ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4242/2012

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea din

data de 14 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 300

2

C. proc.

pen. raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus

menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.A.V.

În considerentele

acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 407 din 08 decembrie 2010 Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul

C.A.V. la pedeapsa rezultantă de 22 ani și 4 luni închisoare, cu executare în

regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și de art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. menținându-se

totodată măsura arestării preventive a inculpatului și deducându-se prevenția

la zi.

Ca și situație de

fapt, instanța de fond a reținut că inculpatul, împreună cu alte persoane s-au

constituit într-un grup infracțional organizat și, prin acțiuni conjugate, la

data de 29 ianuarie 2009 au introdus pe teritoriul României, prin Punctul Vamal

Port Constanța - Sud Agigea cantitatea de 1.080 kg cocaină, disimulată în două

containere ce conțineau cherestea de lemn cedru și au dispus cu privire la

transportul cocainei pe teritoriul României, cu destinația Târgu Jiu, cu intenția

de a fi livrată în continuare în Spania.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel printre alții și inculpatul C.A.V. iar prin Decizia

penală nr. 104/p din data de 22 septembrie 2011, în temeiul dispozițiilor art.

379 pct. 2 lit. a), C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de

inculpați, a fost desființată hotărârea atacată, iar în rejudecare a fost

redusă pedeapsa inculpatului C.A.V. și văzând art. 33, lit. a) - art. 34 lit.

b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea în cuantum de 15 ani și 7 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

Potrivit art. 383 cu

referire la art. 350 alin. (1) și art. 160

b

C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest preventiv a inculpaților pe o perioadă de până la 6

zile cu începere de la 22 septembrie 2011.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța și

inculpații C.A.A., C.R.E. și C.A.V.

Prin Decizia penală

nr. 941 din data de 27 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile declarate de parchet și inculpați, a casat decizia penală atacată

și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaților la Curtea de Apel

Constanța cu menținerea stării de arestarea preventivă.

În rejudecare, la

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie, s-a format Dosarul nr. 563/36/2012, iar la termenul din data de 14

decembrie 2012 s-a verificat legalitatea și temeinicia stării de arest

dispunându-se menținerea acesteia.

În termenul legal,

inculpatul C.A.V. a declarat recurs împotriva Încheierii din data de 14

decembrie 2012, solicitând revocarea măsurii arestării preventive.

Examinând încheierea

atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele cauzei, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce urmează:

Din actele dosarului

se reține că recurentul-inculpat este acuzat de infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc, săvârșită prin introducerea pe teritoriul României a unei

cantități de 1.080 kg de cocaină.

Arestarea preventivă

a fost dispusă pe temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea

existenței unor indicii serioase în sensul vinovăției persoanei în cauză și a

necesității protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin

infracțiunea de care era acuzat inculpatul.

Ulterior, măsura

preventivă a fost succesiv menținută față de inculpat prin sentința de

condamnare în primă instanță pronunțată de Tribunalul Constanța precum și în

sentința pronunțată în apel de Curtea de Apel Constanța și în decizia înaltei

Curți de Casație și Justiție prin care s-a casat cu trimitere spre rejudecare

în apel, precum și prin încheierea ce formează obiectul recursului de față.

Analizând temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului

inculpat C.A.V., Înalta Curte apreciază că acestea se mențin și în prezent și

impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice și

suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că

inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat și dedus judecății.

Se constată ca fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat

este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în

libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică în cauză

fiind pronunțată o hotărâre de condamnare nedefinitivă.

Natura și gravitatea

faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost

comise, justifică temerea că, pus în libertate, va săvârși și alte fapte de

același gen.

Ca atare, detenția

provizorie este licită, fiind respectate atât exigențele ce decurg din legea

internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, impunându-se

menținerea în continuare a acesteia.

Așa fiind, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.A.V. și va dispune

obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.V. împotriva Încheierii din 14

decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 563/36/2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 decembrie 2012.

Procesat de GGC - N