ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1789/2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1789/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1789/2016

Asupra cererii de

revizuire, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 7 octombrie 2015 în Dosarul

nr. x/114/2009/a10, creditoarea A. Buzău a contestat procesul-verbal al

adunării creditorilor SC B. SRL din data de 24 septembrie 2015, publicat

în Buletinul pentru Publicitatea Imobilelor din 05 octombrie 2015, arătând

că se impune desființarea acestei hotărâri pentru motive de

nelegalitate, continuarea procedurii insolvenței debitoarei și

clarificarea punctuală a situației clienților de încasat.

Prin sentința civilă nr. 3

din 11 februarie 2016, Tribunalul Buzău

, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

respins ca

neîntemeiată contestația formulată de creditoare, precum și

cererea formulată de lichidatorul judiciar privind abuzul de drept.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut

că, din dispozițiile legale invocate

de creditoare ca temei al contestației formulate la hotărârea

Adunării creditorilor din 24 septembrie 2015 publicată în Buletinul

pentru Publicitatea Imobilelor din 05 octombrie 2015, aceasta poate fi

desființată de către judecătorul sindic numai pentru motive

de nelegalitate.

Astfel, temeiurile

pentru care judecătorul sindic poate desființa o hotărâre a

adunării creditorilor sunt doar cele legate de încălcarea procedurii

obligatorii de convocare a adunării creditorilor și de cvorum

reglementată de art. 13, 14 și 15 din lege, deci motive de

nelegalitate și nu de temeinicie, oportunitatea acesteia neintrând în

atribuțiile instanței. Mai mult, din coroborarea dispozițiilor

legale evocate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

reiese ca deciziile manageriale ale lichidatorului judiciar pot fi controlate

sub aspectul oportunității numai de către creditori.

Mai

reține instanța că din cuprinsul contestației formulate nu

rezulta invocarea unor motive de nelegalitate a hotărârii adunării

creditorilor din 24 septembrie 2015, astfel că cererea de desființare

s-a apreciat a fi neîntemeiată.

Cu privire la cererea pârâtului de

sancționare a contestatoarei pentru abuz de drept procedural,

instanța a reținut că reclamanta contestatoare a formulat o singură

contestație împotriva procesului-verbal al adunării creditorilor SC

B. SRL din data de 24 septembrie 2015, publicat în Buletinul pentru

Publicitatea Imobilelor din 05 octombrie 2015, iar faptul că anterior a

contestat alte hotărâri ale adunării creditorilor nu reprezintă

un abuz de drept procedural, creditoarea uzând de dreptul său conferit de art.

14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs contestatoarea A. Buzău susținând, în

esență, că judecătorul sindic nu și-a exercitat în

cauză rolul activ și nu a observat că lichidatorul judiciar a

convocat adunarea creditorilor pentru discutarea închiderii procedurii, ca

urmare a radierii de la Oficiul Român al Comerțului, fără o

minimă dovadă în acest sens.

Prin Decizia nr. 1420 din 03 octombrie 2016, pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a10 a respins ca

nefondat

recursul

declarat de contestatoarea A. Buzău.

Pentru a decide astfel, instanța

a reținut că toate criticile invocate în recurs împotriva

sentinței judecătorului sindic sunt neîntemeiate, deoarece

susținerile creditoarei privind rapoartele lichidatorului judiciar și

activitatea desfășurată de acesta, la împrejurările pentru

care s-au întocmit acte de control și au fost sesizate organele de

urmărire penală nu se constituie în motive de nelegalitate ale

hotărârii adunării creditorilor, neputând fi analizate în

această contestație.

Prin cererea înregistrată pe

rolul Înaltei Curți la 10 octombrie 2016,

revizuenta

C. Galați, prin A. Buzău a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1420 din

03 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a10.

În motivarea cererii

întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ.,

revizuenta arată că

revizuirea unei hot

ărâri

pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută

dacă există

hot

ărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă

autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel,

în acest caz

instanța de revizuire nu are competența de a examina pe fond

temeinicia hotărârii atacate, ci doar îndeplinirea cumulativă a

condițiilor prevăzute de dispozițiile evocate, respectiv

dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea

lucrului judecat reieșită dintr-o hotărâre anterioară.

În

acest sens, revizuenta arată că a formulat contestație împotriva

procesului-verbal al adunării creditorilor debitoarei SC B. SRL din data

de 12 iunie 2015 ce a avut ca punct pe ordinea de zi, închiderea procedurii

falimentului debitoarei menționate, formându-se D

osarul asociat nr. x/114/2009/a9,

în

care s-a pronunțat judecătorul sindic prin sentința nr. 2/2016

din 11 februarie 2016, în sensul respingerii contestației, iar r

ecursul

promovat

împotriva

acestei sentințe a fost soluționat de Curtea de Apel Ploiești prin

Decizia nr. 1256/2016 din 19 septembrie 2016, în sensul admiterii recursului,

casării în tot a sentinței recurate, admiterii contestației

și anularea procesul-verbal al adunării creditorilor din 12 iunie 2015.

În

continuare, revizuenta arată că d

e

și,

contestația menționată nu se soluționase, lichidatorul

judiciar a convocat o nouă adunare a creditorilor debitoarei la data de 24

septembrie 2015, cu aceeași ordine de zi, închiderea procedurii

falimentului debitoarei SC B. SRL, iar împotriva procesului-verbal al

adunării creditorilor din data de 24 septembrie 2015 publicat în Buletinul

pentru Publicitatea Imobilelor din 05 octombrie 2015, a promovat

contestație înregistrată sub Dosar asociat nr. x/114/2009/a10, fiind soluționată

de judecătorul sindic prin sentința nr. 3/2016 din 11 februarie 2016,

în sensul respingerii acesteia, iar recursul promovat a fost soluționat de

Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 1420/2016 din 03 octombrie 2016,

în sensul respingerii recursului ca nefondat, ambele decizii din recurs nefiind

comunicate revizuentei până la motivarea cererii de revizuire.

Pentru

aceste considerente, revizuenta se consideră îndreptățită

să solicite

admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și pe cale

de consecință, anularea celei de-a doua hotărâri, respectiv Decizia

nr. 1420/2016 din 03 octombrie 2016, care a fost pronunțată cu

încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 1256/2016

din 19 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Prealabil examinării cererii de

revizuire, Înalta Curte constată

că în cuprinsul acesteia, revizuenta

a indicat dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ. însă, în conformitate cu prevederile art. 24 și art. 25

coroborate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., apreciază că

motivele indicate ca temei de drept pentru susținerea căii de atac nu

sunt incidente în speță, urmând ca acestea să fie încadrate în dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și analizate din această

perspectivă.

Analizând cererea de revizuire, în

raport de temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că este

nefondată pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de

instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași părți, având

aceleași calități procesuale.

Rațiunea reglementării

cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă

din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului

autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au

pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Condițiile anterior

menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia

dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

În

speță, prin prisma acestui motiv de revizuire,

C. Galați, prin A. Buzău

a invocat

contrarietatea Deciziei nr.

1420 din 03 octombrie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a10,

în

raport de Decizia nr. 1256 din 19 septembrie 2016 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești

, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a9.

Verificând

hotărârile evocate de revizuentă, Înalta Curte constată că într-

adev

ăr în

cauză este vorba despre două dosare diferite, respectiv

Dosarul nr. x/114/2009/a10 și Dosarul nr. x/114/2009/a9,

ambele

pronunțate de Curtea de Apel Ploiești și purtate

între aceleași părți, însă acestea au obiecte și cauze

diferite.

Astfel,

în Dosarul nr.

x/114/2009/a10, în care a fost pronunțată Decizia nr. 1420

din 03 octombrie 2016 a

Curții de Apel Ploiești a

fost r

espins recursul declarat de contestatoarea A.

Buzău împotriva sentinței civile nr. 3 din 11 februarie 2016,

pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respinsă

contestația formulată de creditoare împotriva

procesului-verbal al

adunării creditorilor din data de 24 septembrie 2015 publicat în Buletinul

pentru Publicitatea Imobilelor din 05 octombrie 2015, iar în

Dosarul nr.

x/114/2009/a9,

în care s-a pronunțat

Decizia nr. 1256/2016 din 19 septembrie 2016 a

Curții de Apel Ploiești a fost admis recursul, casată în tot

sentința nr.

2 din 11 februarie 2009 pronunțată de

Tribunalul Buzău,

în sensul admiterii contestației și

anulării procesului-verbal al adunării creditorilor din 12 iunie 2015.

Față de această

situație, Înalta Curte constată că în cauză sunt două

dosare

diferite, acestea având însă fiecare ca obiect contestația împotriva hotărârii

Adunării Generale a creditorilor, adoptată la

date diferite, respectiv una dintre hotărâri a fost adoptată la 12

iunie 2015, iar cealaltă la 24 septembrie 2015.

Pentru a dovedi

existen

ța

identității de obiect, revizuenta a făcut trimitere la obiectul

hotărârilor ce îl reprezintă propunerea de închidere a procedurii

insolvenței debitoarei SC B. SRL, însă în realitate pentru existența

identității de obiect a celor două decizii pretins

contradictorii, acestea ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la aceeași

hotărâre a Adunării Generale a creditorilor pentru care s-au întocmit

două dosare diferite, or în speță este vorba de două

hotărâri diferite, adoptate la date diferite.

Aceia

și susținere

este prezentată de revizuentă și cu privire la identitatea de

cauză, care este reprezentată de motivul fundamental ce

determină partea să

aib

ă inițiativa

procedurală, motive substanțial diferite în cazul celor două

acțiuni care constau în pretinsa nelegalitate a două acte juridice

independente unul de celălalt, reprezentate de două hotărâri ale

adunărilor creditorilor distincte.

În

raport de cele anterior evocate, se reține că în cauză nu sunt

îndeplinite cerințele textului legal invocat, având în vedere că

soluțiile pretins contradictorii au fost pronunțate în litigii având

obiecte și cauze diferite, dar purtate între aceleași

părți, având aceleași calități procesuale.

Prin

urmare, Înalta Curte, constată că cererea de revizuire este

nefondată din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Față

de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenta

C. Galați, prin A.

Buzău împotriva Deciziei nr. 1420 din 03 octombrie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a10.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C.

Galați, prin A. Buzău împotriva Deciziei nr. 1420 din 03 octombrie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/114/2009/a10.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 01 noiembrie 2016.