ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1077/2015

Decizia nr. 1077/2015

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 131/F din 11 august 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 17 iulie 2015 de Procurorul Republicii de la Tribunalul de Înaltă Instanță din Rennes, Franța, pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11 august 2015 și până la data de 9 septembrie 2015, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută de la data de 10 august 2015 la data de 11 august 2015.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția I penală a avut în vedere următoarele:

La data de 11 august 2015, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/2/2015, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze pe numele cetățeanului român A.

La dosarul cauzei au fost depuse mandatul european de arestare emis la data de 17 iulie 2015 de Procurorul Republicii de la Tribunalul de Înaltă Instanță din Rennes, Franța, pe numele persoanei solicitate A., tradus în limba română, procesul-verbal de consemnare a declarației persoanei solicitate, ordonanța de reținere din data de 10 august 2015, copie de pe cazierul judiciar al persoanei solicitate, Adresa din 24 iulie 2015 a Inspectoratului General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească - Biroul SIRENE și procesul-verbal de identificare a persoanei solicitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că, din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că actul pe care se întemeiază este mandatul de arestare emis la data de 24 aprilie 2014 de Tribunalul Corecțional din Rennes, pe numele persoanei solicitate A., condamnat prin Hotărârea judecătorească contradictorie cu posibilitate de apel nr. 14/1032 din data de 24 aprilie 2014, executorie, pronunțată de Tribunalul Corecțional din Rennes, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt dintr-un depozit de bunuri, în grup și prin efracție, prevăzută de art. 311-1,311-4,311-13,311-14 C. pen. francez, și asociere la un grup infracțional în vederea pregătirii de infracțiuni pedepsite cu cel puțin 5 ani de închisoare, prevăzută de art. 450-1,450-3,450-5 C. pen. francez.

S-a reținut, în esență, că, persoana solicitată A. s-a asociat cu mai multe persoane în vederea comiterii de infracțiuni (furturi în grup) și că, în cursul anului 2011, a participat la săvârșirea mai multor fapte de furt din magazine ale unor opticieni.

S-a arătat, că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, au corespondent în legislația română în dispozițiile art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. și ale art. 367 alin. (1) C. pen., fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, s-a arătat că, din examinarea actelor dosarului, rezultă că nu este incidență vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european de arestare.

Ca atare, în contextul celor arătate, curtea de apel, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce și în raport cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 incidente în materie, a constatat că nu există niciun impediment la executarea mandatului european de arestare și a pronunțat soluția mai sus arătată.

Împotriva Sentinței penale nr. 131/F din 11 august 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, a formulat contestație, în termenul legal, persoana solicitată, dosarul fiind înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție și repartizat aleatoriu pentru termenul din data de 25 august 2015.

Fiind prezent la termenul din 25 august 2015, contestatorul persoană solicitată și-a retras, personal, în fața instanței, contestația formulată.

Înalta Curte, examinând dispozițiile Codului de procedură penală, constată că o astfel de situație, a retragerii contestației, nu a fost prevăzută de legiuitor în procedura soluționării contestației întemeiată pe dispozițiile art. 425 C. proc. pen. raportat la art. 101 din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, constată că, Codul de procedură penală nu prevede explicit principiul oficialității procesului penal, însă prevede obligativitatea punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale în cadrul principiilor generale, care include în realitate aspecte ce țin de principiul oficialității.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în procesul penal nu se aplică principiul disponibilității ca în procesele civile, însă, cu titlu de excepție, în privința cererilor formulate de către părți, prin care acestea își exercită dreptul de a formula o cale de atac, trebuie recunoscut și dreptul lor de a-și retrage acea cale de atac.

Această interpretare se impune și prin raportare la dispozițiile art. 415 C. proc. pen. care prevăd posibilitatea apelantului de a-și retrage calea de atac promovată, și, mai ales, din analiza prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în care se arată, printre altele, că, în cazul introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori și-a retras contestația ori cererea.

Or, dacă legiuitorul nu ar fi dorit să recunoască persoanei care a introdus o contestație dreptul de a o retrage, nu ar fi reglementat acoperirea cheltuielilor judiciare într-o asemenea situație.

Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere că retragerea căii de atac s-a făcut personal de către persoana solicitată, până la încheierea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voință expresă a acestuia, în sensul retragerii contestației formulate.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 500 RON, din care suma de 420 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 131/F din 11 august 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 500 RON, din care suma de 420 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2015.

Procesat de GGC - LM