ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 157/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 157/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
157/2016
Asupra cauzei de față, reține
următoarele:
La
data de 01 august 2011, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost
înregistrate recursurile exercitate de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi
Județean lași și de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva Deciziei nr. 17 din
4 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie.
Prin concluziile depuse la dosarul
cauzei, petentul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în
taxa de timbru achitată în recurs în cuantum de 3.720 lei.
Prin Decizia civilă nr. 2790 din 09
decembrie 2015, Înalta Curte a admis recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul
de Jandarmi Județean Iași și de intervenientul Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva
Deciziei nr. 17 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, a dispus casarea deciziei recurate și
trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curții de Apel Iași.
Prin cererea înregistrată la data de
19 ianuarie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeiată în
drept pe dispozițiile art. 28 12 C. proc. civ., petentul Inspectoratul de
Jandarmi Județean. Iași a formulat cerere de completare a dispozitivului
Deciziei civile nr. 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, în sensul în care instanța nu s-a pronunțat asupra
cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate.
În motivarea cererii, petentul Inspectoratul
de Jandarmi Județean Iași a învederat că deși prin cererea depusă la dosarul
cauzei, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de
timbru aferente recursului, instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia. Or,
în lipsa unei mențiuni exprese din cuprinsul dispozitivului deciziei, acesta nu
își poate valorifica, pe calea executării silite, dreptul de creanță pe care ÎI
dețin cu privire la cheltuielile de judecată avansate în exercitarea
recursului.
Analizând cererea de completare a
dispozitivului Deciziei civile nr. 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de Inspectoratul de Jandarmi
Județean lași, constată caracterul fondat al acesteia, pentru următoarele
considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 2812 C.
proc. civ.," Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe
asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri
conexe sau incidentale, se poate cere completarea acesteia (...) „.
Prin edictarea normei juridice redate,
intenția legiuitorului a fost aceea de a sigura părților posibilitatea
înlăturării omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la cererile cu care
a fost învestită, ca o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil,
astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Omisiunea instanței de a se pronunța
cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor
reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate
pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.
Prin concluziile formulate, petentul Inspectoratul
de Jandarmi Județean lași a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată
reprezentate de taxa de timbru achitată în recurs.
Prin urmare, din această perspectivă,
cererea de completare a dispozitivului deciziei civile este întemeiată.
Cu toate acestea însă, potrivit
dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care cade în
pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de
judecată"
La baza obligației de restituire a
cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a
purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea
care a câștigat procesul. Prin urmare, textul de lege invocat constituie
prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că, dacă
debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat
obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile
pecuniare ale unui proces.
Dreptul Ia acordarea cheltuielilor de
judecată este un drept legai, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și
are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a
procesului.
În cauză, prin casarea hotărârii
instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, acțiunea nu a fost
soluționată și cum la baza solicitării cheltuielilor de judecată stă culpa
procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziția juridică de parte
câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii
și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, se constată
că prin trimiterea cauzei spre rejudecare nu s-a stabilit partea câștigătoare,
astfel încât acestea urmează a fi avute în vedere de instanța de trimitere
odată cu soluționarea fondului.
Astfel fiind, pentru considerentele
arătate, Înalta Curte urmează să admită cererea de completare a dispozitivului
Deciziei civile nr. nr. 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția I civilă, formulată de Inspectoratul de Jandarmi Județean
Iași și va dispune completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 2790 din 09
decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în
sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de
recurentul Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de completare a
dispozitivului Deciziei civile nr. 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de Inspectoratul de Jandarmi
Județean Iași.
Dispune completarea dispozitivului
Deciziei civile nr, 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, în sensul respingerii cererii de acordare a
cheltuielilor de judecată formulată de recurentul Inspectoratul de Jandarmi
Județean Iași, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
27 ianuarie 2016.