ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2017

Decizia nr.

8/A/2017

Asupra

apelurilor de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 68

din 9 septembrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de petenții A. și B.,

ambii cu domiciliul procesual ales la familia C. în Sibiu, județ Sibiu

împotriva încheierii nr. 39 din data de 11 mai 2016 pronunțată de

Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/45/2016.

În temeiul

art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați petenții la plata

sumei de 100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 21 iunie

2016 petenții A., B. au formulat contestație în anulare împotriva

încheierii penale cu nr. 39 din 11 mai 2016 a Curții de Apel Iași,

pronunțată în Dosarul nr. x/45/2016, motivat de faptul că a fost

în imposibilitate de se prezenta la termenul când a avut loc dezbaterea pe fond

a cauzei, având în vedere că a fost internat (B.) în Spitalul Robert Bosch

în perioada 04 mai 2016 - 11 mai 2016, fiind incident cazul de contestație

prev. de art. 426 lit. a) C. proc. pen., precum și pentru faptul că

atât la dezbaterea pe fond a cauzei, cât și la pronunțarea

hotărârii, a participat doar procurorul în camera de consiliu, lucru

sancționat de Curtea Constituțională a României, fiind incident

cazul de contestație prev. de art. 426 lit. e) C. proc. pen.

La termenul

din data de 09 septembrie 2016 s-a pus în discuția contradictorie a

părților admisibilitatea formulării prezentei contestații

în anulare, fiind atașat Dosarul nr. x/45/2016 al Curții de Apel

Iași, în care se regăsește și Încheierea nr. 39 din 11 mai

2016 a Curții de Apel Iași, care a fost atacată cu

contestație în anulare.

Analizând

contestația în anulare din prisma admisibilității

formulării acestei căi extraordinare de atac, Curtea a constatat

următoarele:

Prin

Încheierea nr. 39 din 11 mai 2016 pronunțată de judecătorul de

cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași în Dosarul nr.

x/45/2016 s-au dispus următoarele:

"(...)

În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. respinge ca nefondată

plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva

ordonanței din 11 decembrie 2015 dată de procurorul din cadrul D.N.A.

- Serviciul Teritorial Iași în Dosarul nr. x/P/2015 și a

ordonanței procurorului șef serviciu nr. 7/II/2/2016 din 04 februarie

2016, pe care le menține.

Respinge

cererea de constituire ca parte civilă formulată de petenții A.

și B.

În baza art.

275 alin. (2) C. proc. pen. obligă petenții să

plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare

avansate cu ocazia soluționării cauzei de față.

Potrivit

disp. art. 426 alin. (1) C. proc. pen., "Împotriva hotărârii penale

definitive se poate face contestație în anulare în următoarele

cazuri:

a) când

judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei

părți sau când deși legal citată a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate; (...)

e) când

judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a

inculpatului când aceasta era obligatorie, potrivit legii."

Curtea de Apel

Iași, a menționat că din interpretarea acestor texte de lege,

rezultă că, referitor la hotărârile susceptibile de a fi atacate

în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, art. 426

alin. (1) lit. a) și e) C. proc. pen. precizează, în mod clar,

că pot fi atacate cu contestație în anulare numai hotărârile

penale pronunțate de instanțele de apel, adică hotărârile

penale care au rămas definitive la instanța de apel.

Mai mult,

prin folosirea sintagmei "judecata în apel", legiuitorul a avut în vedere

doar hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat

fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul

juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de

condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, doar aceste

hotărâri putând fi atacate cu apel, potrivit. art. 408 și urm. C.

proc. pen.

S-a

arătat de asemenea că, prin Încheierea penală cu nr. 39 din 11

mai 2016 a Curții de Apel Iași, a cărei contestație în

anulare s-a solicitat nu s-a rezolvat fondul cauzei, și nici nu a fost

pronunțată de o instanță de apel, ci a fost

pronunțată în procedura plângerii împotriva soluțiilor de

neurmărire sau netrimitere în judecată, prevăzută de art.

340 și 341 C. proc. pen. proc. pen, Curtea a constatat că cererea de

contestație în anulare îndreptată împotriva acestei hotărâri,

este inadmisibilă, și a dispus, în consecință, respingerea

acesteia.

Examinând

apelurile formulate, în baza actelor și lucrărilor de la dosar

și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea

sunt inadmisibile, întrucât sentința apelată este definitivă.

Potrivit

disp. art. 426 alin. (1) C. proc. pen., "Împotriva hotărârii penale

definitive se poate face contestație în anulare în următoarele

cazuri:

b) când

judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei

părți sau când deși legal citată a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate; (...)

e) când

judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a

inculpatului când aceasta era obligatorie, potrivit legii."

Potrivit art.

431 alin. (2) C. proc. pen. una din cerințele de admisibilitate a

contestației în anulare este aceea ca motivul pe care se sprijină

contestația să fie unul dintre cele prevăzute de art. 426 C.

proc. pen. Această cerință presupune ca actele dosarului să

releve anumite date concrete care să susțină în mod plauzibil

împrejurarea faptică invocată de contestator și nu doar

invocarea formală a unui caz de contestație în anulare.

O

hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte

căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,

căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista

în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile

art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de

atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege,

iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală constituie o încălcare a principiului

legalității acesteia, precum și al principiului

constituțional al egalității în fața legii și

autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație

inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege

sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.

126 din Constituția României.

Pentru aceste

considerente - Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, apelurile

contestatorilor, întrucât acestea au fost formulate împotriva unei

sentințe pronunțată de Curtea de Apel Iași într-o

cauză ce a avut ca obiect contestația în anulare, care a fost

formulată împotriva unei sentințe și care nu este supusă

niciunei căi de atac fiind definitivă.

În temeiul

art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanții contestatori la plata

sumei de câte 100 lei cheltuieli, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile apelurile declarate de către contestatorii A. și B.

împotriva Sentinței penale nr. 68 din 9 septembrie 2016 a Curții de

Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

apelanții contestatori la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV