ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2748/2015

Decizia nr. 2748/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bihor, instanță care prin sentința nr. 5558/CA/2014 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Oradea, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Decretului prezidențial nr. 21 din 19 februarie 1988, precum și Ordinul Comandantului Armatei a IV-a nr. CA 119 din 07 noiembrie 1987 prin care înainte de a fi trecut în rezervă s-a dispus retrogradarea sa din funcția de locotenent colonel în funcția de maior, care a însemnat pierderea a 200 lei lunar la salariu și la pensie.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că prin Decretul prezidențial nr. 21 din 19 februarie 1988 a fost trecut în mod abuziv în rezervă, măsura având caracter politic, motivul real al dispunerii acesteia fiind faptul că fratele soției sale împreună cu familia acestuia au plecat în anul 1987 în S.U.A. și nu s-au mai întors.

A considerat că armata trebuie să-i recalculeze pensia și celelalte drepturile de care ar fi beneficiat dacă nu intervenea trecere sa abuzivă în rezervă.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția tardivității introducerii cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului pentru anularea Decretului nr. 12 din 19 februarie 1988, excepția autorității de lucru judecat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința

nr. 198 din 31 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Apărării Naționale; s-a admis excepția lipsei de interes invocată în cauză din oficiu.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză a Ministerului Apărării Naționale, că este neîntemeiată întrucât reclamantul a fost până în anul 1988 angajat al pârâtului, fiind ofițer activ, iar actele a căror anulare fac obiectul prezentei acțiuni vizează în mod direct raporturile de serviciu pe care reclamantul le-a avut cu pârâtul, context în care nu poate fi primită susținerea acestuia din urmă în sensul că nu ar avea legitimitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, instanța fondului a reținut că potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cererile privind constatarea caracterului politic al unor măsuri luate în perioada

06

.

03.1945-22.12.1989 sunt imprescriptibile.

Față de împrejurarea că prin sentința nr. 1139/C/2012 a Tribunalului Bihor s-a constatat caracterul politic al măsurii trecerii reclamantului în rezervă, prin aplicarea prevederilor art. 43 lit. f) din Statutul corpului ofițerilor prin Decretul prezidențial nr. 21 din 19 februarie 1988, prima instanță a apreciat cererea de anulare a aceluiași decret pe considerentul că este un act emis din motive politice, ca fiind lipsită de interes, reclamantul obținând deja în instanță recunoașterea caracterului politic al măsurii trecerii sale în rezervă, astfel că anularea actului nu i-ar permite acestuia obținerea de despăgubiri în contextul în care prevederile Legii nr. 221/2009 care au constituit temei al cererilor de acordarea a daunelor morale pentru măsurile cu caracter politic luate în perioada comunistă au fost în mod substanțial înlăturate ca efect al admiterii de către Curtea Constituțională a excepțiilor de neconstituționalitate invocate în legătură cu acestea.

Referitor la Ordinul Comandantului Armatei a IV-a nr. CA/119 din 07 noiembrie 1987, s-a reținut că acesta privește eliberarea reclamantului din funcția de instructor cu probleme de propagandă la Regimentul 21 Tancuri și numirea sa în funcția de ofițer 3 (pentru tehnică) la Batalion, la același Regiment, ca urmare a unor date social politice negative apărute în situația sa familială.

Având în vedere că în susținerea acțiunii nu se invocă de către reclamant motive de nulitate contemporane emiterii Ordinului Comandantului Armatei a IV-a nr. CA/119 din 07 noiembrie 1987, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care se solicită anularea acestuia.

Instanța a considerat relevant că la momentul emiterii ordinului gradul deținut de reclamant era cel de maior și nu de locotenent-colonel, (ocupa o funcție în aparatul de partid - instructor cu probleme de propagandă - pentru care se cerea gradul de locotenent-colonel, beneficiind drept urmare de salarizarea corespunzătoarea acestui grad).

În condițiile în care reclamantul a fost numit ulterior pe o funcție corespunzătoare gradului de maior deținut, s-a arătat prin sentința atacată că nu există motive pentru care să se rețină nelegalitatea actului atacat, cu atât mai mult cu cat legislația ulterioară anului 1989 a urmărit repararea nedreptăților cauzate de regimul comunist și nicidecum repunerea în drepturi a celor care au făcut parte la un moment dat din aparatul de partid.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a susținut că trecerea sa abuzivă în rezervă a avut caracter politic, în contextul retrogradării din funcția de locotenent colonel in cea de maior, cu consecințe asupra drepturilor bănești.

De asemenea, a arătat că prima instanță a omis a sesiza legătura de cauzalitate dintre trecerea sa în rezervă și plecarea cumnatului său în Statele Unite ale Americii, astfel cum rezultă din raportul Securității din 17 octombrie 1988.

A mai arătat recurentul că funcția sa nu a fost desființată, rămânând neîncadrată, după trecerea sa in rezervă.

Procedura în fața instanței de recurs

Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs.

Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, instanța de contencios administrativ a fost investită cu cererea recurentului reclamant prin care a solicitat in contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale anularea Decretului Prezidențial nr. 21 din 19 februarie 1988 și a Ordinului Comandantului Armatei a IV-a nr. CA 119 din 7.11.1987 prin care s-a dispus trecerea in rezervă a acestuia, pe motive politice.

Cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare și, în final, soluției asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susținerile dezvoltate în motivarea acțiunii în fața primei instanțe.

Considerentele sentinței aflate în control judiciar, prezentate rezumativ în decizia de față, demonstrează că instanța fondului a expus rațiunile de fapt și de drept pentru care a considerat acțiunea ca neîntemeiată.

În lipsa unor astfel de critici care să fie circumscrise cazurilor de casare reglementate de art. 304 C. proc. civ., instanța verificând sentința din prisma dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. constată că excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, este întemeiată.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit cu prilejul promovării acțiunii și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În cauză, acțiunea in anularea decretului prezidențial de trecere în rezervă pe considerentul că este un act emis pe criterii politice, este lipsită de interes în condițiile în care prin sentința nr. 1139 din 21.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, irevocabilă prin decizia nr. 3439 din data de 6.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a constatat caracterul politic al acestor măsuri.

În ceea ce privește acțiunea în anulare a Ordinului Comandamentului Armatei a IV-a nr. CA 119 din 7.11.1987 se reține că nu a fost invocat niciun motiv de nelegalitate a acestuia care să poată fi reținut de către instanța de control judiciar.

În fapt, înscrisurile aflate la dosar arată că la momentul trecerii in rezervă recurentul reclamant avea gradul de maior, nefiind vorba despre o retrogradare din gradul de locotenent-colonel, ci de trecere într-o funcție specifică gradului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 198 din 31 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2015.