ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 23.03.2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2016

HOTĂRÂRE

23.03.2016

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1468/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire introdusă pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, revizuenta SC A. SA prin lichidator judiciar SC B. SPRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata

C. Galați prin D. Buzău, revizuirea Deciziei nr. 495 din 23 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

Cu privire la incidenta în cauză a dispozițiilor art. 322 pct. 7 din V.C.P.C., revizuenta susține că în acest moment există două decizii potrivnice pronunțate de către Curtea de Apel Ploiești, respectiv:

- Decizia nr. 3676 din 3 aprilie 2013 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2012/a2 - prin intermediul căreia curtea a respins recursul formulat de către E. și, pe cale de consecință, creanța în suma de 13.741.674 lei a fost în mod definitiv și irevocabil înlăturată din tabelul de creanțe al debitoarei SC A. SA.

- Decizia nr. 495 din 23 martie 2016 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în cadrul Dosarului nr. x/114/2012/a5 - prin intermediul căreia curtea a admis recursul formulat de către creditoarea C. Galați - prin D. Buzău a dispus: „modifică în parte sentința recurată în sensul că admite contestația la tabel și dispune înscrierea creditoarei C. Galați - D. Buzău cu suma de 13.801.706 lei în tabelul de creanțe al debitoarei”.

Arată revizuenta că deși prin intermediul unei decizii definitive și irevocabile s-a dispus înlăturarea de la masa credală a creanței în sumă de 13.741.674 lei deținută la acel moment de către E. (creanța ce era născută anterior deschiderii procedurii de insolvență), printr-o altă decizie definitivă și irevocabilă a fost admisă aceeași creanță deținută de această dată de către C. Galați - prin D. Buzău (ca urmare a preluării acesteia de la E.) în tabelul suplimentar de creanțe.

A apreciat revizuenta că o astfel de soluție, nu numai că încalcă în mod evident puterea de lucru judecat de care se bucură Decizia nr. 3676 din 3 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, dar încalcă în mod grav și prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Mai mult, a arătat revizuenta că nu este posibil ca în tabelul suplimentar de creanțe (care în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței potrivit cărora cuprinde toate creanțele născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului) să fie înregistrată o creanță născută anterior deschiderii procedurii de insolvență și care, mai mult decât atât, a fost contestată pe calea contestației la tabelul preliminar - contestație ce a fost soluționata în mod definitiv și irevocabil anterior întocmirii tabelului definitiv de creanțe.

Având în vedere cele mai sus precizate, a considerat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 din V.C.P.C. și, pe cale de consecință, a solicitat anularea Deciziei nr. 495 din 23 martie 2016 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2012/a5.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 968 din 8 iunie 2016, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești pentru soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a declinat soluționarea acestui capăt de cerere în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea cererii de revizuire, constată din parcursul procesual al cauzei, următoarele:

Contestatoarea SC F. SA București a formulat la data de 26 septembrie 2012, contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei SC A. SA, prin care a solicitat admiterea acesteia și înscrierea sa ca și creditor garantat pentru întreaga creanță menționată în declarația de creanță, respectiv înscrierea și a creanței în cuantum de 29.466.851,97 lei în categoria creanțelor garantate, în loc de creanță chirografară și sub condiție suspensivă.

Cauza a format obiectul Dosarului nr. x/114/2012/a2 al Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 72 din 17 ianuarie 2013 a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de creditoarea SC F. SA, s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de G. Cluj, s-au admis contestațiile formulate de creditoarele SC H. SA societate în insolvență și SC I. SRL în sensul înlăturării din tabelul preliminar a diferenței de creanță a creditoarei E.-G. Galați în sumă de 13.741.674 lei.

Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarele G. Galați, în nume propriu precum și în numele și pentru E. București, G. Cluj, în nume propriu și în reprezentarea E. București ȘI SC F. SA, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 5676 din 3 aprilie 2013 a respins ca nefondate recursurile declarate de creditoarele G. Cluj, în nume propriu și reprezentată de E. București, SC F. SA, G., în nume propriu și pentru E.

Cu privire la recursurile declarate de G. Galați, în nume propriu precum și în numele și pentru E. București și G. Cluj, în nume propriu și în reprezentarea E. București, instanța a reținut următoarele:

Creanța de 13.741.674 lei nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 379 C. proc. civ., potrivit cărora nicio urmărire asupra bunurilor imobile sau mobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, creanța certă fiind aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, iar creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță și a altor acte neautentice, fie emanate de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță.

Această creanță este contestată de către debitoare, cauza formând obiectul Dosarului nr. x/42/2012 al Curții de Apel Ploiești.

Cum creanța este contestată, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 379 C. proc. civ., deoarece creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, această creanță nu a fost recunoscută de debitor printr-un act emanat de la acesta și recunoscut de debitor, astfel că în mod corect și legal prima instanță a admis contestațiile celor două creditoare și a înlăturat din tabelul preliminar, diferența de creanță de 13.741.674 lei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău în data de 11 septembrie 2015 reclamanta creditoare C. Galați, prin D. Buzău, a formulat contestație împotriva tabelului suplimentar al creanțelor în procedura falimentului pentru debitorul SC A. SA.

Cauza a format obiectul Dosarului nr. x/114/2012/a5 al Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivare s-a arătat că urmare deschiderii procedurii de faliment a debitoarei SC A. SA, prin cererea din 22 aprilie 2015 a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe a sumei totale de 24.584.653 lei, reprezentând obligații către bugetul general consolidat, născute între data de 20 iunie 2012 (data deschiderii procedurii generale a insolvenței) și data de 2 aprilie 2015 (data intrării în procedura falimentului), astfel:

- 10.782.947 lei reprezentând obligații fiscale declarate, administrate de către D. Buzău - Colectare Contribuabili Mijlocii conform tabelului anexat (adresa din 21 aprilie 2015 emisă de organul fiscal), cu rangul de preferința prevăzut de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006:

- 13.801.706 lei reprezentând obligații vamale, predate spre evidență și încasare către organele fiscale în baza Ordinul nr. 2594 din 29 septembrie 2013, care se înscrie la art. 121 pct. (2) din Legea nr. 85/2006, așa cum rezultă din procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 24 februarie 2012, reprezentând imobil în suprafață construită de 520,00 mp compusa din P+2E, din București, sector 1, Carte funciara, precum și din procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 24 februarie 2012 pentru bunurile mobile enumerate în Anexa la procesul verbal de sechestru din 24 februarie 2012.

Prin sentința nr. 50 din data de 25 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de lichidatorul judiciar SC B. IPURL pentru debitor SC A. SA privind creanța solicitată a fi înscrisă în tabelul preliminar în sumă de 13.741.706 lei și s-a respins contestația la tabelul suplimentar de creanțe formulată de creditoarea C. Galați prin D. Buzău, ca neîntemeiată.

În privința creditoarei C. Galați, prin D. Buzău, corect a dispus înscrierea creanței în sumă de 10.782.947 lei reprezentând obligații fiscale declarate și născute după data deschiderii procedurii de insolvență și până la data trecerii la faliment a debitoarei.

În privința sumei de 13.801.706 lei instanța a constatat din declarația de creanță depusă ulterior trecerii la faliment, respectiv adresa din 22 aprilie 2015, că această creanță se compune din suma de: 13.741.674 lei reprezentând taxe vamale, accize, T.V.A., stabilite în baza Deciziilor de regularizare a situațiilor nr. 3903 din 22 iunie 2011 și nr. 4010 din 29 iunie 2011 emise de Biroul Vamal Naidas și a Deciziei nr. 9 din 24 mai 2011 emisă de Biroul Vamal Halmeu și suma de 60.000 lei reprezentând contravaloare amenzi contravenționale aplicate prin procese verbale de contravenție întocmite în anul 2010.

Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că cererea creditoarei este neîntemeiată, creanța a cărei înscriere s-a solicitat în tabelul suplimentar neîncadrându-se în prevederile susmenționate, fiind în fapt o creanță născută anterior deschiderii procedurii generale de insolvență, astfel cum rezultă și din descrierea sa, suma de 13.741.674 lei reprezentând taxe vamale, accize, T.V.A., stabilite în baza Deciziilor de regularizare a situațiilor nr. 3903 din 22 iunie 2011 și nr. 4010 din 29 iunie 2011 emise de Biroul Vamal Naidas și a Deciziei nr. 9 din 24 mai 2011 emisă de Biroul Vamal Halmeu și suma de 60.000 lei reprezentând contravaloare amenzi contravenționale aplicate prin procese verbale de contravenție întocmite în anul 2010.

Pentru motivele invocate, în temeiul art. 11 din Legea nr. 85/2006, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins contestația la tabelul suplimentar de creanțe ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea C. Galați prin D. Buzău.

Prin Decizia nr. 495 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de creditoarea C. Galați prin D. Buzău împotriva sentinței nr. 50 din data de 25 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul lichidator judiciar SP B. SPRL, pentru debitorul SC A. SA, a modificat în parte sentința recurată în sensul că a admis contestația la tabel și a dispus înscrierea creditoarei C. Galați - D. Buzău cu suma de 13.801.706 lei în tabelul de creanțe al debitoarei, a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut în esență că, prin Decizia nr. 3676 din 3 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești s-a menținut hotărârea judecătorului sindic, în sensul că pentru a fi înscrisă la masa credală o creanță trebuie să respecte dispozițiile art. 379 C. proc. civ. potrivit cărora nicio urmărire asupra bunurilor imobile sau mobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, creanța certă fiind aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, iar creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță și a altor acte neautentice, fie emanate de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță.

S-a avut în vedere că prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2013 debitoarea a renunțat la judecata acțiunii privind anularea actelor administrativ-fiscale, aceste debite fiscale au dobândit caracterul unor creanțe certe necontestate, actul procedural de renunțare la acțiune reprezentând o recunoaștere a acestor datorii bugetare.

Or, față de această situație se impunea rectificarea tabelului de creanțe prin adăugarea acestei sume la cele deja înscrise în tabel, cu atât mai mult cu cât pentru aceste sume creditorul bugetar formulase declarație de creanță în termen.

S-a reținut că, neprocedând astfel, singura modalitate de reglementare a situației este înscrierea acestei creanțe în tabelul suplimentar care, potrivit art. 3 pct. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cuprinde toate creanțele născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidator în urma verificării acestora.

Conform art. 66 alin. (2) din același act normativ, nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

Cum la data de 10 aprilie 2013 debitoarea a renunțat la acțiunea privind anularea actelor administrative fiscale, titlul executoriu s-a definitivat devenind necontestat, astfel că administratorul judiciar se impunea să-l înscrie la masa credală fără verificare.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 304

și art. 312 C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a admis contestația la tabel și a dispus înscrierea creditoarei C. Galați - D. Buzău cu suma de 13.801.706 lei în tabelul de creanțe al debitoarei, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC A. SA prin lichidator judiciar SP B. SPRL, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii recursului formulat de către C. Galați - prin D. Buzău - în situația admiterii cererii da revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 din V.C.P.C. și anularea hotărârii atacate în situația admiterii cererii de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 din V.C.P.C.

Cererea de revizuire va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții; existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat. când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză, lipsind tripla identitate prevăzută de lege.

Cele două hotărâri pretins potrivnice sunt pronunțate două dosare asociate Dosarului nr. x/114/2012 aflat pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect principal procedura insolvenței declanșată împotriva debitoarei

SC A. SA de către creditorii E. prin C. Galați, C., G. și J.

În cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/114/2012/a2, în care s-a pronunțat, în recurs, Decizia nr. 3676 din 3 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, judecata a purtat asupra unei contestații la tabelul preliminar de creanțe în timp ce în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/114/2012/a5 în care a fost pronunțată în recurs, Decizia nr. 495 din 23 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, judecata a purtat asupra unei contestații la tabelul suplimentar de creanțe.

Aceasta, întrucât, astfel cum rezultă din parcursul procedurii insolvenței, ulterior soluționării definitive a tuturor contestațiilor la tabelul preliminar, administratorul judiciar a întocmit tabelul definitiv de creanțe al debitoarei în aplicarea art. 3 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, ceea ce înseamnă că tabelul definitiv de creanțe trebuia să cuprindă toate creanțele asupra averii debitoarei la data deschiderii falimentului, deci și creanța în sumă de 13.741.674 lei ce a făcut obiectul contestației pe cale administrativă.

În consecință, dată fiind diferența de obiect și cauză, creanțele cuprinse în cele două tabele având un regim juridic distinct, în cauză nu operează astfel autoritatea de lucru judecat.

Mai mult decât atât, în speță nu este îndeplinită nici condiția ca în cele de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, în dosarul asociat a5, având ca obiect contestație la tabelul suplimentar, s-a invocat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 3676/2013 a Curții de Apel Buzău, această excepție a fost respinsă, dispoziție menținută prin Decizia nr. 495/2016.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt întrunite cerințele reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.