ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2016

HOTĂRÂRE

25.02.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 466/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A. și B.B., toți cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, Jud. Bacău, au solicitat obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, la plata unor despăgubiri reprezentând diferența de salariu, astfel cum a fost stabilit prin Legea nr. 330/2009, la nivelul lunii iunie 2010, începând cu data de 03 iulie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, până la 31 decembrie 2012, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1380 din 7 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, în temeiul prevederilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacău a reținut, în interpretarea art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., că exprimarea imperativă a sintagmei „va sesiza”, denotă caracterul obligatoriu al măsurii declinării competenței teritoriale, față de împrejurarea că reclamanții dețin calitatea de procurori, personal auxiliar de specialitate și personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Astfel, dosarul a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita.

Prin încheierea din 17 septembrie 2015, Tribunalul Harghita a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Harghita, invocată din oficiu, în ceea ce îi privește pe reclamanții A.A. și B.B. și, în consecință, a disjuns cauza față de aceștia, declinând în temeiul prevederilor art. 95 alin. (1), coroborate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) și art. 269 C. muncii, respectiv art. 132 alin. (3) C. proc. civ., competența materială și teritorială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bacău

și, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență în ce îi privește pe cei doi reclamanți, l-a înaintat, spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Harghita a reținut că reclamanții A.A. și B.B. au calitatea de personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, astfel că nu le sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ., aceste norme fiind de strictă interpretare și vizând doar anumite categorii de persoane, respectiv judecători, procurori, asistenți judiciari, grefieri, ce își desfășoară activitatea în condițiile reglementate de acest text de lege.

Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 februarie 2016, fiind fixat termen pentru soluționare la 25 februarie 2016.

Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență privind pe reclamanții A.A. și B.B., Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Bacău pentru considerentele ce succed:

Litigiul de față, având ca obiect cererea formulată de reclamanții A.A. și B.B., în contradictoriu cu persoanele juridice angajatoare, are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Se reține că, în materia conflictelor individuale de muncă, sunt relevante pentru stabilirea competenței, dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Având în vedere locul de muncă, dar și domiciliul reclamanților A.A. și B.B., se află în localitatea Bacău, județul Bacău, rezultă că revine Tribunalului Bacău competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Problema pe care o ridică conflictul de competență este dacă, față de norma generală, cuprinsă în textele legale mai susmenționate și de competența care derivă din acestea, sunt incidente în speță dispozițiile speciale, derogatorii de la dreptul comun, cuprinse în art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Înalta Curte retine că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeași instanță.

Fiind vorba despre o normă cu caracter special, ea este de strictă interpretare și nu poate fi supusă, prin urmare, unei interpretări extensive.

În cauză, se reține că, reclamanții A.A. și B.B. au calitatea de personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, astfel că ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu le este aplicabilă, deoarece aceștia nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute în mod restrictiv de aceste prevederi.

În consecință, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, astfel că, în raport cu prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența de soluționare a cauzei în ce îi privește pe reclamanții A.A. și B.B. aparține Tribunalului Bacău.