ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1693/2015

Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 196/2015 din data de 04 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în consecință:

A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 decembrie 2015, de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Lorient și predarea către autoritățile judiciare franceze a numitului D.F.

S-a dispus predarea persoanei solicitate D.F. către autoritățile din Republica Franceză, cu respectarea regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 04 decembrie 2015, până la data de 02 ianuarie 2016, inclusiv, cu respectarea regulii specialității.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 de ore începând cu data de 03 decembrie 2015, ora 17:55 până la data de 4 decembrie 2015 ora 17:55.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată sub nr. 2460/II-5/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a transmis în baza art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 03 decembrie 2015 de către autoritățile judiciare din Republica Franceză, respectiv Tribunalul de Mare Instanță din Lorient, față de cetățeanul român D.F., acuzat de săvârșirea infracțiunilor de participare la asociații de rău făcători în vederea pregătirii unei crime prevăzute de art. 450-

l

, 450-3, 450-5 Codul penal francez, furturi în bandă organizată prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-14, 311-15 C. pen. francez și tentativă de furturi în bandă organizată prevăzute de art. 121-5, 311-1, 311-9, 311-14, 311-15 C. pen. francez, pentru a dispune arestarea în vederea predării persoanei solicitate.

La dosar s-a depus mandatul european de arestare emis de autoritățile din Republica Franceză în traducere în limba română, procesul-verbal încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind depistarea persoanei solicitate și înmânarea unei copii a mandatului european, Ordonanța de reținere nr. 104 din data de 03 decembrie 2015, copie de pe cartea de identitate a persoanei solicitate, procesul-verbal încheiat de organele de poliție privind depistarea persoanei solicitate, copia cazierului judiciar al persoanei solicitate, adresa Ministerului de Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de cooperare polițienească internațională - Biroul Sirene privind semnalarea pe numele persoanei solicitate a-unui mandat de arestare european.

Fiind audiat, numitul D.F. a declarat că nu este de acord să fie predat autorităților din Republica Franceză, întrucât este nevinovat, că a luat la cunoștință de beneficiul regulii specialității și a arătat că dacă va fi condamnat în Franța, dorește să execute pedeapsa cu închisoarea în România.

În mandatul de arestare emis de autoritățile din Republica Franceză s-a arătat, în esență, că din septembrie până la 1 decembrie 2014 vreo douăzeci de spargeri și tentative de spargeri au fost comise în localuri industriale și comerciale în departamentul francez Morbihan, reprezentând un prejudiciu global aproximativ de 110.000 euro. Furturile purtau în special asupra utilajului electric portativ, telefoanelor mobile, haine, echipamente de informatică, de numerar, combustibil și vehicule industriale care erau folosite pentru a pleca de la locul faptelor. Anchetatorii și-au orientat investigațiile către D.F. de origine română, care a fost reperat în timp ce examina locurile unui furt și care a abandonat vehiculul său după ce a fugit de pe locul unei tentative de furt în urma sosirii jandarmilor. Analizarea telefonului său mobil a permis să fie stabilit că el se afla în apropierea diferitelor locuri de furturi împreună cu un alt cetățean român, M.S. care folosea o cartelă telefonică franceză preplătită L. În plus o urmă de ADN găsită la locul a două spargeri figura în baza de date spaniolă HIT PRUM și corespundea cu profilul ADN al lui F.D. Investigațiile au stabilit că F.D. și concubina sa, Ș.C., au părăsit domiciliul lor francez de la Guegon din Morbihan retrăgând toți banii de pe contul bancar al acesteia și anume suma de 10.000 euro pentru a pleca în România în aprilie 2015.

Analizând ansamblul probelor de la dosar, văzând mandatul european emis de autoritățile din Republica Franceză, ținând cont și de afirmațiile persoanei solicitate, neexistând niciun impediment pentru a se refuza punerea în executare a mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea, în baza art. 103 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis sesizarea Parchetului și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 decembrie 2015, de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Lorient și predarea către autoritățile judiciare franceze a numitului D.F.

Împotriva Sentinței penale nr. 196 din data de 04 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație persoana solicitată D.F., solicitând admiterea acesteia.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 1190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare franceze au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare emis la data de 03 decembrie 2015 de către autoritățile judiciare din Republica Franceză, respectiv Tribunalul de Mare Instanță din Lorient, față de cetățeanul român D.F. Așa cum rezultă și din cuprinsul Sentinței penale nr. 196/2015 din 04 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate B.P. (acuzat de săvârșirea infracțiunilor de participare la asociații de rău făcători în vederea pregătirii unei crime prevăzute de art. 450-1, 450-3, 450-5 Codul penal francez, furturi în bandă organizată prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-14, 311-15 C. pen. francez și tentativă de furturi în bandă organizată prevăzute de art. 121-5, 311-1, 311-9, 311-14, 311-15 C. pen. francez), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și numărul mare de fapte săvârșite, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 1 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

"Referitor la susținerile apărării, cât și a persoanei solicitate conform cărora acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost emis mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că aceste susțineri privesc fondul cauzei, aceste chestiuni urmând a fi lămurite de autoritățile franceze.

Astfel, față de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate la acest termen de judecată de apărătorul contestatoarei, nu pot fi primite, în condițiile în care, potrivit art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării, condiții avute în vedere de instanță așa cum reiese din hotărârea Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată D.F. împotriva Sentinței penale nr. 196 din 04 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de persoana solicitată D.F. împotriva Sentinței penale nr. 196 din 04 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2015.

Procesat de GGC - NN