ÎCCJ, decizie (scj.ro #83734)

Ordin de indisponibilizare. Instanța competentă Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor Indice alfabetic : Drept procesual penal - ordin de indisponibilizare Legea nr. 302/2004, art. 222 În conformitate cu dispozițiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în cursul judecății, ordinul de indisponibilizare se execută de tribunalul în a cărui circumscripție se află bunul sau bunurile pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare.

Numai în cazul în care ordinul de indisponibilizare se referă la mai multe bunuri aflate în circumscripția a două sau mai multe tribunale, competența de a executa ordinul de indisponibilizare revine, în cursul judecății, potrivit art. 222 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Tribunalului București. Dacă ordinul de indisponibilizare a fost emis, pe numele unei persoane, pentru mai multe bunuri imobile aflate în circumscripția unui tribunal și pentru un cont bancar deschis în circumscripția aceluiași tribunal, faptul că ordinul de indisponibilizare se referă și la un autoturism aparținând persoanei indicate în ordin, autoturism care se poate afla oriunde pe teritoriul statului român în funcție de deplasările efectuate de către aceasta, nu atrage incidența dispozițiilor art. 222 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 201 din 18 februarie 2013 La data de 13 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a fost sesizată de Tribunalul București, Secția I penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între această instanță și Tribunalul Maramureș. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 1 din 4 ianuarie 2013, Tribunalul Maramureș și-a declinat, în baza art. 42 C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei penale privind cererea de comisie rogatorie formulată de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda având ca obiect indisponibilizarea unor bunuri, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Maramureș a reținut că, raportat la dispozițiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ordinul de indisponibilizare se execută de către parchetul de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, și de tribunal, în cursul judecății, în a căror circumscripție se află bunul pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare. S-a mai reținut că alin. (3) al art. 222 din legea specială prevede că în cazul în care ordinul de indisponibilizare se referă la mai multe bunuri aflate în circumscripția teritorială a două sau mai multe autorități judiciare române, competența de a recunoaște și executa ordinul de indisponibilizare revine, în funcție de faza procesuală, Parchetului de pe lângă Tribunalul București sau Tribunalului București.

Tribunalul Maramureș a reținut că, în cuprinsul cererii formulate de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda, se menționează printre bunurile a căror indisponibilizare se solicită și un cont bancar deschis la Banca I. din București, astfel că, prevederile legale menționate nefăcând distincție între bunurile mobile și imobile, competent să soluționeze cererea de recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare a bunurilor este Tribunalul București. Prin sentința nr. 82/F din 1 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. raportat la 222 alin. (2) Legea nr. 302/2004, republicată, a fost declinată în favoarea Tribunalului Maramureș competența de soluționare a cererii de recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare emis de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda.

Potrivit art. 43 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut că ordinul de indisponibilizare emis de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda vizează o serie de bunuri mobile și imobile aparținând numitei T.A., soția lui T.C., acesta din urmă fiind condamnat de autoritățile judiciare olandeze la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru infracțiuni de fals și trafic de droguri. În cuprinsul ordinului sunt enumerate bunurile identificate de autoritățile olandeze ca aparținând numitei T.A. (marea majoritate a acestora fiind bunuri imobile aflate în Municipiul Baia Mare), între care sunt menționate două conturi bancare - unul la Banca R., fără menționarea sucursalei, iar altul, deschis la Banca I. din București.

Deoarece exista posibilitatea ca mențiunea „un cont bancar deschis la Banca I. din București” din cuprinsul ordinului de indisponibilizare să nu vizeze efectiv locul unde a fost deschis contul respectiv, ci doar să indice faptul că acest cont este deschis la filiala din România a Băncii I. (al cărei sediu central, ca în cazul majorității filialelor din România ale unor bănci străine, se află în București), Tribunalul București a efectuat verificări în acest sens. Astfel, a constatat că numita T.A. nu a deținut niciun cont deschis la Banca I. până la data de 21 ianuarie 2013, iar celălalt cont bancar menționat în ordinul de indisponibilizare - deschis la Banca R. - este deschis la Sucursala Baia Mare a unității bancare menționate.

Având în vedere că toate bunurile menționate în cuprinsul ordinului de indisponibilizare - cu excepția contului de la Banca I., care nu există și a autoturismului T., care se poate afla oriunde pe teritoriul țării sau în străinătate, în funcție de deplasările numitei T.A. - sunt plasate în circumscripția teritorială a Tribunalului Maramureș, a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cererea de comisie rogatorie, conform dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. În consecință, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Maramureș. Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Maramureș, în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Maramureș, pentru următoarele considerente: Din interpretarea dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, rezultă că ordinul de indisponibilizare se execută de către parchetul de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, și de tribunal, în cursul judecății, în a căror circumscripție se află bunul pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare.

În cauză, Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda a solicitat prin comisie rogatorie internațională recunoașterea și executarea ordinului de indisponibilizare a mai multor bunuri imobile și mobile aparținând lui T.A., soția lui T.C., care a fost condamnat de autoritățile olandeze la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru infracțiunile de fals și trafic de droguri, bunurile imobile fiind situate pe raza Municipiului Baia Mare, iar cele două conturi bancare fiind deschise la Banca R. și, respectiv, la Banca I. din București. Verificările efectuate de către Tribunalul București au relevat faptul că numita T.A. nu a deținut niciun cont la Banca I. din București, iar contul de la Banca R. menționat în ordinul de indisponibilizare este deschis la Sucursala Baia Mare.

Prin urmare, toate bunurile pentru care autoritățile judiciare olandeze au solicitat indisponibilizarea se află în raza de competență a Tribunalului Maramureș astfel că, în raport cu dispozițiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, competența de a recunoaște și executa ordinul de indisponibilizare revine acestei instanțe. Faptul că autoturismul marca T. se poate afla oriunde pe teritoriul statului român în funcție de deplasările efectuate de către numita T.A. nu atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 222 alin. (3) din legea specială. În consecință, pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc.

pen. raportat la art. 222 alin. (2) Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind cererea de recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare a unor bunuri emis de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda, în favoarea Tribunalului Maramureș, instanță căreia i s-a trimis dosarul.