ÎCCJ, decizie (scj.ro #83734)

Ordin

de indisponibilizare. Instanța competentă

Cuprins

pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii

Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie

2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a

bunurilor sau a probelor

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

ordin de indisponibilizare

Legea

nr. 302/2004,

art. 222

În

conformitate cu dispozițiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în

cursul judecății, ordinul de indisponibilizare se execută de tribunalul în a

cărui circumscripție se află bunul sau bunurile pentru care a fost emis ordinul

de indisponibilizare. Numai în cazul în care ordinul de indisponibilizare se

referă la mai multe bunuri aflate în circumscripția a două sau mai multe

tribunale, competența de a executa ordinul de indisponibilizare revine, în

cursul judecății, potrivit art. 222 alin. (3) din Legea nr. 302/2004,

Tribunalului București.

Dacă ordinul de indisponibilizare a fost emis, pe

numele unei persoane, pentru mai multe bunuri imobile aflate în circumscripția

unui tribunal și pentru un cont bancar deschis în circumscripția aceluiași

tribunal, faptul că ordinul de indisponibilizare se referă și la un autoturism

aparținând persoanei indicate în ordin, autoturism care se poate afla oriunde

pe teritoriul statului român în funcție de deplasările efectuate de către

aceasta, nu atrage incidența dispozițiilor art. 222 alin. (3) din Legea nr.

302/2004.

I.C.C.J., Secția penală,

încheierea nr. 201 din 18 februarie 2013

La data de 13 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție,  Secția penală, a fost sesizată de Tribunalul București, Secția  I

penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între

această instanță și Tribunalul Maramureș.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin sentința

penală nr. 1 din 4 ianuarie 2013, Tribunalul Maramureș și-a declinat, în baza

art. 42 C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei penale privind

cererea de comisie rogatorie formulată de Parchetul Arondismentului Almelo din

Olanda având ca obiect indisponibilizarea unor bunuri, în favoarea Tribunalului

București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Maramureș a

reținut că, raportat la dispozițiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

ordinul de indisponibilizare se execută de către parchetul de pe lângă

tribunal, în faza de urmărire penală, și de tribunal, în cursul judecății, în a

căror circumscripție se află bunul pentru care a fost emis ordinul de

indisponibilizare.

S-a mai reținut că alin. (3) al art. 222 din legea specială

prevede că în cazul în care ordinul de indisponibilizare se referă la mai multe

bunuri aflate în circumscripția teritorială a două sau mai multe autorități

judiciare române, competența de a recunoaște și executa ordinul de

indisponibilizare revine, în funcție de faza procesuală, Parchetului de pe

lângă Tribunalul București sau Tribunalului București.

Tribunalul Maramureș a reținut că, în cuprinsul cererii

formulate de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda, se menționează

printre bunurile a căror indisponibilizare se solicită și un cont bancar

deschis la Banca I. din București, astfel că, prevederile legale menționate

nefăcând distincție între bunurile mobile și imobile, competent să soluționeze

cererea de recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare a

bunurilor este Tribunalul București.

Prin sentința nr. 82/F din 1 februarie 2013 pronunțată de

Tribunalul București, Secția I penală, a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului București și, în baza art. 42 alin. (1) C. proc.

pen. raportat la 222 alin. (2) Legea nr. 302/2004, republicată, a fost declinată

în favoarea Tribunalului Maramureș competența de soluționare a cererii de

recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare emis de Parchetul

Arondismentului Almelo din Olanda.

Potrivit art. 43 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat

intervenit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut că

ordinul de indisponibilizare emis de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda

vizează o serie de bunuri mobile și imobile aparținând numitei T.A., soția lui

T.C., acesta din urmă fiind condamnat de autoritățile judiciare olandeze la o

pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru infracțiuni de fals și trafic de

droguri.

În cuprinsul ordinului sunt enumerate bunurile identificate de

autoritățile olandeze ca aparținând numitei T.A. (marea majoritate a acestora

fiind bunuri imobile aflate în Municipiul Baia Mare), între care sunt

menționate două conturi bancare - unul la Banca R., fără menționarea sucursalei, iar altul, deschis la Banca I. din București.

Deoarece exista posibilitatea ca mențiunea „un cont bancar

deschis la Banca I. din București” din cuprinsul ordinului de indisponibilizare

să nu vizeze efectiv locul unde a fost deschis contul respectiv, ci doar să

indice faptul că acest cont este deschis la filiala din România a Băncii I. (al

cărei sediu central, ca în cazul majorității filialelor din România ale unor

bănci străine, se află în București), Tribunalul București a efectuat

verificări în acest sens.

Astfel, a constatat că numita T.A. nu a deținut niciun cont

deschis la Banca I. până la data de 21 ianuarie 2013, iar celălalt cont bancar

menționat în ordinul de indisponibilizare - deschis la Banca R. - este deschis la Sucursala Baia Mare a unității bancare menționate.

Având în vedere că toate bunurile menționate în cuprinsul

ordinului de indisponibilizare - cu excepția contului de la Banca I., care nu există și a autoturismului T., care se poate afla oriunde pe teritoriul

țării sau în străinătate, în funcție de deplasările numitei T.A. - sunt plasate

în circumscripția teritorială a Tribunalului Maramureș, a apreciat că această

instanță este competentă să soluționeze cererea de comisie rogatorie, conform

dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, a admis excepția de necompetență teritorială a

Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cererii în

favoarea Tribunalului Maramureș.

Examinând

conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București

și Tribunalul Maramureș, în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze

cauza este Tribunalul Maramureș, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Legea nr.

302/2004, rezultă că ordinul de indisponibilizare se execută de către parchetul

de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, și de tribunal, în cursul

judecății, în a căror circumscripție se află bunul pentru care a fost emis

ordinul de indisponibilizare.

În cauză, Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda a

solicitat prin comisie rogatorie internațională recunoașterea și executarea

ordinului de indisponibilizare a mai multor bunuri imobile și mobile aparținând

lui T.A., soția lui T.C., care a fost condamnat de autoritățile olandeze la o

pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru infracțiunile de fals și trafic de

droguri, bunurile imobile fiind situate pe raza Municipiului Baia Mare, iar

cele două conturi bancare fiind deschise la Banca R. și, respectiv, la Banca I. din București.

Verificările efectuate de către Tribunalul București au relevat

faptul că numita T.A. nu a deținut niciun cont la Banca I. din București, iar contul de la Banca R. menționat în ordinul de indisponibilizare

este deschis la Sucursala Baia Mare.

Prin urmare, toate bunurile pentru care autoritățile judiciare

olandeze au solicitat indisponibilizarea se află în raza de competență a

Tribunalului Maramureș astfel că, în raport cu dispozițiile art. 222 alin. (2)

din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, republicată, competența de a recunoaște și executa ordinul de

indisponibilizare revine acestei instanțe. Faptul că autoturismul marca T. se

poate afla oriunde pe teritoriul statului român în funcție de deplasările

efectuate de către numita T.A. nu atrage incidența în cauză a dispozițiilor

art. 222 alin. (3) din legea specială.

În consecință, pentru considerentele expuse, în conformitate cu

dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 222 alin. (2)

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența

de soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere și executare a

ordinului de indisponibilizare a unor bunuri emis de Parchetul Arondismentului

Almelo din Olanda, în favoarea Tribunalului Maramureș, instanță căreia i s-a

trimis dosarul.