ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1789/2016

Decizia nr. 1789/2016 Asupra cererii de revizuire, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 7 octombrie 2015 în Dosarul nr. x/114/2009/a10, creditoarea A. Buzău a contestat procesul-verbal al adunării creditorilor SC B. SRL din data de 24 septembrie 2015, publicat în Buletinul pentru Publicitatea Imobilelor din 05 octombrie 2015, arătând că se impune desființarea acestei hotărâri pentru motive de nelegalitate, continuarea procedurii insolvenței debitoarei și clarificarea punctuală a situației clienților de încasat. Prin sentința civilă nr. 3 din 11 februarie 2016, Tribunalul Buzău , secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de creditoare, precum și cererea formulată de lichidatorul judiciar privind abuzul de drept.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din dispozițiile legale invocate de creditoare ca temei al contestației formulate la hotărârea Adunării creditorilor din 24 septembrie 2015 publicată în Buletinul pentru Publicitatea Imobilelor din 05 octombrie 2015, aceasta poate fi desființată de către judecătorul sindic numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, temeiurile pentru care judecătorul sindic poate desființa o hotărâre a adunării creditorilor sunt doar cele legate de încălcarea procedurii obligatorii de convocare a adunării creditorilor și de cvorum reglementată de art. 13, 14 și 15 din lege, deci motive de nelegalitate și nu de temeinicie, oportunitatea acesteia neintrând în atribuțiile instanței.

Mai mult, din coroborarea dispozițiilor legale evocate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 reiese ca deciziile manageriale ale lichidatorului judiciar pot fi controlate sub aspectul oportunității numai de către creditori. Mai reține instanța că din cuprinsul contestației formulate nu rezulta invocarea unor motive de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor din 24 septembrie 2015, astfel că cererea de desființare s-a apreciat a fi neîntemeiată.

Cu privire la cererea pârâtului de sancționare a contestatoarei pentru abuz de drept procedural, instanța a reținut că reclamanta contestatoare a formulat o singură contestație împotriva procesului-verbal al adunării creditorilor SC B. SRL din data de 24 septembrie 2015, publicat în Buletinul pentru Publicitatea Imobilelor din 05 octombrie 2015, iar faptul că anterior a contestat alte hotărâri ale adunării creditorilor nu reprezintă un abuz de drept procedural, creditoarea uzând de dreptul său conferit de art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea A. Buzău susținând, în esență, că judecătorul sindic nu și-a exercitat în cauză rolul activ și nu a observat că lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru discutarea închiderii procedurii, ca urmare a radierii de la Oficiul Român al Comerțului, fără o minimă dovadă în acest sens.

Prin Decizia nr. 1420 din 03 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a10 a respins ca nefondat recursul declarat de contestatoarea A. Buzău. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că toate criticile invocate în recurs împotriva sentinței judecătorului sindic sunt neîntemeiate, deoarece susținerile creditoarei privind rapoartele lichidatorului judiciar și activitatea desfășurată de acesta, la împrejurările pentru care s-au întocmit acte de control și au fost sesizate organele de urmărire penală nu se constituie în motive de nelegalitate ale hotărârii adunării creditorilor, neputând fi analizate în această contestație.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la 10 octombrie 2016, revizuenta C. Galați, prin A. Buzău a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1420 din 03 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a10. În motivarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta arată că revizuirea unei hot ărâri pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă există hot ărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Astfel, în acest caz instanța de revizuire nu are competența de a examina pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci doar îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile evocate, respectiv dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea lucrului judecat reieșită dintr-o hotărâre anterioară.

În acest sens, revizuenta arată că a formulat contestație împotriva procesului-verbal al adunării creditorilor debitoarei SC B. SRL din data de 12 iunie 2015 ce a avut ca punct pe ordinea de zi, închiderea procedurii falimentului debitoarei menționate, formându-se D osarul asociat nr. x/114/2009/a9, în care s-a pronunțat judecătorul sindic prin sentința nr. 2/2016 din 11 februarie 2016, în sensul respingerii contestației, iar r ecursul promovat împotriva acestei sentințe a fost soluționat de Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 1256/2016 din 19 septembrie 2016, în sensul admiterii recursului, casării în tot a sentinței recurate, admiterii contestației și anularea procesul-verbal al adunării creditorilor din 12 iunie 2015. În continuare, revizuenta arată că d e și, contestația menționată nu se soluționase, lichidatorul judiciar a convocat o nouă adunare a creditorilor debitoarei la data de 24 septembrie 2015, cu aceeași ordine de zi, închiderea procedurii falimentului debitoarei SC B. SRL, iar împotriva procesului-verbal al adunării creditorilor din data de 24 septembrie 2015 publicat în Buletinul pentru Publicitatea Imobilelor din 05 octombrie 2015, a promovat contestație înregistrată sub Dosar asociat nr. x/114/2009/a10, fiind soluționată de judecătorul sindic prin sentința nr. 3/2016 din 11 februarie 2016, în sensul respingerii acesteia,

iar recursul promovat a fost soluționat de Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 1420/2016 din 03 octombrie 2016, în sensul respingerii recursului ca nefondat, ambele decizii din recurs nefiind comunicate revizuentei până la motivarea cererii de revizuire. Pentru aceste considerente, revizuenta se consideră îndreptățită să solicite admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință, anularea celei de-a doua hotărâri, respectiv Decizia nr. 1420/2016 din 03 octombrie 2016, care a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 1256/2016 din 19 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Prealabil examinării cererii de revizuire, Înalta Curte constată că în cuprinsul acesteia, revizuenta a indicat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. însă, în conformitate cu prevederile art. 24 și art. 25 coroborate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., apreciază că motivele indicate ca temei de drept pentru susținerea căii de atac nu sunt incidente în speță, urmând ca acestea să fie încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și analizate din această perspectivă. Analizând cererea de revizuire, în raport de temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceleași calități procesuale. Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

În speță, prin prisma acestui motiv de revizuire, C. Galați, prin A. Buzău a invocat contrarietatea Deciziei nr. 1420 din 03 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a10, în raport de Decizia nr. 1256 din 19 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești , secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a9. Verificând hotărârile evocate de revizuentă, Înalta Curte constată că într- adev ăr în cauză este vorba despre două dosare diferite, respectiv Dosarul nr. x/114/2009/a10 și Dosarul nr. x/114/2009/a9, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești și purtate între aceleași părți, însă acestea au obiecte și cauze diferite.

Astfel, în Dosarul nr. x/114/2009/a10, în care a fost pronunțată Decizia nr. 1420 din 03 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești a fost r espins recursul declarat de contestatoarea A. Buzău împotriva sentinței civile nr. 3 din 11 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respinsă contestația formulată de creditoare împotriva procesului-verbal al adunării creditorilor din data de 24 septembrie 2015 publicat în Buletinul pentru Publicitatea Imobilelor din 05 octombrie 2015, iar în Dosarul nr. x/114/2009/a9, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1256/2016 din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești a fost admis recursul, casată în tot sentința nr. 2 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul admiterii contestației și anulării procesului-verbal al adunării creditorilor din 12 iunie 2015. Față de această situație, Înalta Curte constată că în cauză sunt două dosare diferite, acestea având însă fiecare ca obiect contestația împotriva hotărârii Adunării Generale a creditorilor, adoptată la date diferite, respectiv una dintre hotărâri a fost adoptată la 12 iunie 2015, iar cealaltă la 24 septembrie 2015. Pentru a dovedi existen ța identității de obiect, revizuenta a făcut trimitere la obiectul hotărârilor ce îl reprezintă propunerea de închidere a procedurii insolvenței debitoarei SC B. SRL,

însă în realitate pentru existența identității de obiect a celor două decizii pretins contradictorii, acestea ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la aceeași hotărâre a Adunării Generale a creditorilor pentru care s-au întocmit două dosare diferite, or în speță este vorba de două hotărâri diferite, adoptate la date diferite. Aceia și susținere este prezentată de revizuentă și cu privire la identitatea de cauză, care este reprezentată de motivul fundamental ce determină partea să aib ă inițiativa procedurală, motive substanțial diferite în cazul celor două acțiuni care constau în pretinsa nelegalitate a două acte juridice independente unul de celălalt, reprezentate de două hotărâri ale adunărilor creditorilor distincte.

În raport de cele anterior evocate, se reține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat, având în vedere că soluțiile pretins contradictorii au fost pronunțate în litigii având obiecte și cauze diferite, dar purtate între aceleași părți, având aceleași calități procesuale. Prin urmare, Înalta Curte, constată că cererea de revizuire este nefondată din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. Galați, prin A. Buzău împotriva Deciziei nr. 1420 din 03 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a10.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. Galați, prin A. Buzău împotriva Deciziei nr. 1420 din 03 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a10. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 noiembrie 2016.