Mathoes împotriva Poloniei

Secțiunea a patra Cerere nr. 11773/05 prezentată de Krystyna MATHOES împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 4 martie 2008 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Stanislav Pavlovschi, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, judecători și Fatoș Arac graffiter adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 martie 2005, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie în fața recurentei, Krystyna Mathoes, este cetățean polonez, născut în 1961 și rezident în Olsztyn.

Guvernul polonez ( La 9 noiembrie 2000, prefectul a informat Comisia că, în lumina jurisprudenței Curții Supreme și a Curții Constituționale, pretențiile sale erau nefondate. La 8 decembrie 2000, recurenta a adresat prefectului o cerere în care și-a exprimat dezacordul cu explicațiile furnizate de acesta. La 9 ianuarie 2001, prefectul a prezentat cazul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale fără nici un motiv pentru a reveni la decizia sa și a considerat că cererea din 8 decembrie 2001 constituia o cerere de anulare a deciziei din 9 noiembrie 2000. La 5 aprilie 2001, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a informat recurenta că va cunoaște cazul său în cursul celui de-al treilea trimestru al anului 2001. La 12 iulie 2002, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a plâns ministrului agriculturii de durata excesivă a procedurii și de lipsa unei decizii în cauza sa.

La 22 septembrie 2003, prefectul a informat recurenta că, la 21 ianuarie 2002, a transmis dosarul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și că cauza era încă în curs de desfășurare în fața acestuia. Procedura este încă în curs de desfășurare. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurii. Curtea amintește că, la 6 decembrie 2007, președintele camerei căreia i-a fost atribuită cauza a decis să comunice guvernului reclamantei, astfel cum se menționează mai sus. Prin scrisoarea din 9 ianuarie 2008, recurenta a informat grefa că nu mai dorește să mențină cererea în fața Curții, deoarece, în conformitate cu avizul avocatului său, a omis să respecte, în cadrul procedurii în fața organelor naționale, căile de drept prevăzute de legislația internă.

În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Grefier adjunct Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 11773/05 présentée par Krystyna MATHOES contre la Pologne La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 4 mars 2008 en une chambre composée de : Nicolas Bratza, président, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Stanislav Pavlovschi, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, juges, et de Fatoș Aracı, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 4 mars 2005, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Krystyna Mathoes, est une ressortissante polonaise, née en 1961 et résidant à Olsztyn.

Le gouvernement polonais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 4 octobre 2000, la requérante demanda au préfet ( wojewoda ) de lui restituer un immeuble nationalisé en vertu du décret du 6 septembre 1944 portant réforme agraire. Le 9 novembre 2000, le préfet informa l’intéressée qu’à la lumière de la jurisprudence de la Cour suprême et de la Cour constitutionnelle ses prétentions étaient mal fondées. Le 8 décembre 2000, la requérante adressa au préfet une requête dans laquelle elle exprima son désaccord avec les explications fournies par celui-ci.

Le 9 janvier 2001, n’ayant aperçu aucun motif pour revenir sur sa décision, le préfet transmit le dossier au ministère de l’Agriculture et du Développement rural. Il estima que la requête du 8 décembre 2001 constituait une demande d’annulation de la décision du 9 novembre 2000. Le 5 avril 2001, le ministère de l’Agriculture et du Développement rural informa la requérante qu’il connaîtrait de son affaire au cours du troisième trimestre de 2001. Le 12 juillet 2002, l’intéressée se plaignit au ministre de l’Agriculture et du Développement rural de la durée excessive de la procédure et de l’absence de décision dans son affaire. Elle ne reçut aucune réponse à sa plainte. Le 22 septembre 2003, le préfet informa la requérante que le 21 janvier 2002 il avait transmis le dossier au ministère de l’Agriculture et du Développement rural et que l’affaire était toujours en cours d’examen devant celui-ci.

La procédure est toujours pendante. GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants. La Cour rappelle que le 6 décembre 2007 le président de la chambre à laquelle l’affaire a été attribuée a décidé de communiquer au Gouvernement le grief de la requérante tel qu’exposé ci-dessus. Par un courrier du 9 janvier 2008, la requérante a informé le greffe qu’elle ne souhaitait plus maintenir la requête devant la Cour car, selon l’avis de son avocat, elle avait omis d’observer, dans le cadre de la procédure devant les organes nationaux, les voies de droit prescrites par la législation interne.

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que la requérante n’entend plus maintenir la requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Greffière adjointe Président