ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 792/2015

Decizia nr. 792/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanțe sub nr. x/2/2013, la data de 04 iulie 2013, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul B., contestație împotriva Hotărârii B. nr. 317 din 22 mai 2013, prin care a solicitat anularea acesteia.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 3980 din data de 11 decembrie 2013 s-a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut că Hotărârea nr. 317/2013 a fost dată cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 137/2000.

A arătat recurentul că atât hotărârea B., cât și cea a instanței de fond este nelegală întrucât prin amendarea A. pentru că a emis Ordinul C. nr. 5568/2011, B. și-a depășit competențele stabilite de legiuitor, întrucât acesta nu poate avea competența de a recomanda ori impune, sub sancțiune, adoptarea sau modificarea unui act normativ sau a unor dispoziții legale, nici de a interfera în competențele legislativului prin înlăturarea aplicabilității unor acte normative.

S-a susținut că instanța de fond a înlăturat in mod nefondat critica referitoare la nestabilirea legăturii de cauzalitate între fapta de discriminare, persoana care a săvârșit fapta și persoana sancționată, in sensul că nu au fost avute in vedere dispozițiile art. 11 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000

Astfel, s-a arătat că nu s-a avut în vedere faptul că unitatea de învățământ are dreptul de a refuza înscrierea sau admiterea unei persoane dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale de înscriere, iar refuzul unității de învățământ nu a fost determinat de apartenența persoanei la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, ci de refuzul persoanei de a se supune/ condițiilor de înscriere specifice, condiții respectate de către elevii deja înscriși.

A susținut recurenta că B. a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 adăugând la lege situația apartenenței elevilor la un club sportiv privat.

S-a mai arătat in cererea de recurs că Ministerul nu are competența de a aproba transferul, aceasta aparținând unității de învățământ căreia i se adresează solicitarea.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs;

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 6 octombrie 2014 s-a admis in principiu recursul.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

În fapt, Prin Hotărârea nr. 317 din 22 mai 2013 emisă în Dosarul nr. x/2013 conexat cu Dosarul B. nr. x/2013 și Dosarul B. nr. x/2013, B. a constatat săvârșirea unei fapte de discriminare de către A. prin emiterea Ordinului C. nr. 5568/2011, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, fiind aplicată sancțiunea prevăzută de art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei.

În esență, s-a apreciat că acordarea de către Consiliul de administrație al Colegiului Național „D." București a avizului negativ în ceea ce privește transferul copiilor petenților E., F. și G. la clasa sportivă din cadrul aceluiași colegiu a avut ca efect încălcarea dreptului la educație al acestora.

S-a reținut că instituția de învățământ nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile imperative ale Ordinului C. nr. 5568/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ cu program sportiv integrat, astfel că persoana care a săvârșit fapta de discriminare este A. prin impunerea unor cerințe de selecție specifice în cuprinsul Ordinului nr. 5568/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ cu program sportiv integrat.

O primă precizare care se impune in speță, o reprezintă împrejurarea că pârâtul B. a apreciat, analizând trei petiții (cazuri particulare), care vizau aceeași situație, că Ordinul nr. 5568/2011 emis de A. reprezintă o faptă de discriminare.

Constată instanța de control judiciar că, prin motivarea in fapt și in drept cuprinsă la pct. 5.1 - 5.19 din hotărâre, sunt expuse in mare parte texte de lege și elemente de jurisprudență Curții Europene a Dreptului Omului, fără a se arăta in concret care sunt considerentele care au fundamentat concluzia expusă la pct. 5.19, respectiv că „in cazul semnalat de către petenți sunt incidente prevederile art. 2 coroborat cu art. 11 alin (1) din O.U.G. nr. 137/2000 (….) reprezentând o faptă de discriminare săvârșită de către A.”

Astfel, pornindu-se de la cazul particular - refuzul transferului copiilor care fac sport de performanță, respectiv înot, la clasa sportivă a Colegiului Național „D.", pe motivul că nu sunt înscriși în clubul sportiv al liceului, fiind legitimați la clubul sportiv H. - s-a constat că o normă cu caracter general conține dispoziții discriminatorii.

Cel puțin din punct de vedere al modalității de soluționare și al soluției pronunțate, argumentele recurentei sunt fondate, in sensul că, indirect, s-ar exercita prin aplicarea unei amenzi un control „de legalitate” al unui act administrativ cu caracter normativ, lucru nepermis de O.G. nr. 137/2000.

Totodată, amintește însă Înalta Curte de Casație și Justiție că, în exercitarea atribuțiilor sale, B. investighează, constată și sancționează contravențional fapte de discriminare/contravenții, după o procedură administrativ - jurisdicțională, iar potrivit art. 18 alin (1). din O.U.G. nr. 137/2000 Consiliul este responsabil de armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative care contravin principiului nediscriminării.

În acest cadru expus anterior, instanța de control judiciar apreciază că nu este chemată să răspundă asupra eventualei depășirii de către B. a competențelor stabilite de către legiuitor, in sensul de a interfera in sfera legislativului, acesta fiind un atribut al Curții Constituționale, ci se va limita să analizeze in concret dacă fapta reținută se circumscrie condițiilor cerute de art. 2 alin (1) coroborat cu art. 11 alin (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare.

În esență, A., singura autoritate față de care s-a reținut săvârșirea unei fapte de discriminare, a emis Ordinul C. nr. 5568/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ cu program sportiv integrat care prevede:

- la art. 7 alin. (1) „În învățământul cu program sportiv integrat primar și gimnazial, elevii pot fi înscriși numai în urma îndeplinirii cerințelor de selecție specifice ".

- la art. 34 alin. (2) „în învățământul sportiv integrat primar și gimnazial, calitatea de elev-sportiv se dobândește în urma îndeplinirii cerințelor de selecție specifice, stabilite de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului".

- la art. 37 alin. (1) „elevii-sportivi înscriși în clasele cu profil sportiv din cadrul unităților de învățământ cu profil sportiv sau din cadrul altor unități de învățământ care au clase cu profil sportiv depun la conducerea unității de învățământ cererea de legitimare, după care sunt legitimați la secțiile sportive ale unităților de învățământ prin federațiile naționale pe ramură de sport sau prin asociațiile județene/ale municipiului București de specialitate”.

- la art. 39 alin (1) „Transferul elevilor-sportivi din secțiile sportive ale unităților de învățământ cu program sportiv integrat se face pe baza reglementărilor federațiilor naționale pe ramura de sport. Alin (2) Transferul elevilor-sportivi între secțiile sportive ale unităților de învățământ cu program sportiv integrat sau între acestea și cluburile sportive școlare ori universitare se poate realiza numai în baza acordului de transfer pe linie sportivă, pe o perioadă determinată sau definitiv."

În sarcina recurentului - reclamant s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 „Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educație de stat sau privat, la orice forma, grad si nivel, din cauza apartenentei acestora la o anumită rasa, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauza”.

Potrivit textului de lege, coroborat cu dispozițiile art. 2 din aceeași ordonanță, pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind discriminare, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv să existe un tratament diferențiat a unor situații analoage, existența unui criteriu de discriminare, tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a unui drept recunoscut de lege, tratamentul diferențiat sa nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.

Deși formal, refuzul de a accepta transferul unor elevi la o clasă cu profil sportiv s-ar încadra in textul de lege menționat - „accesul la educație” - se constată că, in concret, fapta nu îndeplinește condițiile impuse de legiuitor.

Astfel, deși instanța de recurs împărtășește punctul de vedere exprimat de prima instanță, in sensul că art. 11 nu trebuie interpretat restrictiv ci coroborat cu art. 2 din O.G. nr. 137/2000 referitor la criteriile care pot constitui fapta de discriminare, constată însă că, pentru a constitui contravenția privind refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educație, legea specială instituie condiții stricte, respectiv „apartenența acestora la o anumită rasa, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauza”.

Deși în practica B. și a instanțelor judecătorești s-a reținut că dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 cu privire la „orice alt criteriu” sunt generale și completează dispozițiile art. 5 - 15 din aceeași ordonanță, constată Înalta Curte că, la aprecierea criteriului este necesară o rigoare sporită de care nici autoritatea pârâtă și nici prima instanță nu au dat dovadă, cu atât mai mult cu cât in discuție este un act administrativ cu caracter normativ.

În acest sens, intr-o Decizie de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nr. 1960/2008, s-a apreciat că noțiunea de „discriminare” nu presupune existența unei fapte contravenționale, răspunderea contravențională intervenind doar atunci când sunt îndeplinite toate condițiile generale și speciale pentru constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii.

Astfel, se apreciază că, in mod tendențios s-a folosit in hotărârea atacată, fiind preluată și in sentința Curții de apel, expresia „club privat”, in realitate, din analiza textelor de lege constatate de către autoritatea intimată ca fiind discriminatorii, rezultând că nu există o astfel de diferențiere, fiind vorba despre o procedură cu caracter general de legitimare a elevilor - sportivi la secțiile sportive ale unităților de învățământ prin federațiile naționale, pentru înscrierea la clasele cu profil sportiv. (art. 37 alin. (1) din ordonanță).

In altă ordine de idei, s-a omis a se observa și dispozițiile art. 11 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora „Prevederile alin. (1)-(3) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unității ori instituției de învățământ de a refuza înscrierea sau admiterea unei persoane ale cărei cunoștințe ori rezultate anterioare nu corespund standardelor sau condițiilor de înscriere cerute pentru accesul în instituția respectiva, atât timp cat refuzul nu este determinat de apartenența persoanei în cauza la o anumită rasa, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia”.

Or, așa-zisul tratament diferit in situații identice constatat de către prima instanță, reprezintă in fapt stabilirea unor condiții de înscriere la o unitate de învățământ cu caracter sportiv, la clasa de înot, justificat de necesitatea verificării aptitudinilor sportive și de existența, in mod logic, a unui număr limitat de locuri, potrivit capacității maxime de școlarizare.

Față de argumentele prezentate, constată Înalta Curte că fapta reținută nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 pentru a se constata existența unei discriminări, nefiind întrunite nici elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 11 alin. (1) din O.G. 137/2000.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

În consecință, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite contestația formulată de reclamantul A. și va anula Hotărârea B. nr. 317 din 22 mai 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3980 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată in sensul că admite contestația formulată de reclamantul A. și anulează Hotărârea B. nr. 317 din 22 mai 2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015.