ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 377/2017

Decizia nr. 377/2017 Asupra prezentei cauze, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș sub nr. 661/320/2017, la solicitarea creditoarei A. SRL, Biroul Executor Judecătoresc B., s-a adresat instanței de judecată în vederea încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, emis la data de 4 ianuarie 2016, scadent la data de 9 decembrie 2016, pentru realizarea creanței având ca obiect suma de 44,617,98 RON. Prin Încheierea nr. 331 din 19 ianuarie 2017, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale și a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, și având în vedere că domiciliul debitorului avalist C. este în Măcin, competența teritorială în soluționarea cauzei aparține acestei instanțe. Învestită prin declinare, Judecătoria Măcin, prin Sentința civilă nr. 77 din 10 februarie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș și, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că sediul debitorului SC D. SRL este în Târgu Mureș.

Prin urmare, având în vedere că prin înregistrarea cererii pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, creditorul a stabilit instanța competentă ca fiind cea de la sediul debitorului, Judecătoria Târgu Mureș este competentă în soluționarea cauzei. Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art 133 pct. 2 din același act normativ, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 651 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civila, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Potrivit art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente " Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 651 cu cele ale art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rezultă că în cazul cererilor având ca obiect încuviințare executare silită, competența teritorială este una alternativă, cea de la locul unde își are domiciliul sau sediul debitorul, petentul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așa cum s-a reținut și în considerentele de mai sus, în cauza de față, instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o cerere având ca obiect încuviințare executare silită împotriva a doi debitori SC D. SRL, cu sediul în circumscripția Judecătoriei Târgu Mureș, și E., cu domiciliul în circumscripția Judecătoriei Măcin, așa cum reiese din cuprinsul cererii de executare silită existentă la Dosarul nr. c/320/2017 al Judecătoriei Târgu Mureș. Reiese, așadar, că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 din Legea nr. Legea m. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, atât Judecătoria Târgu Mureș cât și Judecătoria Măcin, erau deopotrivă competente în soluționarea cauzei, petentul având alegerea între aceste două instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 din același act normativ.

Or, petentul Biroul Executorului Judecătoresc B., prin depunerea cererii la Judecătoria Târgu Mureș, a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia. Prin urmare, Judecătoria Târgu Mureș nu mai poate să dispună, nici din oficiu, nici Ia cererea pârâtului sau a oricărei alte părți, declinarea competenței, declarându-se necompetentă, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire al competenței, care nu este de ordine publică. Astfel cum deja s-a arătat, opțiunea petentului între instanțele de judecată deopotrivă competente teritorial, indicate de art. 651 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, poate fi exercitată la momentul sesizării instanței de judecată, ceea ce, în speță, s-a și întâmplat.

Faptul că C., are calitatea de debitor avalist, nu poate avea drept afect înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 651 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și a art. 116 din același act normativ, de vreme ce legiuitorul nu a făcut nicio distincție în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanței în cazul cererilor de încuviințare a executării silite în funcție de domiciliul debitorilor avaliști. Față de cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea privind încuviințarea executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc „B.", la solicitarea creditoarei SC A. SRL în contradictoriu cu debitorii SC D. SRL și E., în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea privind încuviințarea executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc „B.", la solicitarea creditoarei SC A. SRL, în contradictoriu cu debitorii SC D. SRL și E., în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2017. Procesat de GGC - LM