ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 260/2016

Decizia nr. 260/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 18 martie 2014, creditoarea SC A. SA prin lichidator B. SPRL a contestat măsura administratorului judiciar SCP C. IPURL de neînscriere în tabelul preliminar de creanțe împotriva averii debitorului SC D. SRL a creanței sale în cuantum de 50.000.000 euro și respectiv de 70.111.333,43 RON cu titlu de creanțe chirografare scadente.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 8 aprilie 2014, creditoarea SC A. SA a solicitat incidental rezilierea contractului de asociere în participațiune modificat prin actul adițional nr. 1.

Prin Sentința nr. 1179 din 26 noiembrie 2014, Tribunalul Buzău a respins contestația formulată de creditorul SC A. SA, astfel cum a fost precizată, privind măsura administratorului judiciar SCP C. IPURL de neînscriere în tabelul preliminar de creanțe împotriva averii debitorului SC D. SRL a creanței în cuantum de 50.000.000 euro, cu titlu de creanță chirografară scadentă și de 70.111.333,43 RON, sub condiția plăților efective către L. SA în contul datoriei rezultate din creditul ipotecar și respectiv rezilierea Contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr. 2303 din 17 septembrie 2007 de către BNP F., modificat prin Actul adițional nr. 1 autentificat sub nr. 3413 din 5 august 2008 de către BNP G. și H.

Împotriva acestei decizii, a formulat apel creditoarea SC A. SA prin administrator judiciar B. SPRL, care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 392 din 27 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele hotărârii, s-a reținut că în ceea ce privește motivul de apel reprezentat de înlocuirea condiției care afectează creanța SC A. SA în dosarul de insolvență al SC D. SRL, contestatoarea are calitatea de garant ipotecar, garantând datoria asumată de debitoare cu ipotecă pe bunul imobil menționat în contract și că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile din materia fidejusiunii, conform cărora prin lege se stabilește că dacă fidejușorul a plătit datoria se poate întoarce împotriva debitorului în condițiile art. 1669 C. civ., întrucât părțile nu au încheiat și un contract de fidejusiune alăturat contractului de ipotecă.

Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Călărași, contestatoarele SC A. SA, SC I. SA și SC J. SA au formulat contestație la tabelul preliminar al creanțelor întocmit de către administrator judiciar al SC A. SA prin administrator judiciar B. SPRL și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 8302 din 30 aprilie 2014, solicitând: admiterea contestației astfel cum a fost formulată; refacerea raportului de evaluare întocmit de administratorul judiciar prin desemnarea unui expert care să stabilească valoarea activelor din patrimoniul societății debitoare, în special cele ce fac obiectul garanției; înscrierea creditoarei L. SA în tabelul definitiv al creanțelor SC A. SA, la categoria creditori garantați, cu o creanță în cuantum egal cu valoarea ce va fi stabilită prin raportul de expertiză administrat în cauza pentru imobilul care constituie garanția acestui creditor iar cu diferența la categoria creditori chirografari cu o creanță sub condiție suspensivă.

Prin Sentința civilă nr. 369 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/116/2014, au fost respinse contestațiile împotriva tabelului definitiv formulate de contestatoarele SC A. SA, SC I. SA București și J. SA București în contradictoriu cu debitoarea SC A. SA prin administrator judiciar B. SPRL București și creditorii L. SA București și administrația județeană a finanțelor publice Călărași.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarele SC I. SA și SC J. SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației promovate împotriva tabelului definitiv ca întemeiată și pe cale de consecință să dispună refacerea raportului de evaluare întocmit de administratorul judiciar prin desemnarea unui expert care să stabilească valoarea activelor din patrimoniul societății debitoare, în special cele ce fac obiectul garanției și înscrierea creditoarei L. SA în tabelul definitiv al creanțelor SC A. SA, la categoria creditori garantați, cu o creanță în cuantum egal cu valoarea ce va fi stabilită prin raportul de expertiză administrat în cauză pentru imobilul care constituie garanția acestui creditor, iar cu diferența la categoria creditori chirografari cu o creanță sub condiție suspensivă.

Prin Decizia nr. 994 din 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, au fost respinse apelurile formulate de apelanta debitoare SC A. SA prin administrator special și de apelantele contestatoare SC J. SA și SC I. SA.

În motivarea acestei decizii, s-a reținut, în esență, că debitoarea A. SA nu este un simplu garant ipotecar al datoriei pe care SC R.C. SRL și-a asumat-o față de creditoarea L. în temeiul Contractului de credit DFI 35/4657 din 24 iulie 2008 și nici nu este ținută a răspunde doar în limitele valorii bunului adus în garanție.

S-a mai constatat că SC A. SA nu este debitoarea L. SA doar pentru sumele obținute din valorificarea imobilului adus în garanție, ci pentru întreaga creanță garantată.

Curtea mai apreciază ca în mod corect a procedat administratorul judiciar la înscrierea creanței creditorului L. SA ca o creanță garantată în limita valorii stabilite prin raportul de evaluare pe care acesta și l-a însușit, în urma aprobării acestui raport de adunare a creditorilor, iar restul ca o creanță chirografară pură și simplă.

Împotriva Deciziei civile nr. 994 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă a formulat cerere de revizuire SC A. SA Călărași, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că aceasta este potrivnică Deciziei nr. 392/2015 din 27 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei atacate și în rejudecare, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației, iar pe cale de consecință să dispună înscrierea creditoarei L. SA în tabelul definitiv al creanțelor SC A. SA, la categoria creditorilor chirografari, cu o creanță sub condiție suspensivă.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a susținut, în esență, faptul că cele două hotărâri pe care le consideră contrare privesc același aspect, respectiv înscrierea în tabelul de creanțe al SC A. SA a creanței L. la categoria creanțe chirografare cu o creanță afectată de condiție suspensivă conform primei hotărâri, și respectiv pură și simplă, conform celei de a doua hotărâri, iar a doua hotărâre încalcă puterea de lucru judecat a celei dintâi, care a statuat în mod definitiv natura de creanță condiționată a creanței L. SA, precum și cu privire la întinderea obligațiilor asumate prin contractul de ipotecă de către debitoarea SC A. SA.

S-a mai arătat că Decizia civilă nr. 994 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a primei decizii, respectiv a Deciziei nr. 392/2015 din 27 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu privire la întinderea obligației SC A. SA față de creditoarea L., aspect care rezultă din Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3405/2008.

Susține că aprecierile instanței de apel în sensul în care SC A. SA ar fi obligată în solidar cu împrumutatul principal pentru achitarea întregii creanțe, renunțând la beneficiul de discuțiune și de diviziune, nu pot fi avute în vedere pentru.

Mai arată revizuenta că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru ca Decizia nr. 392/2015 din 27 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal să beneficieze de autoritate de lucru judecat față de Decizia civilă nr. 994 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, întrucât este opozabilă părților cu interese contrare, respectiv SC A. SA și L. și statuează asupra acelorași aspecte, respectiv întinderea creanței L. față de debitoarea SC A. SA și efectele încheierii contractului de ipotecă cu privire la relațiile dintre părți.

Intimatele SC B. SPRL, L. SA București au depus la dosar întâmpinări prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Analizând excepția inadmisibilității, Înalta Curte o va respinge, întrucât cererea urmează să fie analizată în raport de prevederile art. 509 pct. 8 și art. 513 alin. (3) și (4) C. proc. civ. Totodată, respinge și excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata L.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reține următoarele considerente:

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se contrarietatea dintre Decizia nr. 994 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă și Decizia nr. 392 din 27 mai 2015 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, printre acestea încadrându-se și ipoteza incidență în speță.

Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

Condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii, care au fost pronunțate în proceduri de insolvență, poartă asupra unor pricini soluționate între persoane diferite, cu obiecte și cauze diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește calitatea părților, acestea sunt diferite, în sensul că în cadrul Dosarului nr. x/114/2013, în care s-a pronunțat Decizia nr. 392, L. SA nu a avut calitate procesuală, contestația vizând exclusiv modul de înscriere a creanței deținute de SC A. SA în tabelul preliminar al D. SRL, iar în cadrul Dosarului nr. x/116/2014, în care s-a pronunțat Decizia nr. 994, SC A. SA, SC I. SA și SC J. SA au contestat modalitatea înscrierii L. în tabelul definitiv al debitorului, în acest dosar L. având calitatea de intimat.

În consecință, în ceea ce privește calitatea părților, se constată că acestea au acționat în calități diferite în cele două litigii, astfel că în cauză nu este îndeplinită cerința art. 431 C. proc. civ., în sensul ca părțile din litigiul subsecvent să fie chemate în judecată, de două ori în aceeași calitate.

Al doilea aspect vizează faptul că obiectul celor două dosare sunt diferite, în sensul că Dosarul nr. x/114/2013 are ca obiect contestația formulată de SC A. SA prin administrator judiciar B. SPRL București, conform art. 73 din Legea nr. 85/2006, împotriva modului în care administratorul judiciar al SC D. SRL, respectiv C., a înscris SC A. SA în tabelul preliminar al creanțelor debitorului SC D. SRL, iar obiectul Dosarului nr. x/116/2014 este reprezentant de contestația formulată de SC A. SA, SC I. SA București și SC J. SA București, împotriva modului în care administratorul judiciar al SC A. SA, respectiv practicianul în insolvență B. a înscris L. în tabelul definitiv de creanțe al debitorului SC A. SA, conform art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la cauza celor două dosare, se constată că și acestea sunt diferite, respectiv Dosarului nr. x/114/2013 privește modul în care contestatorul SC A. SA prin administrator judiciar B. SPRL București a urmărit să modifice modul în care a fost înscrisă creanța sa în tabelul preliminar al debitoarei SC D. SRL. În schimb, în cadrul Dosarului nr. x/116/2014, contestatoarele SC A. SA, SC I. SA și SC J. SA au urmărit să schimbe modul în care L. SA a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe al debitorului SC A. SA.

În concluzie, se reține că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., întrucât Decizia civilă nr. 994 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă nu încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 392/2015 din 27 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu privire la întinderea obligației SC A. SA față de creditoarea L. SA care rezultă din Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3405/2008.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SA Călărași împotriva Deciziei civile nr. 994 din 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2016.

Procesat de GGC - LM