ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 104/2017

Decizia nr. 104/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin încheierea din Camera de Consiliu

de la data de 22 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2008, a fost respinsă

cererea formulată de petenta A. având ca obiect lămurirea

dispozitivului sentinței civile nr. 371 din 16 martie 2009,

pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă,

în Dosarul nr. x/3/2008, pe motiv că dispozitivul hotărârii

menționate era unul clar iar, considerentele acesteia, prevăd în mod

limpede care au fost motivele avute în vedere de instanță atunci când

a adoptat soluția pronunțată.

Astfel,

Tribunalul a precizat că prin intermediul procedurii instituită de

art. 281

1

C. proc. civ. se pot solicita instanței lămuriri

pentru a se clarifica sau interpreta măsurile dispuse prin hotărârea

a cărei lămurire se solicită, atunci când dispozitivul nu este

suficient de clar. Această procedură nu deschide calea

modificării dispozitivului, astfel cum a solicitat petenta care a invocat

neconcordanțele dintre raportul de expertiză și situația de

fapt și a criticat modul în care instanța a interpretat probatoriul.

Prin Decizia civilă

nr. 553/A din data de 1 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de petenta A.

În motivarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut că apelanta

invocă contradicții între considerentele sentinței și

dispozitivul acesteia, ceea ce excede procedurii reglementate în

dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. și s-ar putea înscrie,

cel mult, în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce nu este

cazul în speță.

Procedura

lămuririi, întinderii, înțelesului sau aplicării dispozitivului

nu permite rejudecarea cauzei sau reinterpretarea probelor.

Partea care

nu era mulțumită de concluziile unui raport de expertiză sau de

conținutul anexelor acestui raport avea posibilitatea să efectueze

obiecțiuni la raportul de expertiză sau să declare calea de atac

permisă de lege împotriva hotărârii care se bazează pe

respectivele concluzii sau respectivele anexe.

În

speță, tribunalul a observat corect că dispozitivul

sentinței civile nr. 371 din 16 martie 2009 este clar, atât din

perspectiva identificării terenului, cât și din perspectiva

raportării la proba cu expertiză, respectiv, din perspectiva

dreptului reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

o diferență de 5 mp teren și pentru construcția

demolată.

Neexistând dubii

cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, nu se

poate admite o cerere având ca obiect lămurirea dispozitivului deoarece,

dacă s-ar proceda altfel, s-ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a

sentinței civile nr. 371 din 16 martie 2009.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta, indicând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reiterând criticile

formulate prin cererea de apel și arătând că prin cererea

introductivă a solicitat înlăturarea dispozițiilor potrivnice

referitoare la expertiza efectuată în dosarul finalizat prin

pronunțarea sentinței nr. 371/2009 de către Tribunalul

București, deoarece a considerat că există neconcordanțe

între considerentele și dispozitivul acestei hotărâri, respectiv

între situația de fapt și probele administrate sau avute în vedere de

către instanță.

Recurenta a

mai arătat că expertiza efectuată în Dosarul nr. x/3/2008

conține contradicții în anexele la aceasta și că nu putea

formula obiecțiuni la raport, întrucât suprapunerea nu era vizibilă.

Neconcordanțele între planurile anexei la expertiză, respectiv între

aceste planuri și adresa din 2008 au dus la pronunțarea unei

soluții nelămuritoare, astfel că în speță s-ar impune

efectuarea unei noi expertize.

La termenul

de judecată din data de 19 ianuarie 2017, Înalta Curte a invocat, din

oficiu, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va admite, în considerarea celor ce

succed:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse

printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși

cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs

sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin.

(1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat

în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care

se referă la motivele de ordine publică, precum și în

situația în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

A motiva

recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin

indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul

formulării unor critici privind judecata realizată de instanța

care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de

nelegalitate invocat.

Față

de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a

părții cu privire la soluția pronunțată, instanța

de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care

fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Or, în

speță, recurenta nu a formulat critici care să poată fi

încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în

cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății recurenta a

reiterat susținerile formulate prin cererea de apel, fără a

formula veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și

fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei atacate,

prin raportare la soluția pronunțată în apel, de respingere, ca

nefondat, a apelului, și la argumentele arătate de instanță

în fundamentarea acesteia.

Prin urmare,

fără să combată în vreun fel argumentele instanței de

apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în

recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea

extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului,

această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în

condițiile expres și limitativ prevăzute de Codul de

procedură civilă prin dispoziții speciale, de strică

interpretare.

Recurenta

însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a indicat dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ. și și-a exprimat nemulțumirea cu

privire la concluziile unui raport de expertiză și conținutul

anexelor la raport, însă aceste critici nu sunt susceptibile de încadrare

în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea

greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în

motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ori

a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Față

de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va

constata nul recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 553/A din data de

1 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2017.