau a declarării

neeligibilității cheltuielilor în cazul nerespectării de către beneficiar a

legislației în domeniul achizițiilor publice a fost prevăzută de art. 14 alin.

(1) raportat la alin. (9) din Contractul de finanțare semnat de U.A.T.J. Bacău.

În același timp prin

clauza de la art. 8 alin. (13) din același contract U.A.T.J. Bacău și-a asumat

obligația de a respecta prevederile legislației naționale în domeniul

achizițiilor publice sub sancțiunea neeligibilității cheltuielilor astfel

efectuate.

Mai subliniază și

faptul că potrivit art. 98 alin. (1) și (2) din Regulamentul CE nr. 1083/2006

al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale

privind fondul european de dezvoltare regională, fondul social european de

coeziune și abrogare a Regulamentului nr. 1.260/1999, normă unională la care

face trimitere expresă ghidul pentru determinarea corecțiilor financiare

"este în primul rând responsabilitatea statelor membre să caute

neregularitățile, să ia măsuri atunci când constată o schimbare importantă care

afectează natura sau condițiile de aplicare sau de control al operațiunilor

s-au al programelor operaționale și să procedeze la corecțiile financiare necesare.

Statele membre

procedează la corecțiile financiare necesare pentru neregularitățile

individuale sau sistemice constatate în operațiunile sau programele

operaționale. Corecțiile la care procedează statele membre constau în anularea

totală sau parțială a participării publice pentru programul operațional.

Statele membre țin seama de natura și de gravitatea neregularităților și a

pierderii financiare care rezultă pentru fonduri".

În condițiile în care

prin contractul de finanțare s-a prevăzut obligația respectării în tocmai a

legislației în domeniul achizițiilor publice cu posibilitatea aplicării unei

corecții financiare, nu se poate reține în speța de față nerespectarea

principiului neretroactivității legii.

Nota de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 3 decembrie 2012 și

Decizia din 17 ianuarie 2013 au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale

astfel că se impune menținerea lor ca fiind temeinice și legale.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar se invocă în principal nulitatea cererii de recurs pe motiv că

nu cuprinde numele și prenumele consilierului juridic care a întocmit cererea

de recurs dar și pentru că motivele invocate nu se încadrează în cele enumerate

de art. 488 Noul C. proc. civ.

Pe fond solicită

respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod temeinic și legal prima

instanță a reținut încălcarea principiului neretroactivității legii civile în

condițiile în care în momentul încheierii contractului de finanțare erau în

vigoare prevederile O.G. nr. 79/2003, fiind exclusă posibilitatea aplicării

unor sancțiuni prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.

Excepția nulității

recursului s-a analizat prin raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului iar instanța s-a pronunțat prin Încheierea din camera de consiliu de

la 18 noiembrie 2014, în sensul respingerii excepției pentru considerentele

reținute în conținutul acestei încheierii.

Examinând cererea de

recurs în raport de motivele invocate se reține că potrivit prevederilor art.

488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere

"când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor

de drept material", în speță, dându-se o interpretare greșită textului de

lege aplicabil în cauză.

Se constată că Nota

de constatare a neregulilor din 3 decembrie 2012 și Decizia din 17 ianuarie

2013 au fost corect întocmite cu aplicarea H.G. nr. 66/2009, lege nouă care

este de imediată aplicare pentru activitatea de constatare a neregulilor și a

stabilirii creanțelor bugetare.

La momentul derulării

procedurilor de către județul Bacău erau în vigoare dispozițiile O.G. nr.

79/2003 însă la momentul controlului erau în vigoare prevederile O.U.G. nr.

66/2011, iar față de normele tranzitorii cuprinse în acest act normativ

procedura de realizare a controlului și actele administrative întocmite pentru

finalizarea acestuia, se întocmesc în raport de noua reglementare.

Instanța de fond nu

era în măsură să se pronunțe asupra încălcării principiului constituțional al

neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția

României și asupra principiului legalității consacrat în materie fiscală, sub

acest aspect în raport de prevederile Legii nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale avea posibilitatea să sesizeze în temeiul

prevederilor art. 29 alin. (2) din lege, Curtea Constituțională.

Mai trebuie reținut

și faptul că în cauză s-a prevăzut posibilitatea aplicării corecțiilor

financiare în cazul nerespectării de către beneficiar a legislației în domeniul

achizițiilor publice, prin contractul de finanțare încheiat între părți

reclamantul asumându-și obligația de a respecta prevederile legislației

naționale în domeniul achiziției publice sub sancțiunea neeligibilității

cheltuielilor astfel efectuate.

În condițiile în care

prin contractul de finanțare s-a prevăzut obligația respectării legislației în

domeniul achiziției publice cu posibilitatea achitării unor corecții

financiare, în primul rând de către stat, aspecte la care O.U.G. nr. 66/2011 nu

aduce nicio adăugire ci individualizează numai procentul corecțiilor tocmai

pentru a respecta principiul previzibilității în modul de aplicare a unor

sancțiunii fiscale reglementate deja la data încheierii contractului din speță,

precum și a principiului proporționalității, nu se poate vorbi de o încălcare a

dispozițiilor procedurale în materie, cu ocazia întocmirii notei de control sau

atunci când s-a procedat la individualizarea corecției.

În atare situație se

impune ca instanța de fond în aceste limite să verifice temeinicia notei de

constatare sub aspectul săvârșirii abaterilor reținute în sarcina reclamantei

în raport de legislația națională în domeniul achizițiilor publice și să

stabilească dacă se impunea aplicarea de corecții financiare.

În raport de

prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 497 din

același cod, se admite recursul și se dispune casarea hotărârii recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în limitele stabilite în

considerente.

Admite recursul

declarat de M.D.R.A.P. împotriva Sentinței nr. 188 din 17 octombrie 2013 a

Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2015

Procesat de GGC - N

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-03-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2015
recurentul a susținut, în esență, că, în ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii noi, la momentul derulării procedurilor de achiziție, în speță erau în vigoare dispozițiile O.G. nr. 79/2003, însă la momentul iniție
ÎCCJ 2013-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5322/2013
aplicat o corecție financiară de 5% din valoarea contractului în cauză Reclamanta a criticat actele contestate, în principal pe considerentul că în mod eronat s-a stabilit încălcarea, în anul 2009, a conținutului O.U.G. nr. 66/2011 și arătâ
ÎCCJ 2016-10-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2016
, ca nefondată. 3. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 877 din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SA, întemeiat în drept pe
ÎCCJ 2020-06-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2911/2020
respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește derularea procedurii de achiziție, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru
ÎCCJ 2020-06-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2199/2020
a conținutului O.U.G. nr. 66/2011 prin raportare la dispozițiile O.G. nr. 79/2003, nu poate fi vorba în cauză despre aplicarea retroactivă a actului normativ menționat, și mai cu seamă că prin aplicarea sancțiunii prevăzute de acesta nu i-a
Sursă