ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1919/2016

Decizia nr. 1919/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, sub nr. x/45/2013 reclamanta A., în calitate de moștenitor legal al mamei sale B., în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Guvernul României, a solicitat instanței obligarea pârâtei la comunicarea unui răspuns la adresa prin care a solicitat emiterea unei decizii privind acordarea unui titlu de conversie completator aferent deciziilor nr. 1544/2010, respectiv 1038/2010.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin Deciziile nr. 1544 din 26 februarie 2010 respectiv, nr. 1038 din 16 august 2010 s-au emis titluri de conversie în cuantum de 167.935,46 lei reprezentând 167.935 acțiuni, respectiv 500.000 lei reprezentând 500.000 acțiuni la valoarea nominală de 1 leu/acțiune, dar ulterior valoarea acțiunilor a fost stabilit la 0,5 bani/acțiune, fapt ce a determinat emiterea unor titluri de conversie pentru un număr mai mare de acțiuni, creându-se o stare de discriminare între beneficiarii Legii nr. 247/2005, având în vedere că pentru aceleași drepturi s-a primit un număr dublu de acțiuni.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 151 din 7 octombrie 2013, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că la data de 26 februarie 2010 respectiv, 16 august 2010 au fost întocmite deciziile nr. 1544 din 26 februarie 2010 respectiv, nr. 1038 din 16 august 2010 prin care s-au emis titluri de conversie în cuantum de 167.935,46 lei reprezentând 167.935 acțiuni, respectiv 500.000 lei reprezentând 500.000 acțiuni la valoarea nominal de 1 leu/acțiune.

Ulterior, valoarea nominală a acțiunilor a fost stabilită la 0,5 bani/acțiune prin tranzacționare, fapt ce a determinat emiterea unor titluri de conversie pentru un număr mai mare de acțiuni, respectiv dublul celor acordate inițial pentru ceilalți beneficiari aflați în situații similare.

În acest context, considerându-se discriminată, reclamanta A. a investit instanța cu o cerere constând în obligare pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la comunicarea unui răspuns la adresa înaintată prin care a solicitat emiterea unei decizii privind acordarea unui titlu de conversie completator aferent deciziilor nr. 1544/2010, respectiv 1038/2010.

Față de situația de fapt reținută, având în vedere că în cursul procesului pârâta a motivat refuzul său de a emite o decizie în sensul solicitat de reclamantă, comunicând practic răspunsul la adresa prin care s-a solicitat emiterea unei decizii privind acordarea unui titlu de conversie completator aferent deciziilor nr. 1544/2010, respectiv 1038/2010, ținând cont de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că pârâta și-a îndeplinit obligația legală și în consecință a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței nr. 151/2013 a Curții de Apel Iași a formulat recurs reclamanta A., prin care a solicitat instanței admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța a încălcat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin soluția pronunțată îngrădind accesul liber la justiție.

În opinia recurentei, instanța de judecată a depășit limitele investirii, pronunțându-se pe fondul cauzei fără a fi investită în acest sens și fără a analiza cererea principală.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele expuse prin întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual.

Procedura filtru

În procedura filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ. s-a verificat îndeplinirea condițiilor de formă ale cererii de recurs, fiind întocmit raportul, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2015 a fost admis în principiu recursul, în condițiile art. 493 pct. 7 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limitele criticilor formulate și dispozițiile legale incidente se constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă, prin acțiunea formulată a solicitat instanței să dispună obligarea intimatei la comunicarea unui răspuns la adresa prin care a solicitat emiterea unei decizii privind acordarea unui titlu de conversie completator.

Și prin răspunsul la întâmpinare (dosar fond) reclamanta a precizat că a învestit instanța cu o cerere prin care se solicită să dispună obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns, apreciind existența unui refuz nejustificat în emiterea unui răspuns (act administrativ), care ulterior să poată fi contestat.

Față de situația factuală expusă, se constată că instanța de fond, prin încălcarea principiului disponibilității prevăzut la art. 9 pct. 2 C. proc. civ., conform căruia "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților" și a rolului activ în aflarea adevărului, cu referire la dispozițiile art. 22 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii.", s-a pronunțat cu depășirea limitelor prevăzute de art. 9 pct. 2 și art. 22 pct. 6 C. proc. civ., situație ce impune, în raport de dispozițiile art. 496 - 497, admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei pentru rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va stabili obiectul acțiunii și în raport de obiectul acțiunii, stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 9 și art. 22 pct. 6 C. proc. civ. va analiza și competența de soluționare a acțiunii, competența materială fiind diferită, în cazul acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 sau a Legii nr. 247/2005 și Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ. va admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 151 din 7 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 151 din 7 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL