ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4232/2012

Asupra recursului de față

în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele

Prin Sentință penală nr. 164/F din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1046/46/2012 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și dispusă punerea în executare a Mandatului European de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, la data de 12 decembrie 2012 și predarea persoanei solicitate N.C.I.  către autoritatea emitentă - Tribunalul de Grande Instance Place du Palais 06000 NICE.

S-a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predare în baza mandatului european.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate N.C.I. în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, pe o durată de 29 zile, începând cu data 13 decembrie 2012, până la data de 10 ianuarie 2013, inclusiv.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență următoarea situație de fapt:

La data de 13 decembrie 2012 parchetul a înaintat instanței Mandatul European de Arestare emis de autoritățile judiciare franceze la 12 decembrie 2012 împreună cu traducerea acestuia în limba română vizând pe N.C.I., ca persoană solicitată, în vederea executării mandatului european de arestare.

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că, persoana solicitată N.C.I., în Nice și în județul Alpii Maritini a acționat în cadrul unui grup infracțional organizat săvârșind infracțiuni de trafic de persoane, în care se pretinde a fi implicate, ca victime, circa 30 de persoane de sex feminin.

S-a reținut că sunt indicii și probe în sensul comiterii infracțiunii reclamate de trafic de persoane concretizată în interceptări telefonice și diversele investigații întreprinse, mai ales, pe lângă instituțiile de transferuri de bani Travelex, Money Gram și Western Union, de unde reieșeau elemente ce dovedesc amploarea unei organizații criminale ce formau această rețea.

Curtea a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute și sancționate și de legislația penală română, în art. 12 din Legea nr. 678/2001, art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 323 C. pen. și art. 29 alin. (1) lit. a) și b) și 5 din Legea nr. 656/2002.

Autoritățile judiciare franceze, respectiv Curtea de Apel din Aix -Eu -Provence - Tribunalul de Mare Instanță din Nice a emis prezentul mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate, solicitând executarea acestuia conform art. 184 C. proc. pen.

S-a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, la verificarea identității persoanei solicitate. A rezultat că datele de identificare menționate în mandatul european de arestare corespund persoanei solicitate. De asemenea, s-a adus la cunoștință persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și conținutul mandatului european de arestare.

Persoana solicitată a declarat că a luat cunoștință de regula specialității în ceea ce privește procedura de executare a mandatului european și a arătat totodată că nu renunță la beneficiul regulii specialității. Prin apărătorul său, a arătat că se opune la predare, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor descrise în mandat, iar în Franța a fost în urmă cu 2 ani, dar la Paris și nu în localitățile Nice și județul Alpii Maritini, unde se pretinde că ar fi fost săvârșite infracțiunile reclamate, precum și datorită faptului că nu s-au făcut verificări în legătură cu faptul dacă persoana sa este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Cum la dosar nu sunt asemenea dovezi, iar procurorul a confirmat că împotriva persoanei solicitate nu s-au demarat alte proceduri, curtea a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. b) și art. 103 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată și a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Grande Instance Place du Palais 06000 NICE la data de 12 decembrie 2012, potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva acestei sentințe a formulat în termen recurs persoana solicitată N.C.I., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 decembrie 2012, sub numărul 1046/46/2012.

La termenul fixat pentru soluționarea recursului, apărătorul ales al recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, apreciind că aceasta a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de către inculpat, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Din mandatul emis de autoritățile judiciare franceze rezultă că, persoana solicitată N.C.I., în calitate de autor, în perioada 2010 - 7 decembrie 2012, în Nice și în județul Alpii Maritini a acționat în cadrul unui grup infracțional organizat săvârșind infracțiuni de trafic de persoane, în care se pretinde a fi implicate, ca victime, circa 30 de persoane de sex feminin. Conform art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța a procedat la verificarea identității persoanei solicitate. A rezultat că datele de identificare menționate în mandatul european de arestare corespund persoanei solicitate.

De asemenea, s-a adus la cunoștință persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și conținutul mandatului european de arestare.

Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, instanța de fond a procedat la audierea sa, acesta declarând că nu consimte la predare deoarece două dintre persoanele care în mandatul european de arestare sunt menționate că s-ar fi prostituat în Franța sunt părți vătămate într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Pitești.

Revenind la legislația aplicabilă în prezenta cauză, Înalta Curte reține că, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce fiind o decizie judiciară emisă de un stat membru în vederea arestării și a predării de către un alt stat membru a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

În cauză, România este stat de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare competente din Franța pentru fapte săvârșite pe teritoriul statului respectiv.

Faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare constituie infracțiuni și potrivit legii române.

Rezultă așadar că instanța învestită cu o cerere de executare a unui mandat european de arestare nu este abilitată să-l cenzureze din perspectiva existenței probelor de vinovăție împotriva persoanei indicate la comiterea infracțiunii, sau a verificării altor aspecte care țin de verificarea cauzei în fond, limitându-se să verifice dacă în cauză este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute de art. 89 din Legea nr. 302/2004, ori dacă există vreo obiecție în ce privește identitatea persoanei solicitate (în sensul că persoana indicată în mandat nu este una și aceeași cu cea care urmează a fi predată).

În speță, persoana solicitată și-a motivat refuzul de a fi predată autorităților italiene prin aceea că două dintre persoanele care în mandatul european de arestare sunt menționate că s-ar fi prostituat în Franța sunt părți vătămate într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, precum și faptul că infracțiunile pentru care s-a solicitat extrădarea nu au fost comise pe teritoriul statului francez.

Înalta Curte reține că astfel cum prevede art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când acesta se referă la infracțiuni care sunt săvârșite pe teritoriul României, sau când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte.

Așa cum rezultă însă din însăși textul de lege, simpla împrejurare că infracțiunile ar fi săvârșite pe teritoriul României, sau că în România s-ar fi declanșat proceduri penale pentru aceleași fapte nu dă naștere' automat unui refuz al executării mandatului european de arestare.

Această apreciere trebuie însă făcută în raport și de alte elemente, cum ar fi: începerea unor proceduri de cercetare penală în România, amploarea activității desfășurată în România și alte asemenea elemente care să ducă la concluzia că autoritățile române sunt cele mai îndreptățite a face cercetările de rigoare.

Înalta Curte reține în plus că la dosarul cauzei nu sunt asemenea dovezi, în sensul că infracțiunile reținute în sarcina acestuia sunt săvârșite pe teritoriul României sau că pe teritoriul statului român s-ar fi declanșat proceduri penale pentru aceleași fapte, procurorul neconfirmând că împotriva persoanei solicitate nu s-au demarat alte proceduri.

Înalta Curte reține că această apărare nu are relevanță în prezenta procedură, ci odată cu soluționarea cauzei pe fondul ei se vor discuta în contradictoriu, în condițiile respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale persoanei solicitate, pertinența probelor care îl incriminează și care sunt descrise în conținutul mandatului european de arestare.

Prin urmare, neexistând niciun motiv de neexecutare dintre cele prevăzute de lege și nefiind formulată nici o obiecție privind identitatea, având în vedere că fapta menționată în mandat constituie infracțiune și potrivit legii române, apreciind ca fiind nefondat recursul declarat de persoana solicitată N.C.I., împotriva Sentinței penale nr. 164/F din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1046/46/2012 urmează a-l respinge; cu obligarea recurentului persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată N.C.I., împotriva Sentinței penale nr. 164/F din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1046/46/2012.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA