ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 300/2016

Decizia nr. 300/2016

Asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 364 din 24 martie 20.14, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis In parte cererea principala, astfel cum a fost modificată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin primarul general și B., a admis în parte cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenieniul în nume propriu C. și a obligat pe pârâtul Municipiul București la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a masurilor compensatorii, în condițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul situai în București, sector 4, compus din teren în suprafață de 11.631 mp în favoarea reclamantului și a întervenîentului principal, fiecare pentru cota de 1/2 din drept.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs pârâtul Municipiul București, primarul generai.

Prin Decizia nr. 436/R din 06 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, excepția tardivității recursului, a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general, a modificat, în parte, sentința tribunalului în sensul că a respins, ca nejbndate, cererea principală și cererea de intervenție voluntară și a menținut dispoziția sentinței privind respingerea cererii principale și. a celei de intervenție voluntară față de B.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestație în anulare.

Prin Decizia nr. 1031 din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ea inadmisibila, contestația In anulare, reținând că motivele invocate de contestator nu se încadrează în prevederile art. 317-318 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, eontestatorul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 8 octombrie 2015, recurs ce face obiectul prezentului dosar.

La termenul de judecată din data de

5 februarie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibiiitățu recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente.

Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speța, hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv Decizia nr. 436/R din 6 aprilie 2015. a fost pronunțată de o instanță de recurs și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai f\ atacată cu recurs.

Totodată. în conformitate cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționala. iar potrivit art. 377 alin. (2) din aceiași cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

În consecință, reținând că Decizia nr. 1031 din 7 octombrie 2015 pronunțată în contestație în anulare de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este irevocabilă, la fel ca și hotărârea împotriva căreia a fost îndreptată contestația în anulare. Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 103/S din 7 octombrie 2015 a Curții de Apei București, secția a III-a civilă și pentru cauze eu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publica astăzi. 5 februarie 2016.