ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4242/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 14 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.A.V. În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 407 din 08 decembrie 2010 Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul C.A.V. la pedeapsa rezultantă de 22 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. menținându-se totodată măsura arestării preventive a inculpatului și deducându-se prevenția la zi. Ca și situație de fapt, instanța de fond a reținut că inculpatul, împreună cu alte persoane s-au constituit într-un grup infracțional organizat și, prin acțiuni conjugate, la data de 29 ianuarie 2009 au introdus pe teritoriul României, prin Punctul Vamal Port Constanța - Sud Agigea cantitatea de 1.080 kg cocaină, disimulată în două containere ce conțineau cherestea de lemn cedru și au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României, cu destinația Târgu Jiu, cu intenția de a fi livrată în continuare în Spania. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel printre alții și inculpatul C.A.V.

iar prin Decizia penală nr. 104/p din data de 22 septembrie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a), C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de inculpați, a fost desființată hotărârea atacată, iar în rejudecare a fost redusă pedeapsa inculpatului C.A.V. și văzând art. 33, lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea în cuantum de 15 ani și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. Potrivit art. 383 cu referire la art. 350 alin. (1) și art. 160 b C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților pe o perioadă de până la 6 zile cu începere de la 22 septembrie 2011. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța și inculpații C.A.A., C.R.E.

și C.A.V. Prin Decizia penală nr. 941 din data de 27 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de parchet și inculpați, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaților la Curtea de Apel Constanța cu menținerea stării de arestarea preventivă. În rejudecare, la Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a format Dosarul nr. 563/36/2012, iar la termenul din data de 14 decembrie 2012 s-a verificat legalitatea și temeinicia stării de arest dispunându-se menținerea acesteia. În termenul legal, inculpatul C.A.V. a declarat recurs împotriva Încheierii din data de 14 decembrie 2012, solicitând revocarea măsurii arestării preventive.

Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din actele dosarului se reține că recurentul-inculpat este acuzat de infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârșită prin introducerea pe teritoriul României a unei cantități de 1.080 kg de cocaină. Arestarea preventivă a fost dispusă pe temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea existenței unor indicii serioase în sensul vinovăției persoanei în cauză și a necesității protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracțiunea de care era acuzat inculpatul.

Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv menținută față de inculpat prin sentința de condamnare în primă instanță pronunțată de Tribunalul Constanța precum și în sentința pronunțată în apel de Curtea de Apel Constanța și în decizia înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a casat cu trimitere spre rejudecare în apel, precum și prin încheierea ce formează obiectul recursului de față. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului inculpat C.A.V., Înalta Curte apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc.

pen., că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat și dedus judecății. Se constată ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică în cauză fiind pronunțată o hotărâre de condamnare nedefinitivă. Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost comise, justifică temerea că, pus în libertate, va săvârși și alte fapte de același gen. Ca atare, detenția provizorie este licită, fiind respectate atât exigențele ce decurg din legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag.

1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, impunându-se menținerea în continuare a acesteia. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.A.V. și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.V. împotriva Încheierii din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 563/36/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 decembrie 2012. Procesat de GGC - N