ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului

de competență; în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

La data de 13 februarie 2013, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală a fost sesizată de Tribunalul București,

secția I penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență

ivit între această instanță și Tribunalul Maramureș.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că, prin Sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2013

Tribunalul Maramureș și-a declinat, în baza art. 42 C. proc. pen., competența

de soluționare a cauzei penale privind cererea de comisie rogatorie formulată

de Parchetul Arondismentului Almeo din Olanda având ca obiect

indisponibilizarea unor bunuri aparținând numitului T.J.C.A., în favoarea

Tribunalului București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Maramureș a reținut că, raportat la dispozițiile

art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ordinul de indisponibilizare se

execută de către parchetul de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, și

de tribunal, în cursul judecății, în a căror circumscripție se află bunul

pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare.

S-a mai reținut că,

alin. (3) al art. 222 din legea specială prevede că în cazul în care ordinul de

indisponibilizare se referă la mai multe bunuri aflate în circumscripția

teritorială a două sau mai multe autorități judiciare române, competența de a

recunoaște și executa ordinul de indisponibilizare revine, în funcție de faza

procesuală, Parchetului de pe lângă Tribunalul București sau Tribunalului

București.

Tribunalul Maramureș

a reținut că, în cuprinsul cererii formulate de Parchetul Arondismentului Almeo

din Olanda se menționează printre bunurile a căror indisponibilizare se

solicită și un cont bancar deschis la I.N.G.B. N.V. Amsterdam din București,

astfel că, prevederile legale menționate nefăcând distincție între bunurile

mobile și imobile, competent să soluționeze cererea de recunoaștere și

executare a ordinului de indisponibilizare a bunurilor este Tribunalul

București.

Prin Sentința penală

nr. 82/F din 01 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București și, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. rap. la 222 alin. (2)

Legea nr. 302/2004, republicată, a fost declinată în favoarea Tribunalului

Maramureș, competența de soluționare a cererii de recunoaștere și executare a

ordinului de indisponibilizare emis de Parchetul Arondismentului Almeo -

Olanda.

Potrivit art. 43

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de

competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului.

Pentru a dispune

astfel, Tribunalul București a reținut că ordinul de indisponibilizare emis de

Parchetul Arondismentului Almeo din Olanda vizează o serie de bunuri mobile și

imobile aparținând numitei K.T.A.I., soția lui T.J.C.A., acesta din urmă fiind

condamnat de autoritățile judiciare olandeze la o pedeapsă de 20 de luni

închisoare pentru infracțiuni de fals și trafic de droguri.

În cuprinsul

ordinului, la lit. f), sunt enumerate bunurile identificate de autoritățile

olandeze ca aparținând numitei K.T.A.I. (marea majoritate a acestora fiind

bunuri imobile aflate în mun. Baia Mare), între care sunt menționate două

conturi bancare - unul la B.R., fără menționarea sucursalei, iar altul, deschis

la "I.N.G.B. N.V. Amsterdam din București".

Deoarece exista

posibilitatea ca mențiunea "un cont bancar deschis la I.N.G.B. N.V.

Amsterdam din București" din cuprinsul ordinului de disponibilizare să nu

vizeze efectiv locul unde a fost deschis contul respectiv, ci doar să indice

faptul că acest cont este deschis la filiala din România a I.N.G.B. (al cărei

sediu central, ca în cazul majorității filialelor din România ale unor bănci

străine, se află în București), Tribunalul București a efectuat verificări în

acest sens.

Astfel, a constatat

că numita K.T.A.I. nu a deținut nici un cont deschis la I.N.G.B. până la data

de 21 ianuarie 2013, iar celălalt cont bancar menționat în ordinul de

indisponibilizare - deschis la B.R. - este deschis la Sucursala Baia Mare a

unității bancare menționate.

Având în vedere că

toate bunurile menționate în cuprinsul ordinului de indisponibilizare - cu

excepția contului de la I.N.G.B., care nu există, și a autoturismului T.H.C.,

care se poate afla oriunde pe teritoriul țării sau în străinătate, în funcție

de deplasările numitei K.T.A.I. - sunt plasate în circumscripția teritorială a

Tribunalului Maramureș, a apreciat că această instanță este competentă să

soluționeze cererea de comisie rogatorie, conform dispozițiilor art. 222 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, a

admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București și a

declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului

Maramureș.

Examinând conflictul

negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Maramureș,

în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte constată că

instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Maramureș, pentru

următoarele considerente:

Din interpretarea

dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ordinul de

indisponibilizare se execută de către parchetul de pe lângă tribunal, în faza

de urmărire penală, și de tribunal, în cursul judecății, în a căror

circumscripție se află bunul pentru care a fost emis ordinul de

indisponibilizare.

În cauză, Parchetul

Arondismentului Almeo din Olanda a solicitat prin comisie rogatorie

internațională recunoașterea și executarea ordinului de indisponibilizare a mai

multor bunuri imobile și mobile aparținând lui K.T.A.I., soția lui T.J.C.A.,

care a fost condamnat de autoritățile olandeze la o pedeapsă de 20 de ani

închisoare pentru infracțiunile de fals și trafic de droguri, bunurile imobile

fiind situate pe raza mun. Baia Mare, iar cele două conturi bancare fiind

deschise la B.R. și, respectiv, la I.N.G.B. N.V. Amsterdam din București.

Verificările

efectuate de către Tribunalul București au relevat faptul că numita K.T.A.I. nu

a deținut niciun cont la I.N.G.B. N.V. Amsterdam din București, iar contul de

la B.R. menționat în ordinul de indisponibilizare este deschis la Sucursala

Baia Mare.

Prin urmare, toate

bunurile pentru care autoritățile judiciare olandeze au solicitat

indisponibilizarea se află în raza de competență a Tribunalului Maramureș

astfel că, în raport de dispozițiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, competența de a

recunoaște și executa ordinul de indisponibilizare revine acestei instanțe.

Faptul că autoturismul marca T.H.C. se poate afla oriunde pe teritoriul

statului român în funcție de deplasările efectuate de către numita K.T.A.I., nu

atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 222 alin. (3) din legea

specială.

În consecință, pentru

considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C.

proc. pen. rap. la art. 222 alin. (2) Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară în materie penală, republicată, Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere și executare a ordinului

de indisponibilizare a unor bunuri emis de Parchetul Arondismentului Almeo din

Olanda, în favoarea Tribunalului Maramureș, instanță căreia i se va trimite

dosarul.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petiționarul T.J.C.A. în favoarea

Tribunalului Maramureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2013.

Procesat de GGC - GV