ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1504/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 2 aprilie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General, solicitând obligarea pârâtei la repararea integrală a prejudiciului (material și moral) creat prin acțiunile și inacțiunile sale, în temeiul art. 1349 și art. 1357 din C. civ., întrucât nu a respectat regulile de conduită pe care legea i le impunea și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea pronunțată la data de 4 mai 2015, instanța a dispus anularea parțială a cererii de chemare în judecată cu privire la solicitarea de acordare a daunelor morale, ca netimbrată, și continuarea judecății pentru restul cererii de chemare în judecată.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 24 din 8 ianuarie 2016, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 606 A din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de revizuire reclamantul A., fără a invoca temeiul de drept al cererii.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 719 A din 12 iunie 2016, a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a constat nulitatea acesteia.

Împotriva acestei decizii revizuentul a declarat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs revizuentul arătat că revizuirea ar fi fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., că instanța de judecată trebuia să îi învedereze că are posibilitatea de a solicita probe și că este o persoană bolnavă, acesta fiind motivul pentru care nu a introdus cererea de revizuire în termen.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 2 octombrie 2018 a luat act de conținutul raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului și a dispus comunicarea acestuia către părțile litigante.

Prin Încheierea din data de 20 noiembrie 2018 instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 31 ianuarie 2019 s-a repus cauza pe rol, din oficiu, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimată, precum și întocmirea unei completări la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin suplimentul la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile noului C. proc. civ., că hotărârea atacată este susceptibilă de recurs numai pentru motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., că recursul este declarat în termen, că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, iar criticile formulate nu pot fi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., suplimentul la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților pentru formularea unui punct de vedere cu privire la conținutul acestuia.

Părțile litigante nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din același cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă condiția încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 719 A din 12 iunie 2016, a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a constat nulitatea acestea, instanța reținând că cererea de revizuire a fost introdusă cu depășirea termenului de o lună, prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

Raportat la susținerile revizuentului din memoriul de recurs referitoare la faptul că instanța de judecată trebuia să îi învedereze că are posibilitatea de a solicita probe și că este o persoană bolnavă, acesta fiind motivul pentru care nu a introdus cererea în termen, Înalta Curte constată că acestea nu își regăsesc corespondent în motivarea hotărârii atacate și nu vizează argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției de admitere a excepției tardivității formulării cererii de revizuire.

Prin urmare, față de cele anterior constatate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 719/A din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL