ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1668/2018

Ședința publică din data de 10 mai 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Ialomița la data de 9 iunie 2017 sub nr. x/2011/a16, contestatoarea - creditoare S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. B. S.R.L. din data de 19 mai 2017, anularea raportului lichidatorului judiciar nr. 414/05.06.2017 și înlocuirea lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență C..

Prin contestația formulată s-a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 28 și 29, art. 14 alin. (6) - (7), art. 113 alin. (1) și (6) raportat la art. 31 alin. (1) și (2) din Constituția României.

În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 113, 25, 14 și 15 din Legea nr. 85/2006.

Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2016, contestatoarea a arătat că din eroare s-a reținut că cel de-al doilea capăt de cerere are ca obiect anularea raportului lichidatorului judiciar, obiectul acestuia fiind sigilarea tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, cu anularea contractelor de închiriere, pentru motive de încălcare cu rea - credință a legii.

Prin sentința civilă nr. 1085 din 26 iulie 2017 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă în dosarul nr. x/2011 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 9, 13, 28, 29, art. 14 alin. (6) - (8), art. 17 alin. (3) și (6), art. 107 alin. (4), art. 108 alin. (3) și (5), art. 113 alin. (1), alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 85/2006 formulată de contestatoarea-creditoare S.C. A. S.R.L., a fost admisă excepția tardivității formulării cererii în anularea hotărârii adunării creditorilor din 19.05.2017, invocată de lichidatorul judiciar - Cabinet Individual de Insolvență C., a fost respinsă ca tardivă cererea în anularea hotărârii adunării creditorilor din 19.05.2017 formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., au fost respinse ca neîntemeiate cererile contestatoarei-creditoare S.C. A. S.R.L. având ca obiect constatarea nulității absolute a procesului-verbal întocmit la data de 19.05.2017 în adunarea creditorilor debitoarei S.C. B. S.R.L. - în lichidare, sigilarea bunurilor din averea debitoarei și anularea contractelor de închiriere a imobilelor aparținând acesteia, a fost admisă excepția invocată din oficiu privind lipsa calității procesuale active a contestatoarei-creditoare S.C. A. S.R.L. pentru formularea cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență C. și a fost respinsă cererea privind înlocuirea lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a analizat dispozițiile legale atacate de către contestatoare cu excepția de neconstituționalitate și a constatat că aceasta este inadmisibilă, nefiind îndeplinite în totalitate condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Astfel, o ultimă condiție de admisibilitate reglementată în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privește cerința existenței unei legături între excepția de neconstituționalitate ridicată și soluționarea cauzei respective.

În acest context, instanța a reținut că această ultimă condiție este îndeplinită numai în ceea ce privește excepția privind dispozițiile art. art. 14 alin. (6) - (8) și art. 113 alin. (1), alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 85/2006, care reglementează adunarea creditorilor și respectiv sigilarea bunurilor debitoarei aflată în lichidare, norme incidente în cauză, în raport de obiectul cererilor formulate.

În ceea ce privește prevederile art. 3 pct. 9, 13, 28 și 29, din Legea nr. 85/2006, acestea se referă la termeni și definiții din cuprinsul legii, care nu prezintă relevanță în cauza de față, textele nefiind aplicabile.

De asemenea nici art. 17 alin. (3) și (6), art. 107 alin. (4) și art. 108 alin. (3) și (5) nu sunt incidente în prezentul dosar asociat, astfel că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Dincolo de aceste considerente, chiar dacă s-ar aprecia că textele a căror neconstituționalitate s-a invocat ar fi aplicabile în cauză și acestea ar avea relevanță în judecarea dosarului, judecătorul sindic față de aspectele concrete invocate de către autorul excepției consideră că, atât pentru textele mai sus arătate, cât și pentru cele aplicabile în cauză, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, nu este îndeplinită cerința impusă de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Ori, în condițiile în care contestatoarea prin invocarea neconstituționalității textelor arătate în cuprinsul cererii de sesizare a Curții Constituționale ceea ce urmărește este completarea și modificarea prevederilor legale, prin lărgirea categoriei creditorilor garantați, adăugarea și a altor acte la cele pe care legiuitorul le-a prevăzut a fi publicate în BPI, schimbarea modalității de distribuire a sumelor rezultate din lichidare, o altă modalitate de realizare a publicității pentru actele întocmite de administratorul judiciar și lichidatorul judiciar, dat fiind faptul că toate aceste cerințe excedează competenței Curții Constituționale, care se pronunță numai asupra constituționalității, judecătorul sindic a considerat că nu este admisibilă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză.

Analizând cererile cu care a fost investit de către contestatoarea-creditoare, tribunalul a apreciat cu prioritate asupra excepției tardivității formulării cererii în anularea hotărârii adunărilor creditorilor din data de 19.05.2017, excepție invocată de lichidatorul judiciar.

Astfel, a reținut că potrivit art. 14 alin. (7) și (8) din Legea nr. 85/2006, (7) "Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor." (8) Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor și va fi soluționată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului și a creditorilor. În cazul în care a fost constituit comitetul creditorilor, va fi citat și președintele acestuia".

Având în vedere că adunarea creditorilor a avut loc la data de 19.05.2017, dată la care procesul-verbal al adunării creditorilor a fost comunicat prin e-mail de către lichidatorul judiciar contestatoarei, fiind depus la dosar la data de 22.05.2017, termenul de 5 zile în care se putea formula cererea în anulare în temeiul textului enunțat s-a împlinit la data de 24 mai 2017, astfel că depunerea cererii de către contestatoarea S.C. A. S.R.L. la data de 30 mai 2017 s-a făcut cu depășirea termenului legal.

Apreciind asupra cererii privind nulitatea procesului-verbal al adunării creditorilor, în raport cu susținerea contestatoarei cu ocazia dezbaterilor, potrivit căreia acesta nu este semnat potrivit legii, judecătorul sindic a considerat-o neîntemeiată, întrucât procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 19 mai 2017 și aflat în copie la dosar, este semnat de către lichidatorul judiciar și reprezentantul creditoarei D., singurul creditor prezent la adunare.

În ceea ce privește cererea de sigilare a bunurilor debitoarei și de anulare a contractelor de închiriere a bunurilor imobile, judecătorul sindic reține că prin hotărârea adoptată la data de 19 mai 2017 creditorii au decis închirierea bunurilor, justificarea măsurii propuse de către lichidatorul judiciar și aprobată de creditori fiind lipsa fondurilor pentru asigurarea pazei bunurilor, fonduri ce nu au fost avansate de creditori.

Având în vedere că măsurile ce țin de administrarea și lichidarea averii debitoarei cad în sarcina lichidatorului judiciar în perioada falimentului, iar oportunitatea luării deciziilor în legătură cu administrarea și lichidarea patrimoniului se supune controlului creditorilor, iar nu judecătorului sindic, câtă vreme prin hotărârea din 19 mai 2017 cei chemați să se pronunțe asupra măsurii închirierii bunurilor au hotărât în acest sens, judecătorul sindic apreciază că nu există nici un temei legal pentru a dispune în contra celor hotărâte de creditori.

Întrucât răspunderea pentru modul în care este conservată și administrată averea debitoarei revine lichidatorului judiciar, iar deciziile manageriale ale acestuia sunt controlate de creditori, așa cum se prevede în art. 11 alin. (2), teza finală din Legea nr. 85/2006, dată fiind hotărârea adunării creditorilor din 19.05.2017 ce nu a fost desființată, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea privind sigilarea bunurilor debitoarei și anularea contractelor de închiriere.

Referitor la cererea având ca obiect înlocuirea lichidatorului judiciar, față de dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora, "În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice", judecătorul sindic a considerat că în cauză, creditoarea S.C. A. S.R.L. nu are calitate procesuală activă pentru formularea cererii, aceasta fiind recunoscută de către legiuitor numai comitetului creditorilor.

În acest context, a fost admisă ca întemeiată excepția invocată din oficiu privind lipsa calității procesuale active a S.C. A. S.R.L. pentru formularea cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., cererea fiind respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Astfel, întrucât din probele dosarului nu au rezultat existența unor motive temeinice care să justifice înlocuirea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a considerat că nu se impune luarea acestei măsuri nici din oficiu.

La data de 31 iulie 2017, recurenta a formulat apel (recalificat recurs prin încheierea din 17 octombrie 2017), împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin care a solicitat trimiterea cererii de sesizare către Curtea Constituțională a României pentru a se pronunța asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

La data de 10 august 2017, recurenta a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1085 din 26 iulie 2017 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă în dosarul nr. x/2011, depunând totodată și o cerere de sesizare a Curții Constituționale. În recurs, recurenta a reiterat cererea formulată în fața primei instanțe de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 3 pct. 9,13,28, 29, art. 14 alin. (6) - (8), art. 17 alin. (3) și (6), art. 107 alin. (4), art. 108 alin. (3) și (5), art. 113 alin. (1), alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

Prin decizia civilă nr. 33/R din 30 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentă în recurs.

A fost respins ca tardiv recursul formulat cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

A fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1085 din 26 iulie 2017, pronunțate de Tribunalul Ialomița, secția Civilă în dosarul nr. x/2011.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentă în recurs, următoarele:

Astfel, în fața primei instanțe recurenta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 9, 13, 28, 29, art. 14 alin. (6) - (8), art. 17 alin. (3) și (6), art. 107 alin. (4), art. 108 alin. (3) și (5), art. 113 alin. (1), alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

Cererea recurentei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 1085/26.07.2017, instanța apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanței de contencios constituțional. Cu privire la recursul formulat de recurentă împotriva acestei soluții a fost admisă excepția tardivității, astfel încât soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este irevocabilă.

În recurs, recurenta a reiterat cererea formulată în fața primei instanțe de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 9, 13, 28, 29, art. 14 alin. (6) - (8), art. 17 alin. (3) și (6), art. 107 alin. (4), art. 108 alin. (3) și (5), art. 113 alin. (1), alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

În acest context, instanța a apreciat însă că a permite reiterarea cererii echivalează cu eludarea decăderii, care operează în cazul formulării unei cereri după împlinirea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului, ceea ce nu poate fi permis și, prin urmare a considerat că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentă în recurs apare ca inadmisibilă.

Astfel, chiar dacă s-ar admite că în recurs recurenta poate reitera cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 3 pct. 9, 13, 28, 29, art. 14 alin. (6) - (8), art. 17 alin. (3) și (6), art. 107 alin. (4), art. 108 alin. (3) și (5), art. 113 alin. (1), alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 85/2006, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale, cererea recurentei fiind și din acest punct de vedere inadmisibilă.

În ceea ce privește recursul formulat de recurentă cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut că prin încheierea din 17 octombrie 2017 a fost admisă excepția tardivității cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțată de prima instanță prin sentința civilă nr. 1085/26.07.2017, motivele de fapt și de drept fiind cuprinse în încheierea menționată, sens în care a respins recursul formulat cu privire la această soluție ca tardiv.

Cu privire la recursul formulat de recurentă referitor la celelalte dispoziții ale sentinței atacate, instanța a reținut că prin cererea de recurs recurenta a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 3, pct. 4, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ., instanța a reținut că cele mai multe argumente invocate de recurentă vizează în fapt soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, iar cu privire la această soluție s-a apreciat recursul ca fiind tardiv, astfel încât nu se mai impunea analizarea argumentelor invocate de recurentă.

Referitor la celelalte argumente invocate de recurentă, instanța a reținut pe de o parte că nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ., iar pe de altă parte că sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța a reținut, din analiza sentinței atacate că hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu cuprinde motive contradictorii și nici motive străine de natura cauzei, cum în mod greșit a susținut recurenta.

De asemenea, sentința cuprinde toate elementele prevăzute de art. 261 C. proc. civ., instanța procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, fiind respectate cerințele unui proces echitabil, fiind indicate toate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au respins cererile părților.

Cu privire la motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă instanța a reținut că nu sunt incidente în cauză.

Astfel, instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar motivele invocate de recurentă subsumate acestui motiv de recurs vizează aspecte privind fondul cererii de anulare a hotărârii adunării creditorilor care nu se impuneau a mai fi analizate, în condițiile în care cererea a fost respinsă ca tardivă.

De asemenea, instanța a reținut că hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta neinvocând argumente suplimentare, ci a precizat că motivele expuse în dezvoltarea motivelor de casare anterioare constituie argumente și în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aspect în considerarea căruia s-a apreciat că nu se mai impune o analiză suplimentară prin prisma acestor prevederi.

Împotriva deciziei civile nr. 33/R din 30 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, recurenta S.C. A. S.R.L. a depus la data de 1 februarie 2018 cerere de recurs doar cu privire la soluția de respingerea a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În cuprinsul acestei cereri, recurenta arată că a declarat recurs împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată în recurs, susținând că nu a fost prezentă la pronunțarea hotărârii atacate și nici nu se află în posesia motivării deciziei, aspect care în opinia sa, încalcă drepturile de acces la justiția Constituțională a persoanelor juridice cu privire la informarea judiciară corectă, completă și în timp util privind verificarea stadiului dosarului prin sistemul informatizat al instanțelor.

Astfel, pronunțarea cauzei în lipsă, fără comunicarea soluției și fără precizarea orei de pronunțare, constituie de asemenea o excepție de neconstituționalitate, aspect care însă nu justifică urgența de 48 de ore a termenului de formulare a recursului.

Analizând, în temeiul art. 137 alin. (1), raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., excepția nulității recursului, văzând și dispozițiile art. 306 alin. (1) raportat la art. 303 alin. (1) din același cod, Înalta Curte reține că este fondată în considerarea argumentelor care succed:

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".

Astfel, decizia civilă nr. 33/R din 30 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în recurs este o hotărâre irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. pct. 5 C. proc. civ., nemaifiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, doar în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale putând fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, conform dispozițiilor evocate.

Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

În speță, recurenta S.C. A. S.R.L. nu a formulat motive de critică împotriva deciziei atacate, limitându-se să menționeze că nu a fost prezentă la pronunțarea hotărârii atacate și nici nu se află în posesia motivării deciziei și că termenul de formulare a recursului de 48 de ore constituie, prin el însuși, o excepție de neconstituționalitate.

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2), respectiv a motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

În consecință, constatând că recurenta S.C. A. S.R.L. nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să ducă la aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs declarată de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 33/R din 30 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2018.