ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 157/2016

Decizia nr. 157/2016 Asupra cauzei de față, reține următoarele: La data de 01 august 2011, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost înregistrate recursurile exercitate de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean lași și de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva Deciziei nr. 17 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin concluziile depuse la dosarul cauzei, petentul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru achitată în recurs în cuantum de 3.720 lei.

Prin Decizia civilă nr. 2790 din 09 decembrie 2015, Înalta Curte a admis recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași și de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva Deciziei nr. 17 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curții de Apel Iași. Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 28 12 C. proc. civ., petentul Inspectoratul de Jandarmi Județean. Iași a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul în care instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate.

În motivarea cererii, petentul Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași a învederat că deși prin cererea depusă la dosarul cauzei, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru aferente recursului, instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia. Or, în lipsa unei mențiuni exprese din cuprinsul dispozitivului deciziei, acesta nu își poate valorifica, pe calea executării silite, dreptul de creanță pe care ÎI dețin cu privire la cheltuielile de judecată avansate în exercitarea recursului. Analizând cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de Inspectoratul de Jandarmi Județean lași, constată caracterul fondat al acesteia, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 2812 C. proc.

civ.," Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea acesteia (...) „. Prin edictarea normei juridice redate, intenția legiuitorului a fost aceea de a sigura părților posibilitatea înlăturării omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la cererile cu care a fost învestită, ca o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.

Prin concluziile formulate, petentul Inspectoratul de Jandarmi Județean lași a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru achitată în recurs. Prin urmare, din această perspectivă, cererea de completare a dispozitivului deciziei civile este întemeiată. Cu toate acestea însă, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată" La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul. Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul Ia acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legai, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului. În cauză, prin casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, acțiunea nu a fost soluționată și cum la baza solicitării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, se constată că prin trimiterea cauzei spre rejudecare nu s-a stabilit partea câștigătoare, astfel încât acestea urmează a fi avute în vedere de instanța de trimitere odată cu soluționarea fondului.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să admită cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. nr. 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași și va dispune completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași. Dispune completarea dispozitivului Deciziei civile nr, 2790 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași, în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2016.