ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2142/2016

Decizia nr. 2142/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub din 4 decembrie 2013 la Tribunalul Giurgiu, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. SA solicitând instanței să constate finalizarea liniei de credit acordată prin contractul de împrumut din 21 mai 2007 având ca obiect realizarea unui bloc locuințe de lux P + 4E, care a intervenit din culpa exclusivă a B. SA; să constate nulitatea absolută a contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice din 21 mai 2007 întrucât contractul nu îndeplinește nici formele legale cerute de lege; să dispună atragerea răspunderii contractuale a B. SA față de aceasta, întrucât prin acțiunile și inacțiunile pârâtelor i s-au adus atingeri grave drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei ca fost administrator al SC C. SRL, cât și a societății SC D. SRL.

Prin încheierea interlocutorie din data de 19 mai 2014, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A., dispunând respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei B. SA la plata de daune materiale contractuale și a capătului de cerere privind constatarea finalizării liniei de credit ca fiind introduse de o persoană fără calitate procesuală activă.

Din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei interesului în privința capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de credit ipotecar din 21 mai 2007.

Prin Sentința civilă nr. 122/2014, Tribunalul Giurgiu a admis excepția lipsei interesului și a respins capetele de cerere formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. SA, privind obligarea pârâtei la plata de daune materiale contractuale și constatarea finalizării liniei de credit, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de credit ipotecar din 21 mai 2007 fiind, de asemenea, respins pentru lipsa interesului.

Asupra excepției invocate, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Tribunalul a constatat că acest capăt de cerere a fost formulat de către un terț față de actul juridic a cărui anulare se cere, prezumatul folos practic putând fi obținut în acest caz SC C. SRL, nu de reclamantă, nefiind astfel îndeplinite condițiile interesului de a fi personal și direct.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel reclamanta A. prin care a arătat că a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat, în contradictoriu cu B. SA, ca pe baza probelor ce se vor administra, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care:

Cererea de apel reia în mare parte argumentația din cuprinsul acțiunii și vizează și modul în care instanța de fond a soluționat excepția lipsei de interes.

Intimata-pârâtă B. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 480 (1) Noul C. proc. civ, respingerea apelului formulat de apelanta-reclamanta A. ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 122/2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

Prin întâmpinare intimata a invocat următoarele excepții:

- lipsa timbralului atât pentru daune materiale, cât și pentru daune morale, precum și pentru cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de credit;

- excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante A. - fost administrator a SC C. SRL;

- excepția prescripției dreptului la acțiune:

- excepția lipsei de interes și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca lipsită de interes.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 507/A din 28 octombrie 2015, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele:

Curtea a arătat că nulitatea absolută a unui act juridic, ca sancțiune ce poate fi aplicată acestuia, poate fi invocată oricând și de orice persoană al cărei interes juridicește ocrotit de lege a fost încălcat prin încheierea actului respectiv, pentru promovarea unei astfel de acțiuni nefiind suficientă afirmarea existenței unui interes, fiind necesar ca acest interes să îndeplinească condițiile prevăzute de lege:

A mai reținut instanța de control judiciar că motivele invocate de apelantă nu pot justifica interesul său în promovarea prezentei cereri în lipsa unui folos practic pe care aceste l-ar obține.

Excepțiile invocate prin întâmpinare de intimat nu au fost analizate întrucât apelanta nu a înțeles să formuleze apel în cauză.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-reclamantă A. solicitând admiterea recursului, anularea în tot a Sentinței civile nr. 1.731 din 25 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Giurgiu și Deciziei civile nr. 570/A din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel București și rejudecarea cauzei în vederea administrării probelor pentru a putea dovedi "situația" creată de angajații B.

În cadrul cererii de recurs recurenta-reclamantă face o amplă prezentare a soluțiilor pronunțate de instanțele anterioare și a considerentelor ce au stat la baza pronunțării acestora.

Recurenta-reclamantă, prin criticile formulate, reproșează instanței de apel greșita soluționare a excepției lipsei de interes, cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de credit și a excepției lipsei calității procesual active în ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea la plata de daune materiale, respectiv constatarea finalizării contractului de credit.

Consideră recurenta că a dovedit faptul că are interes, fiind îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege, privitor la criticile formulate cu privire la contractul de credit ipotecar privind atragerea răspunderii contractuale/delictuale ca urmare a încheierii acestui contract a B. SA față de recurentă ca persoană fizică, întrucât prin acțiunile și inacțiunile pârâtelor i s-au adus atingeri grave drepturilor și intereselor sale legitime ale recurentei ca persoană fizică cât și ca fost administrator al SC C. SRL, fiindu-i aduse grave prejudicii pe care solicită să-i fie integral reparate.

Intimata-pârâtă E. SARL. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat, ca și apărare de fond, anularea recursului pentru nemotivare în drept.

Intimata-pârâtă B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului pentru nemotivare în drept și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante A. - fost administrator al SC C. SRL, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei de interes. Pe fondul cauzei intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte constată că motivele de recurs pot fi examinate din perspectiva art. 488 pct. 8 C. proc. civ., împrejurare față de care excepția nulității recursului invocată de intimate, ca apărare de fond, se dovedește a fi nefondată.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, instanța de apel a reținut ca fiind judicios dezlegate excepția lipsei de interes și cea privind calitatea procesuală activă.

Temeiul juridic al acțiunii formulate de recurenta-reclamantă A. l-a constituit contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice din 21 mai 2007 încheiat între SC C. SRL și B. SA.

Fiind o acțiune în constatarea nulității absolute a unui contract, acest demers poate fi inițiat de orice persoană ce justifică un interes în acest sens.

Din această perspectivă instanța de apel, în exercitarea controlului de legalitate, a avut a se pronunța asupra modului în care instanța de fond a verificat îndeplinirea cerințelor legale privind existența interesului, ca și condiție a exercitării acțiunii civile și anume: legitimitatea, actualitatea, caracterul direct și personal al acestuia din perspectiva folosului practic pe care recurenta-reclamantă l-a urmărit prin promovarea acțiunii.

Astfel cum se poate observa, acțiunea a fost formulată de recurenta-reclamantă în nume propriu și nu în calitate de reprezentant statutar al SC C. SRL, contractul de împrumut a cărui nulitate absolută s-a solicitat nefiindu-i opozabil, argument suficient în a motiva neîndeplinirea condițiilor legale ce impun existența caracterului direct și personal al interesului.

Așadar, din perspectiva analizei făcute asupra excepției lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de credit, soluția instanței de control judiciar este judicioasă.

Potrivit art. 36 C. civ. calitatea procesuală rezidă în identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, acțiunea exercitându-se de regulă, prin titularul dreptului.

Așadar, analiza celei de-a doua excepții, cea a lipsei calității procesuale active are caracter subsecvent în raport cu cea a lipsei de interes, fiind în strictă determinare procesuală, raționamentul instanței, vizând strict faptul că interesul juridic este o condiție necesară și obligatorie pentru ca o persoană să dobândească calitatea de parte în procesul civil, fiind în acord cu legea.

Înalta Curte, cu privire la excepțiile invocate de intimata B. SA, constată că aceste apărări nu pot fi analizate în condițiile în care intimata pe de o parte, nu a formulat apel prin care să le invoce și astfel să le supună analizei instanței de control judiciar, limitele judecății în recurs fiind cele impuse de criticile din recurs ce se circumscriu soluției pronunțate de instanța de apel.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.împotriva Deciziei civile nr. 507/A din 28 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 decembrie 2016.

Procesat de GGC - ED