CtEDO 04.03.2008 Auto

LUKAC v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
04.03.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LUKAC v. SLOVAKIA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 10728/05 de Vladimír LUCÁČ împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 4 martie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Stanislav Pavlovschi, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători, Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 14 martie 2005; având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului; având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 15 ianuarie 2008 cere Curtea de a elimina cererea din lista cazurilor; După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Vladimír Lukáč, este un național slovac născut în 1962 și locuiește în Považská Bystrica. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl D. Divko, un avocat practicant în Považská Bystrica. Guvernul slovac (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 mai 1999, reclamantul a solicitat o sumă de la o persoană juridică și fizică în fața Curții de District Žilina. La 9 iulie 2003, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District Žilina a încălcat dreptul reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil. Cazul nu este complex și reclamantul a cooperat în mod activ cu Curtea de District. Acesta din urmă nu a procedat cu cazul într-un mod adecvat. Întârzieri nejustificate în cadrul procedurii au totalizat mai mult de trei ani. Curtea Constituțională a acordat reclamantului 30.000 SKK (echivalentul de 723 euro în acel moment) ca o justă satisfacție. De asemenea, a obligat Curții de District să evite orice întârziere suplimentară în cadrul procedurii și să ramburseze costurile procedurii constituționale reclamantului. În septembrie 2003, 17 octombrie 2003 și 21 noiembrie 2003, Curtea de District a numit un tutore pentru a reprezenta unul dintre acuzați a căror locație nu a putut stabili. La 26 octombrie și 23 noiembrie 2004, Curtea de District a desfășurat o ședință. La 10 ianuarie 2005, Curtea de District a încercat fără succes să audă un inculpat. La 18 noiembrie 2005, Curtea de District a solicitat reclamantului să elimine deficiențe formale în acțiunea sa din 1999. Reclamantul a răspuns la 5 decembrie 2005. La 1 martie 2006, Curtea de District a acordat în parte cererea reclamantului. La 4 aprilie 2007, judecătorul a stabilit că hotărârea nu a devenit finală, deoarece nu a fost în mod corespunzător servită pentru inculpat. Hotărârea din 1 martie 2006 a devenit finală la 3 mai 2007. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii de mai sus. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 15 ianuarie 2008, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște atât statutul reclamantului de victimă în sensul articolului 34 din Convenție, cât și durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. I, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Republicii Slovace propune să plătească Ex-gratia reclamantului, dl Vladimír Lukáč, 2 800 EUR (2 mii opt sute de euro), care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și orice costuri și cheltuieli suportate de reclamant în ceea ce privește încălcarea dreptului său în temeiul convenției. Guvernul ar sugera că informațiile de mai sus ar putea fi acceptate de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. Această sumă va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Reclamantul nu este de acord cu inițiativa guvernului, susținând că suma propusă a fost disproporționată de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); Meriakri c. Moldova ((striking out), nr. 53487/99, 1 martie 2005); Sindicatul Suedia a muncitorilor de transport ((striking out), nr. 53507/99, 18 iulie 2006) și Van Houten v. Țările de Jos ((striking out), nr. 25149/03, ECHR 2005 IX). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 În plus, a avut deja ocazia de a aborda plângerile legate de presupusa încălcare a dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil în cazurile împotriva Republicii Slovace (a se vedea, de exemplu, Kuril c. Slovacia , nr. 63959/00, §§ 35-43, 3 octombrie 2006; Rišková c. Slovacia , nr. 58174/00, §§ 88-97, 22 august 2006 sau Sika Slovacia , nr. 2132/02, §§ 28-35, 13 iunie 2006). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă (care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare), Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar, astfel cum s-a menționat mai sus; și Haran v. Turcia , nr. 25754/94, hotărârea din 26 martie 2002 . În plus , având în vedere considerentele de mai sus și în special având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă