ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 568/2016

Decizia nr. 568/2016 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 februarie 2016, petentul A. a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/3/2015 al Tribunalului Botoșani, de la această instanță, la o altă instanță egală în grad, pe motive de bănuială legitimă. Totodată, a invocat faptul că aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție competența materială de soluționare a cauzei, având în vedere dispozițiile art. 142 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 558/2014, pronunțată de Curtea Constituțională. Conform verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare de față a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 14 aprilie 2015, dată în raport cu care sunt aplicabile dispozițiile C. proc.

civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, având în vedere dispozițiile art. 24 și art. 25 N.C.P.C. și ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia (...)". Se reține că, în cauză, în susținerea cererii de strămutare deduse judecății au fost invocate, așa cum s-a arătat anterior, motive de bănuială legitimă, iar cererea este formulată cu privire la un dosar înregistrat ulterior intrării în vigoare a noului C. proc.

civ. pe rolul Tribunalului Botoșani, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Suceava. Totodată, Înalta Curte constată că nu se aplică în prezenta cauză Decizia Curții Constituționale nr. 558/2014. Astfel, prin respectiva decizie, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza I și art. 145 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt neconstituționale, iar competența de soluționare a cauzei aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu curții de apel, în măsura în care motivul de bănuială legitimă invocat se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părțile dosarului a cărui strămutare se solicită. În cauză însă, părțile din dosarul a cărui strămutare se solicită, nu au calitatea de judecători la curtea de apel competentă să soluționeze cererea de strămutare.

În plus, nu pot fi interpretate extensiv dispozițiile art. 142 C. proc. civ. ce reglementează o competență materială, de ordine publică, de strictă interpretare. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 131, raportat la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și la art. 142 C. proc. civ., instanța competentă material a soluționa cauza este Curtea de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii formulate de petentul A., prin care solicită strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. x/3/2015 al Tribunalului Botoșani, în favoarea Curții de Apel Suceava. Fără cale de atac. PronuntatLîn ședință publică, astăzi 15 martie 2016.