ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență; în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 13 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a fost sesizată de Tribunalul București, secția I penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între această instanță și Tribunalul Maramureș. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin Sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2013 Tribunalul Maramureș și-a declinat, în baza art. 42 C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei penale privind cererea de comisie rogatorie formulată de Parchetul Arondismentului Almeo din Olanda având ca obiect indisponibilizarea unor bunuri aparținând numitului T.J.C.A., în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Maramureș a reținut că, raportat la dispozițiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ordinul de indisponibilizare se execută de către parchetul de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, și de tribunal, în cursul judecății, în a căror circumscripție se află bunul pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare. S-a mai reținut că, alin. (3) al art. 222 din legea specială prevede că în cazul în care ordinul de indisponibilizare se referă la mai multe bunuri aflate în circumscripția teritorială a două sau mai multe autorități judiciare române, competența de a recunoaște și executa ordinul de indisponibilizare revine, în funcție de faza procesuală, Parchetului de pe lângă Tribunalul București sau Tribunalului București.

Tribunalul Maramureș a reținut că, în cuprinsul cererii formulate de Parchetul Arondismentului Almeo din Olanda se menționează printre bunurile a căror indisponibilizare se solicită și un cont bancar deschis la I.N.G.B. N.V. Amsterdam din București, astfel că, prevederile legale menționate nefăcând distincție între bunurile mobile și imobile, competent să soluționeze cererea de recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare a bunurilor este Tribunalul București. Prin Sentința penală nr. 82/F din 01 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen.

rap. la 222 alin. (2) Legea nr. 302/2004, republicată, a fost declinată în favoarea Tribunalului Maramureș, competența de soluționare a cererii de recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare emis de Parchetul Arondismentului Almeo - Olanda. Potrivit art. 43 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut că ordinul de indisponibilizare emis de Parchetul Arondismentului Almeo din Olanda vizează o serie de bunuri mobile și imobile aparținând numitei K.T.A.I., soția lui T.J.C.A., acesta din urmă fiind condamnat de autoritățile judiciare olandeze la o pedeapsă de 20 de luni închisoare pentru infracțiuni de fals și trafic de droguri.

În cuprinsul ordinului, la lit. f), sunt enumerate bunurile identificate de autoritățile olandeze ca aparținând numitei K.T.A.I. (marea majoritate a acestora fiind bunuri imobile aflate în mun. Baia Mare), între care sunt menționate două conturi bancare - unul la B.R., fără menționarea sucursalei, iar altul, deschis la "I.N.G.B. N.V. Amsterdam din București". Deoarece exista posibilitatea ca mențiunea "un cont bancar deschis la I.N.G.B. N.V. Amsterdam din București" din cuprinsul ordinului de disponibilizare să nu vizeze efectiv locul unde a fost deschis contul respectiv, ci doar să indice faptul că acest cont este deschis la filiala din România a I.N.G.B. (al cărei sediu central, ca în cazul majorității filialelor din România ale unor bănci străine, se află în București), Tribunalul București a efectuat verificări în acest sens.

Astfel, a constatat că numita K.T.A.I. nu a deținut nici un cont deschis la I.N.G.B. până la data de 21 ianuarie 2013, iar celălalt cont bancar menționat în ordinul de indisponibilizare - deschis la B.R. - este deschis la Sucursala Baia Mare a unității bancare menționate. Având în vedere că toate bunurile menționate în cuprinsul ordinului de indisponibilizare - cu excepția contului de la I.N.G.B., care nu există, și a autoturismului T.H.C., care se poate afla oriunde pe teritoriul țării sau în străinătate, în funcție de deplasările numitei K.T.A.I. - sunt plasate în circumscripția teritorială a Tribunalului Maramureș, a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cererea de comisie rogatorie, conform dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Maramureș. Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Maramureș, în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Maramureș, pentru următoarele considerente: Din interpretarea dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ordinul de indisponibilizare se execută de către parchetul de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, și de tribunal, în cursul judecății, în a căror circumscripție se află bunul pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare.

În cauză, Parchetul Arondismentului Almeo din Olanda a solicitat prin comisie rogatorie internațională recunoașterea și executarea ordinului de indisponibilizare a mai multor bunuri imobile și mobile aparținând lui K.T.A.I., soția lui T.J.C.A., care a fost condamnat de autoritățile olandeze la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru infracțiunile de fals și trafic de droguri, bunurile imobile fiind situate pe raza mun. Baia Mare, iar cele două conturi bancare fiind deschise la B.R. și, respectiv, la I.N.G.B. N.V. Amsterdam din București. Verificările efectuate de către Tribunalul București au relevat faptul că numita K.T.A.I. nu a deținut niciun cont la I.N.G.B. N.V. Amsterdam din București, iar contul de la B.R.

menționat în ordinul de indisponibilizare este deschis la Sucursala Baia Mare. Prin urmare, toate bunurile pentru care autoritățile judiciare olandeze au solicitat indisponibilizarea se află în raza de competență a Tribunalului Maramureș astfel că, în raport de dispozițiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, competența de a recunoaște și executa ordinul de indisponibilizare revine acestei instanțe. Faptul că autoturismul marca T.H.C. se poate afla oriunde pe teritoriul statului român în funcție de deplasările efectuate de către numita K.T.A.I., nu atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 222 alin. (3) din legea specială.

În consecință, pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen. rap. la art. 222 alin. (2) Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare a unor bunuri emis de Parchetul Arondismentului Almeo din Olanda, în favoarea Tribunalului Maramureș, instanță căreia i se va trimite dosarul. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petiționarul T.J.C.A. în favoarea Tribunalului Maramureș, instanță căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2013. Procesat de GGC - GV