EL MORSLI v. FRANCE

Reclamantul, Fatima El Morsli, este un național marocan, născut în 1980 la Tagzirt (Maroc) și locuiește în Marrakech. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este din credința musulmană și poartă vălul. Din 2001, ea este căsătorită cu un național francez care locuiește în Franța. Ea a susținut că, la 12 martie 2002, s-a dus la Consulat-General al Franței, la Marrakech, pentru a solicita o viză de intrare în Franța, astfel încât să se alăture soțului său, și că nu a fost autorizată să intre în sediul consulatului pentru că a refuzat să-și îndepărteze vălul în scopul unui control de identitate. Soțul reclamantului a depus apoi o cerere de viză prin scrisoarea înregistrată, iar cererea ei a fost refuzată. Soțul reclamantului a depus apoi un recurs, în numele soției sale, cu comitetul de apel împotriva refuzului de a-i acorda o viză de intrare în Franța. La 25 iunie 2003, Consiliul și-a respins recursul după cum urmează: „In conformitate cu dispozițiile articolului 5 din decretul 2000-1093 din 10 noiembrie 2000 referitor la comitetul de recurs pentru apeluri împotriva deciziilor care refuză vizele de intrare în Franța, regret să vă informez că comitetul a respins recursul depus la 1 iulie 2002 solicitand reexaminarea deciziei prin care Consulul General al Franței din Marrakesh a refuzat o viză de intrare în Franța [reclamantul]. În conformitate cu reglementările în vigoare, soțul reclamantului depune o cerere de intrare în Franța în conformitate cu cerințele oficiale.” Soțul reclamantului a depus apoi un apel suplimentar, încă în numele soției sale, cu Conseil d’Etat, invocand în special dreptul soției sale de a respecta viața ei de familie și dreptul la libertatea religiei. La 7 decembrie 2005, Conseil d’Etat a respins recursul, dând următoarele motive: „... Poarta voalului sau a cărămizii, prin care femeile din credința musulmană își pot exprima convingerile religioase, poate fi restrânsă, în special în interesul ordinului public. Documentele din dosar arată că [reclamantul] s-a dus la Consulatul francez de la Marrakech la 12 martie 2002 pentru a solicita o viză și că, după ce a refuzat să accepte verificarea de identitate, care a fost pusă la intrare la Consulat din motive de securitate și de ordine publică și a solicitat îndepărtarea temporară a voalului, nu a fost permisă accesul la Consulat; că apoi a depus o cerere de viză prin scrisoare înregistrată; că această cerere scrisă, care nu a permis, totuși, să permită persoana care solicită viza să fie identificată, nu poate fi considerată ca o cerere de viză în conformitate cu cerințele formale pentru emiterea vizelor, care impune în mod legal aspectul personal al reclamantului; că, în citarea acestui motiv pentru refuzarea cererii de viză, Consiliul, care nu a fost obligat să examinezezezeze în ceea ce privește dreptul de intrare în convenția, deoarece nu a fost depusă în conformitate cu cerințele oficială, care poate impunea unei restricții temporate în moduri temporate, care nu a purtat în moduri în moduri în moduri. Întrucât [aplicantul] a refuzat să accepte această restricție temporară pentru a permite verificarea identitatii ei, ea trebuie considerată ca fiind, pe proprie inițiativă, hotărât să nu depună o cerere de viză în conformitate cu cerințele formale; că, prin urmare, ea nu are dreptul să se bazeze pe termenele articolului 8 din Convenție...

The applicant, Ms Fatima El Morsli, is a Moroccan national, who was born in 1980 in Tagzirt (Morocco) and resides in Marrakesh. The facts of the case, as submitted by the applicant, can be summarised as follows. The applicant is of the Muslim faith and wears the veil. Since 2001, she has been married to a French national who lives in France. She submitted that on 12 March 2002 she had gone to the Consulate-General of France in Marrakesh to request an entry visa to France so that she could join her husband, and that she was had not been authorised to enter the consulate premises because she had refused to remove her veil for the purposes of an identity check. The applicant had then submitted a visa application by registered letter, and her application had been refused. The applicant’s husband then lodged an appeal, on behalf of his wife, with the Appeals Board against the refusal to grant her an entry visa to France. On 25 June 2003 the Board dismissed his appeal as follows: “In accordance with the provisions of Article 5 of Decree 2000-1093 of 10 November 2000 relating to the Appeals Board for appeals against decisions refusing entry visas to France, I regret to inform you that the Board has dismissed the appeal you lodged on 1 July 2002 requesting re-examination of the decision by which the Consul-General of France in Marrakesh refused an entry visa to France to [the applicant]. It is up to [the applicant] to comply with the regulations in force in order to request a visa entry to France in accordance with the formal requirements.” The applicant’s husband then lodged a further appeal, still on behalf of his wife, with the Conseil d’Etat, invoking in particular the right of his wife to respect for her family life and the right to freedom of religion. On 7 December 2005 the Conseil d’Etat dismissed the appeal, giving the following reasons: “... The wearing of the veil or headscarf, by which women of the Muslim faith can express their religious convictions, may be restricted, particularly in the interests of public order. The documents in the file show that [the applicant] went to the French Consulate in Marrakesh on 12 March 2002 in order to request a visa and that as she refused to agree to the identity check, which has been set in place at the entrance to the Consulate for reasons of security and public order and required the temporary removal of her veil, she was not allowed access to the Consulate; that she then submitted a visa application by registered letter; that this written application, which did not, however, enable the person requesting the visa to be identified, cannot be regarded as a visa application in accordance with the formal requirements for issuing visas, which require the personal appearance of the applicant; that in citing this reason for refusing the visa application, the Board, which was not obliged to examine the application as regards right of entry since it was not submitted in accordance with the formal requirements, which can legally impose a temporary restriction on the wearing of the veil as the only means of identifying the applicant, did not err in law or infringe Article 9 of the Convention ... . Since the [applicant] refused to agree to this temporary restriction to allow her identity to be checked, she must be considered as having, on her own initiative, decided not to submit a visa application in accordance with the formal requirements; that consequently, she is not entitled to rely on the terms of Article 8 of the Convention... .”