ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1948/2014

Decizia nr. 1948/2014

Asupra conflictul negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7470 din 18 noiembrie 2013 Tribunalul Timiș a declinat soluționarea cererii privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., Oficiul Județean de Plăți Pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit Timiș, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că sunt incidente în speță dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 și 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicarea a legii privind C. proc. civ., potrivit cărora „cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 40 din 17 februarie 2014, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu intimatele Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza pentru soluționarea acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că actul vătămător privind neacordarea punctajului corespunzător la criteriul de selecție S7 este reprezentat de notificarea înregistrată în 04 aprilie 2012, act emis de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Prin urmare, actul atacat este emis de o autoritate de nivel județean, împrejurare aptă să atragă incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (…) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Actul vătămător privind neacordarea punctajului corespunzător la criteriul de selecție S7 este reprezentat de notificarea înregistrată în 04 aprilie 2012, act emis de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, autoritate de nivel județean, împrejurare aptă să atragă incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Prin art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. 54 din Legea nr. 76/2012 au fost atribuite în competența de primă instanță a curților de apel toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, însă, actul administrativ a cărui anulare se solicită în cauza de față nu provine de la o autoritate publică centrală, ci județeană, anume Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș.

Prin urmare, Înalta Curte constată că actele administrative ce fac obiectul acțiunii de față nu se înscriu în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 în forma actuală, ci intră în competența tribunalelor, în temeiul art. 10 alin. (1) teza I din același act normativ, astfel că soluționarea în fond a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pârâtul Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș este de competența Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pârâtul Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș în favoarea Tribunalului Timiș, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2014.