ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 104/2017

Decizia nr. 104/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 22 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2008, a fost respinsă cererea formulată de petenta A. având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 371 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2008, pe motiv că dispozitivul hotărârii menționate era unul clar iar, considerentele acesteia, prevăd în mod limpede care au fost motivele avute în vedere de instanță atunci când a adoptat soluția pronunțată. Astfel, Tribunalul a precizat că prin intermediul procedurii instituită de art. 281 1 C. proc.

civ. se pot solicita instanței lămuriri pentru a se clarifica sau interpreta măsurile dispuse prin hotărârea a cărei lămurire se solicită, atunci când dispozitivul nu este suficient de clar. Această procedură nu deschide calea modificării dispozitivului, astfel cum a solicitat petenta care a invocat neconcordanțele dintre raportul de expertiză și situația de fapt și a criticat modul în care instanța a interpretat probatoriul. Prin Decizia civilă nr. 553/A din data de 1 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de petenta A. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că apelanta invocă contradicții între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia, ceea ce excede procedurii reglementate în dispozițiile art. 281 1 C. proc.

civ. și s-ar putea înscrie, cel mult, în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speță. Procedura lămuririi, întinderii, înțelesului sau aplicării dispozitivului nu permite rejudecarea cauzei sau reinterpretarea probelor. Partea care nu era mulțumită de concluziile unui raport de expertiză sau de conținutul anexelor acestui raport avea posibilitatea să efectueze obiecțiuni la raportul de expertiză sau să declare calea de atac permisă de lege împotriva hotărârii care se bazează pe respectivele concluzii sau respectivele anexe. În speță, tribunalul a observat corect că dispozitivul sentinței civile nr. 371 din 16 martie 2009 este clar, atât din perspectiva identificării terenului, cât și din perspectiva raportării la proba cu expertiză, respectiv, din perspectiva dreptului reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru o diferență de 5 mp teren și pentru construcția demolată.

Neexistând dubii cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, nu se poate admite o cerere având ca obiect lămurirea dispozitivului deoarece, dacă s-ar proceda altfel, s-ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 371 din 16 martie 2009. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reiterând criticile formulate prin cererea de apel și arătând că prin cererea introductivă a solicitat înlăturarea dispozițiilor potrivnice referitoare la expertiza efectuată în dosarul finalizat prin pronunțarea sentinței nr. 371/2009 de către Tribunalul București, deoarece a considerat că există neconcordanțe între considerentele și dispozitivul acestei hotărâri, respectiv între situația de fapt și probele administrate sau avute în vedere de către instanță.

Recurenta a mai arătat că expertiza efectuată în Dosarul nr. x/3/2008 conține contradicții în anexele la aceasta și că nu putea formula obiecțiuni la raport, întrucât suprapunerea nu era vizibilă. Neconcordanțele între planurile anexei la expertiză, respectiv între aceste planuri și adresa din 2008 au dus la pronunțarea unei soluții nelămuritoare, astfel că în speță s-ar impune efectuarea unei noi expertize. La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2017, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va admite, în considerarea celor ce succed: Conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. Or, în speță, recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății recurenta a reiterat susținerile formulate prin cererea de apel, fără a formula veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel, de respingere, ca nefondat, a apelului, și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă prin dispoziții speciale, de strică interpretare. Recurenta însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a indicat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și și-a exprimat nemulțumirea cu privire la concluziile unui raport de expertiză și conținutul anexelor la raport, însă aceste critici nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică. Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 553/A din data de 1 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2017.