ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1033/2016

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1033/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia penală nr. 1033/2016

Asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 226/PI

din data de 25 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016, a fost admisă sesizarea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

și s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de

01 iulie 2016 de Tribunalul de executare a pedepselor din Evora, Portugalia, în

Dosarul nr. x/13.3/TXEVR/A, față de persoana solicitată A.

S-a dispus

predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Portugalia.

S-a constatat

că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către

organele judiciare din Portugalia și nu a renunțat la regula

specialității.

În baza art. 103

alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost prelungită

starea de arest a persoanei solicitate dispusă prin mandatul de arestare nr.

96/PI/ME din 20 iulie 2016, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data

de 04 august 2016 până la data de 02 septembrie 2016, inclusiv, în vederea

predării către autoritățile judiciare din Portugalia.

În baza art. 16

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare

avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se

pronunța astfel, s-a reținut că, la data de 20 iulie 2016 a fost

înregistrată pe rolul instanței sesizarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect punerea în executare

a mandatului european de arestare, emis la data de 01 iulie 2016, de către

Tribunalul

de executare a pedepselor din Evora, Portugalia, în Dosarul nr. x/13.3/TXEVR/A,

pe numele persoanei solicitate A., pentru săvârșirea a două

infracțiuni de furt (din locuință) prevăzute și

sancționate de art. 210 nr. 1 și 2 alin. (b) și art. 204 nr. 2

alin. (e) C. pen. portughez

.

Analizând

actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut că

la baza emiterii

mandatului

european de arestare s-a aflat decizia Tribunalul de executare a pedepselor din

Evora din 05 aprilie 2016, definitivă la data de 09 mai 2016, prin care a

fost revocată liberarea condiționată, hotărându-se

executarea unui rest de pedeapsă de 2 (doi) ani, 5 (cinci) luni și 11

(unsprezece) zile de închisoare

În fapt, s-a

reținut că, persoana solicitată, în noaptea de 17/18 aprilie

2011, însoțit de încă 4 persoane, s-a deplasat la proprietatea

denumită „Monte Cariad das Oliveiras” situată în Azinheira dos

Barros, cu intenția de a pătrunde înăuntru și de a-și

însuși obiecte de valoare. Conform planului stabilit, trei dintre

respectivele persoane au intrat în locuință, s-au îndreptat spre

camera în care dormeau proprietarii și i-au amenințat pe aceștia

cu o armă de foc și o spadă, însușindu-și astfel

diverse piese de orfevrărie, o colecție de bancnote provenite din

diverse țări, un carnet de cec-uri, un laptop „acer”, un aparat

fotografic digital „sony”, diverse valize de călătorie, diverse

sticle de băuturi alcoolice, diverse sticluțe de parfum, aproximativ

800 de dolari americani în numerar și 3 carduri bancare, precum și un

autoturism, albastru.

Prin

încheierea din 20 iulie 2016 Curtea de Apel Timișoara, a dispus, în

temeiul art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată

și completată, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată

de 15 zile, începând cu data de 20 iulie 2016 până la data de 03 august 2016,

inclusiv, în acest sens fiind emis mandatul de arestare nr. 96/PI/ME din 20

iulie 2016, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen

și mandatul european de arestare emis de către autoritățile

judiciare din Portugalia.

Fiind

audiată în fața instanței, persoana solicitată a

arătat că nu dorește să fie predată

autorităților judiciare din Portugalia și că nu renunță

la beneficiul regulii specialității și nu este de acord cu

executarea pedepsei în statul emitent.

Instanța

de fond a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză

îndeplinește cerințele de conținut și formă

prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, iar la dosar a fost

depusă traducerea în limba română a mandatului.

Astfel,

infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului este

pedepsită de legislația statului emitent cu închisoarea de cel

puțin 3 ani și este menționată de art. 96 alin. (1) pct. 18

din Legea nr. 302/2004 printre infracțiunile care nu sunt supuse

verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări și nu

este incident niciunul din motivele obligatorii de refuz al executării,

prevăzute de art. 98 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004.

În

legătură cu motivele facultative de refuz, instanța de fond a

arătat că persoana solicitată a invocat cazul prevăzut de art.

98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, și anume: „ când

mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei

pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative

de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român

sau trăiește în România și are o rezidență

continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă

de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză

să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul

membru emitent”.

Curtea a

reținut că, în speță, sunt îndeplinite cerințele

textului de lege anterior menționat (mandatul european a fost emis în

scopul executării unui rest de pedeapsă de 2 ani 5 luni și 11

zile închisoare; persoana solicitată este cetățean român;

persoana solicitată a declarat că refuză să execute

pedeapsa în statul membru emitent), însă simpla îndeplinire a acestor

cerințe nu obligă instanța să refuze executarea mandatului,

motivul invocat fiind unul facultativ și nu obligatoriu (imperativ).

În acest

context, s-a subliniat că pedeapsa principală aplicată persoanei

solicitate a fost de 6 ani închisoare, din care aceasta a executat mai mult de

jumătate în sistemul penitenciar din Portugalia - împrejurare ce

denotă că persoana condamnată s-a adaptat mediului carceral din

statul emitent și nu a considerat necesar transferul în statul de origine,

după cum nici statul emitent nu solicitat transferul persoanei condamnate

în România (apreciindu-se, prin urmare, că procesul de reeducare și

reintegrare socială are șanse reale de reușită în statul de

condamnare).

Pe de

altă parte, s-a arătat că, este de notorietate faptul că

sistemul penitenciar din statul de origine este în prezent suprapopulat iar

România riscă pronunțarea unei hotărâri pilot din partea

Curții Europene a Drepturilor Omului pentru imposibilitatea de a asigura

condiții decente pentru persoanele deținute - or, executarea unei

pedepse de aproape 2 ani și jumătate în mediul carceral din statul de

origine implică cu mare probabilitate supunerea persoanei solicitate la

condiții de detenție ce ar putea fi caracterizate drept tratamente

inumane sau degradante în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că nu se impune

refuzul executării mandatului european de arestare pentru motivul

facultativ invocat de persoana solicitată.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat

contestație, solicitând admiterea cererii de recunoaștere atât a

hotărârii de condamnare la pedeapsa de 6 ani închisoare, cât și a

celei de revocare a liberării condiționate pronunțate de

instanțele din Portugalia, și respingerea cererii de predare

către autoritățile judiciare din Portugalia, arătând

că este cetățean român, locuiește în România și nu

și-a dat consimțământul pentru predare.

Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale

aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

contestația formulată de persoana solicitată A. ca fiind

nefondată, pentru următoarele considerente:

Art.

103 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede cadrul legislativ referitor

la procedura de executare a mandatului european de arestare:

(3) După

primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la

cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104,

efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a

consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă,

punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului

la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

(4) În cazul

în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui

cetățean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei

măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul

întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să

execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru

emitent.

(5) În cazul

în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea

sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un

proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier,

apărător și persoana solicitată. În același

proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a

renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.

(6) În cazul

prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele

de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate

pronunța prin sentință, potrivit art. 107, deopotrivă

asupra arestării și predării persoanei solicitate.

(7) Dacă

persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea

judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de

arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează

la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia

dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și

la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

(8) În cazurile

prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul

apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei

hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul

procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin

încheiere motivată.

Din

conținutul semnalării Biroului Sirene din data de 13 iulie 2016

și mandatului european de arestare emis în cauză, rezultă

că față de persoana solicitată A. a fost demarată o

procedură judiciară de către Tribunalul de executare a

pedepselor din Evora, Portugalia, în vederea executării unui rest de

pedeapsă de 2 (doi) ani, 5 (cinci) luni și 11 (unsprezece) zile de

închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt din

locuință prevăzute și sancționate de dispozițiile

art.

210

nr. 1 și 2 alin. (b) și art. 204 nr. 2 alin. (e) C. pen. portughez.

Din

conținutul mandatului european de arestare rezultă că faptele

imputate persoanei solicitate A. constau în aceea că,

în noaptea

de 17/18 aprilie 2011, însoțit de încă 4 persoane, s-a deplasat la

proprietatea denumită „Monte Cariad das Oliveiras” situată în

Azinheira dos Barros, cu intenția de a pătrunde înăuntru și

de a-și însuși obiecte de valoare. Conform planului stabilit, trei

dintre respectivele persoane au intrat în locuință, s-au îndreptat

spre camera în care dormeau proprietarii și i-au amenințat pe

aceștia cu o armă de foc și o spadă, însușindu-și

astfel diverse piese de orfevrărie, o colecție de bancnote provenite

din diverse țări, un carnet de cec-uri, un laptop „acer”, un aparat

fotografic digital „sony”, diverse valize de călătorie, diverse

sticle de băuturi alcoolice, diverse sticluțe de parfum, aproximativ

800 de dolari americani în numerar și 3 carduri bancare, precum și un

autoturism, albastru.

Faptele

menționate fac parte din categoria celor care exclud verificarea

condiției dublei incriminări, însă se constată că sunt

incriminate și în legea penală română, regăsindu-se în

conținutul infracțiunii prevăzute de art. 228 C. pen. raportat

la art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. c) C. pen.,

fiind sancționate cu pedeapsa închisorii.

Pe baza

mandatului european de arestare astfel emis, în

conformitate cu

dispozițiile art. 101 din Legea nr. 302/2004,

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut persoana solicitată

pe o perioadă de 24 de ore în baza Ordonanței de reținere nr. 7478/II/5/2016

din 19 iulie 2016, după ce, fiind audiată de procuror, aceasta a

declarat că nu este de acord să fie predată

autorităților judiciare portugheze. Prin încheierea din 20 iulie 2016,

Curtea de Apel Timișoara a dispus arestarea provizorie în vederea

predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile,

începând din data de 20 iulie 2016, până la data de 03 august 2016,

inclusiv.

Analizând

actele dosarului, Înalta Curte observă că, atât în fața

procurorului, cât și în fața instanței de fond persoana

solicitată a declarat că nu dorește să fie predată

autorităților portugheze, solicitând, totodată, aplicarea

regulii specialității.

Potrivit art.

103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată

declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident

vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din

același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin

sentință deopotrivă asupra arestării și predării

persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol dacă

persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea

judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de

arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția

acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau

opționale de neexecutare.

În

cauză, persoana solicitată A. a precizat că se opune

predării către autoritățile judiciare portugheze,

arătând că este cetățean român și locuiește pe

teritoriul României.

Potrivit

dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 autoritatea

judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului

european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei

pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative

de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român

sau trăiește în România și are o rezidență continuă

și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel

puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să

execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru

emitent.

Or, persoana

solicitată A. nu a făcut dovada rezidenței legale și

continue pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani.

Mai mult, se

observa ca situațiile prevăzute în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciara română

(legiuitorul utilizând expresia poate refuza) si nu motive obligatorii, astfel

că

instanța

română poate dispune executarea

mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate,

dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru

aceasta. În aceste condiții, se constată că niciunul din

motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la

predare nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute

expres si limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 si, ca

atare, criticile apărării din aceasta perspectivă nu pot fi

primite.

În aceste

condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a

apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare

emis de

Tribunalul

de executare a pedepselor din Evora, Portugalia, în Dosarul nr. x/13.3/TXEVR/A,

cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în

scopul executării unui rest de pedeapsă de 2 ani 5 luni și 11

zile de închisoare, cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 86

din Legea nr. 302/2004, precum și faptele pentru care se solicită

predarea și nu există niciun impediment în executare, cu respectarea,

desigur, a regulii specialității potrivit art. 115 alin. (2)

același act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în

declarația dată.

Pentru

motivele mai sus arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

nefondată,

contestația

formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr.

226/PI din data de 25 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă

procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar o

norariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, va

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva

sentinței penale nr. 226/PI din data de 25 iulie 2016 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2016.

Obligă

contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei,

rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 11 august 2016.