ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 346/2017

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 179 din 11.02.2016 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2014 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. S.A., s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei Comuna Sângeorgiu de Mureș și în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și A. S.A. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

De asemenea, s-a respins cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienții C. și D., continuată de moștenitorii E., F. și D..

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că pârâta A. figurează înscrisă în carta funciară ca titulară a unui drept de ipotecă asupra imobilului în cauză, iar o eventuală transmisiune a drepturilor băncii, așa cum reiese din contractul de cesiune de creanță nr. x nu are nici o relevanță raportat la obiectul cauzei, care privește radierea ipotecii înscrise în favoarea acestei pârâte, motiv pentru care s-a apreciat că are legitimare procesuală pasivă.

Instanța a reținut că aceleași considerente sunt incidente și în ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de aceeași pârâtă, prin prisma acelorași motive relative la transmiterea drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractul de credit nr. x/14.02.2006.

Referitor la excepțiile care vizează interesul și calitatea procesuală a reclamantei, instanța a subliniat că texul art. 34 din Legea nr. 7/1996 folosește sintagma de "persoană interesată", iar în cauză noțiunea de interes și cea de calitate procesuală se suprapun până la confuzie, astfel că nu pot fi examinate independent, în fapt calitatea procesuală decurgând din justificarea unui interes.

Examinând această chestiune instanța a reținut că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B. S.R.L. în CF nr. x/Sângeorgiu de Mureș s-a dispus prin încheierea nr. 3373/09.06.2008, astfel încât validitatea operațiunii efectuate trebuie raportată la momentul la care s-a efectuat înscrierea, cu mențiunea că s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate "cu titlu de drept edificare".

S-a constatat că din cuprinsul proceselor-verbale de recepție a căror nevalabilitate se invocă, din comisia de recepție au făcut parte și reprezentanți ai reclamantei, iar autorizațiile de desființare și respectiv construire (asupra cărora s-a pronunțat instanța de contencios administrativ și fiscal) au fost eliberate tot de către reclamantă.

Totodată, în certificatul de urbanism nr. x/04.06.2008 emis de Comuna Sîngeorgiu de Mureș se face mențiune la pct. 3 că acesta poate fi utilizat în scopul declarat pentru: unificare (alipire) teren, evidențiere construcție neevidențiată și reevidențiere construcție.

Tribunalul a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 5 din anexa 1 a Ordinului 634/2006, pentru imobilele care fac obiectul unor acte și fapte juridice aflate la prima înscriere, proprietarul este cel care face demersurile în vederea întocmirii documentației necesare.

Însă, Tribunalul a reținut că, deși potrivit clauzelor contractului de concesiune, pârâta S.C. B. S.R.L. nu dobândise calitatea de proprietar asupra bunurilor construcții, nici reclamanta nu poate invoca existența unui astfel de drept în ceea ce o privește, câtă vreme, conform art. 3 din contractul de concesiune, așa cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr. x, este specificat faptul că bunurile de retur, cele existente la momentul încheierii contractului, sunt doar în folosința concesionarului pe perioada concesiunii, iar bunurile de predare sunt cele care se realizează în conformitate cu caietul de sarcini și a căror situație este reglementată în sensul că la expirarea contractului de concesiune vor reveni concesionarului, în schimbul plății unei compensații egale cu valoarea actualizată a acestora.

Prin urmare, instanța a reținut că în privința acestor construcții nou edificate potrivit caietului de sarcini situația dreptului de proprietate urmează a fi reglementată la încetarea contractului de concesiune.

În condițiile în care, în temeiul contractului de concesiune nu s-a statuat transferul sau constituirea unui drept de proprietate în favoarea pârâtei S.C. B. S.R.L., Tribunalul a apreciat că apar ca întemeiate susținerile reclamantei.

Cu toate acestea, instanța, subliniind că nu s-a invocat vreun motiv de nevalabilitate al actelor care au stat la baza intabulării (și nici că procesele-verbale de recepție, certificatul de urbanism sau autorizațiile de construire/desființare au fost întocmite în frauda legii), a constatat că registratorul de carte funciară, prin încheierea nr. 33773/09.06.2008 a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996, subliniind totodată că părțile puteau urma procedura reglementată de art. 50 din același act normativ, respectiv formularea unei plângeri împotriva acestei încheieri.

Tribunalul a subliniat faptul că, în cauză, este esențială împrejurarea că reclamanta, neavând un drept propriu asupra construcțiilor, finalitatea cererii pe care a formulat-o ar fi aceea de radiere a construcțiilor din cartea funciară, ceea ce ar presupune, la încetarea contractului de concesiune, în funcție de clarificarea situației acestora ca fiind de retur sau preluare să fie reluată procedura de evidențiere.

În situația în care s-ar aprecia că actele în temeiul cărora s-ar fi efectuat înscrierile în cartea funciară nu ar fi legale, aceasta nu ar duce doar la radierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B. S.R.L. din cartea funciară, ci restabilirea situației anterioare de carte funciară ar presupune și radierea construcțiilor.

Instanța a conchis că o evidențiere frauduloasă a construcțiilor în carte funciară ar putea justifica un interes al reclamantei de a solicita radierea construcțiilor, însă în cauză nu reiese că înscrierea s-a efectuat în această modalitate.

Totodată, s-a arătat că în condițiile în care reclamanta a semnat contractul de credit, în calitate de garant (și actele adiționale), și a convenit în ceea ce privește garantarea creditului și prin instituirea unei ipoteci asupra imobilului teren și a construcțiilor (inclusiv cele calificate ca fiind de retur prin contractul de concesiune), aceasta nu justifică un interes privitor la radierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B. S.R.L. asupra construcțiilor, câtă vreme și-a asumat prin aceste contracte mai sus menționate obligații de garantare a creditului.

În ceea ce privește cererea de intervenție, având în vedere că potrivit precizării făcute de C. și D., în ceea ce privește petitele 1 și 2 s-a apreciat că este vorba de o intervenție în favoarea reclamantei, astfel că, urmare a respingerii cererii formulate de reclamantă, a fost respinsă și cererea de intervenție în interesul acesteia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș și intervenienții E., D. și F..

Apelanta reclamantă a solicitat anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 455/A din 15 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă au fost admise apelurile declarate de reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș, și de intervenienții E., D. și F., împotriva sentinței civile nr. 179 din 11 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2014. A fost anulată hotărârea atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare în fond primei instanțe.

Analizând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar a constatat următoarele:

În ceea ce privește apelul reclamantei, s-a reținut că este întemeiat, hotărârea instanței de fond fiind nelegală sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes.

În acest sens, Curtea a reținut că raporturile juridice dintre părți se întemeiază pe contractul de concesiune nr. x din 20.04.1999, având ca obiect cedarea și preluarea în concesiune a patrimoniului Complexului de tratament recuperator, de odihnă și agrement B. Sângeorgiu de Mureș și a terenului aferent de 134.644 mp, Primăria Sângeorgiu de Mureș, în calitate de administrator al bunurilor concesionate, având calitatea de concedent.

Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit la momentul disjungerii efectuate prin încheierea din data de 30.09.2014, constă în constatarea nulității absolute a actelor în temeiul cărora s-au evidențiat construcțiile în cartea funciară, cu excepția autorizațiilor de construire și constatarea nulității absolute a intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei S.C. B. S.R.L., rectificarea înscrierilor din cartea funciară concomitent cu restabilirea situației de carte funciară, constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr. x/24.09.2008 în ceea ce privește construcțiile și rectificarea înscrierii din foaia C a cărții funciare în sensul radierii ipotecii.

Tribunalul a apreciat că reclamanta nu are interes în promovarea acțiunii și deci nici calitate procesuală activă, deoarece o eventuală a admitere a acțiunii nu ar avea ca efect înscrierea dreptului de proprietate al acesteia asupra construcțiilor, reclamanta neavând un drept propriu asupra acestora.

Față de cele reținute anterior, având în vedere că regimul juridic al bunurilor în discuție este reglementat de clauzele contractului de concesiune încheiat între părți, în contextul în care finalitatea urmărită este respectarea clauzelor contractuale, este evident că interesul, respectiv legitimarea procesuală a reclamantei, decurge din calitatea de concedent a acesteia.

Curtea a constatat, de asemenea, că sunt întemeiate criticile apelantei referitoare la aspectele reținute de prima instanță privind necesitatea formulării unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a dispus evidențierea construcțiilor și înscrierea dreptului reclamantei, anterior formulării unei cereri în rectificarea înscrierii de carte funciară. Dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 nu condiționează promovarea acțiunii în rectificarea înscrierii de carte funciară de promovarea anterior a unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară.

Cu toate acestea, nu acesta a fost motivul pentru care Tribunalul a respins acțiunea reclamantei, însă în măsura în care reclamanta avea legitimare procesuală să promoveze o plângere împotriva încheierii de carte funciară, același interes justifica și legitimarea procesuală activă în prezenta cauză, în ambele situații ea decurgând din calitatea de parte a contractului de concesiune.

Celelalte aspecte care au fost reținute de prima instanță în considerentele hotărârii, chiar dacă au fost criticate prin motivele de apel, nu au fost analizate de instanța de control judiciar, aceasta reținând că țin de fondul cauzei iar soluția pronunțată și care face obiectul controlului judiciar vizează respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active, respectiv pentru lipsa interesului.

În ceea ce privește apelul intervenienților, Curtea a constatat că și acesta este întemeiat, având în vedere împrejurarea că prima instanță nu a lămurit natura cererii de intervenție formulată de intervenienți și cu care s-a considerat învestită.

Față de cele reținute anterior, Curtea a constatat că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L..

Recurenta susține că în raport de considerentele hotărârii recurate este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza finală din vechiul C. proc. civ., respectiv "hotărârea pronunțată ...a fost dată ...cu aplicarea greșită a legii".

În concret, susține recurenta, instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii recurate faptul că "interesul" în sens juridic trebuia interpretat prin raportare la clauzele contractului de concesiune, respectiv, finalitatea urmărită de către reclamantă, adică "respectarea clauzelor contractuale", fără a indica, în concret, clauza contractuală pretins încălcată.

Prin raportare la această motivație se apreciază că în mod greșit instanța de apel a interpretat argumentația pârâtei-apelante privind incidența respectivei excepții.

Reclamanta-intimată nu are calitate procesuală activă (în speță suprapusă cu excepția lipsei de interes) în legătură cu petitul privind rectificarea înscrierilor în C.F. nr. x/Sângeorgiu de Mureș, nr. topo x, întrucât prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la edificate reclamanta nu dobândește un drept al său întrucât niciodată aceasta din urmă nu a avut în proprietate edificatele respective. Din acest punct de vedere, reclamanta nu-și poate proba calitatea de persoană interesată, în sensul dispozițiilor. art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Cu deosebită relevanță în soluționarea acestei excepții sunt însă dispozițiile art. 89 alin. (2) din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliară, care definesc noțiunea de "persoana interesată", prevăzând că prin persoana interesată se înțelege acea persoana care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept care a fost lezat prin înscrierile anterioare.

În speță rezultă cu puterea evidenței împrejurarea că reclamanta nu are calitate procesuala activă, câtă vreme nu este înscrisă în CF nr. x/Sîngeorgiu de Mureș ca titulară a dreptului de proprietate sau a vreunui alt drept asupra imobilului - construcție și nici nu a dovedit ca ar fi avut ori ar avea un drept care să fi fost lezat prin înscrierea a cărei anulare se solicită.

Pe de altă parte, orice demers în justiție trebuie să se sprijine pe un interes actual, determinat, personal și direct. În cazul acțiunii în rectificare reglementată de art. 34 din Legea nr. 7/1996, interesul se suprapune cu calitatea procesuală activă, concluzie ce rezultă chiar din definiția acțiunii în rectificare care prevede că o atare acțiune poate fi promovată de orice persoană interesată.

Trebuie însă avut în vedere faptul că interesul pe care se sprijină acțiunea în rectificare, ca și în cazul oricărei acțiuni în justiție, trebuie să fie direct și personal, ceea ce înseamnă că folosul urmărit aparține titularului cererii de chemare în judecată, acesta din urmă trebuind să urmărească asigurarea propriilor interese.

Mai mult, în cazul acțiunii în rectificare, prin raportare la definiția noțiunii de "persoană interesată", trebuie îndeplinită o cerință suplimentară și anume aceea că persoana care inițiază demersul judiciar să dețină un drept referitor la imobilul (construcție) in litigiu, drept care a fost lezat prin înscrierile anterioare.

Or, în cauza dedusă judecății reclamanta nu a fost niciodată titulara vreunui drept real asupra construcțiilor evidențiate în cartea funciară (drept care să fie lezat prin înscrierile a căror radiere se solicită actualmente) și, mai mult decât atât, nici nu a pretins prin petitele prezentei un atare drept.

Un argument suplimentar în sensul lipsei interesului reclamantei, prin prisma inexistenței unui folos practic în ipoteza admiterii acțiunii principale și a restabilirii situației de carte funciară, se relevă și din împrejurarea potrivit căreia, radierea înscrierilor contestate ar fi lipsită de finalitate, în condițiile în care, primul și unicul proprietar al construcțiilor este chiar societatea pârâtă, care a dobândit dreptul de proprietate prin construire, în temeiul contractului de concesiune asupra terenului, care se afla la acel moment în proprietatea comunei.

Totodată, este de necontestat faptul că interesul reclamantului trebuie să subziste pe tot parcursul derulării litigiului. Prin urmare, chiar dacă s-ar admite cu totul ipotetic că reclamanta justifica un interes la momentul promovării acțiunii în condițiile în care, actualmente, terenul concesionat nu se mai află în proprietatea statului, lipsa/pierderea interesului acesteia este cu atât mai evidentă.

În concluzie, se susține că interesul reclamantei nu poate fi raportat generic la existența unui contract de concesiune, în condițiile în care, pe de o parte, actualmente terenul ce face obiectul contractului nu se află în proprietatea reclamantei iar, pe de altă parte, dovada interesului nu se poate deduce din sintagma "respectarea clauzelor contractuale" cu atât mai mult cu cât nu este indicată în concret clauza pretins încălcată, împrejurate ce ar justifica, în opinia instanței de apel, interesul reclamantei în promovarea acțiunii.

Admițând în mod ipotetic raționamentul instanței de apel ar rezulta că a fost analizată o acțiune în răspundere contractuală (ipoteză exclusă în speță) și că în acest mod se justifică interesul reclamantei, deși instanța a fost sesizată cu un capăt de cerere privind constatarea nulității absolute a proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor și de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, în sensul restabilirii situației anterioare.

Pe de altă parte, se arată că întabularea dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la edificate s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale. În acest sens, precizează recurenta că, din interpretarea per a contrario la dispozițiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 (forma în vigoare la momentul întabulării pârâtei), rezultă că pentru întabularea unui edificat este necesară o documentație cuprinzând autorizația de construire și procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.

Din nicio probă administrată în cauză și nici din dispoziții legale incidente, nu rezultă motive de nulitate absolută a proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor, singurele înscrisuri ce pot fi afectate de respectiva sancțiune civilă. De altfel în legătură cu acestea reclamanta înțelege să-și invoce propria culpă, acreditând nelegalitatea unor înscrisuri semnate de reprezentanții săi legali cu ocazia recepției, moment la care s-a statuat asupra îndeplinirii tuturor condițiilor legale pentru întocmirea actului. în concret, la acel moment, s-a statuat asupra existenței unei autorizații de construire eliberate în condițiile legii, precum și cu privire la finalizarea lucrărilor realizate cu respectarea proiectului vizat spre neschimbare.

În legătură cu apelul intervenienților, se menționează că aceștia au formulat atât cerere de intervenție în interes propriu (petitul privind constatarea încetării de drept a contractului de ipotecă) cât și cerere în interesul uneia dintre părți, ambele fiind admise în principiu prin încheierea din data de 17.12.2013.

Împrejurarea că, după repunerea pe rol intervenienții au fost citați doar ca intervenienți în interes propriu nu este prejudiciabilă pentru aceștia, întrucât intervenția accesorie a fost soluționată prin raportare la modul de soluționare al petitelor cu care a fost investită instanța de către partea în interesul căreia a fost formulată intervenția accesorie.

Intimata reclamantă COMUNA SANGEORGIU DE MUREȘ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului iar pe fond a susținut respingerea recursului ca neîntemeiat.

Intimata - pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a achiesat la motivele de recurs formulate și a susținut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata reclamantă COMUNA SANGEORGIU DE MUREȘ, recalificată de instanță ca fiind excepția nulității recursului, o va respinge pentru următoarele considerente:

Intimata reclamantă a susținut că recursul este inadmisibil întrucât criticile cuprinse în memoriul de recurs vizează motive de netemeinicie ale deciziei atacate aspecte care nu pot fi invocate pe calea recursului.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea unei căi de atac nu vizează lipsa motivelor de nelegalitate ale deciziei atacate ci inexistența căii de atac din punct de vedere procedural.

Referitor la nulitatea cererii de recurs, Înalta Curte respinge această excepție având în vedere că susținerile recurentei pot fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza finală din vechiul C. proc. civ., respectiv "hotărârea pronunțată ...a fost dată ...cu aplicarea greșită a legii".

Din perspectiva acestui motiv de recurs se susține că reclamanta-intimată nu are calitate procesuală activă în legătură cu petitul privind rectificarea înscrierilor în C.F. întrucât prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la edificate reclamanta nu dobândește un drept al său, niciodată aceasta din urmă neavând în proprietate edificatele respective, prin urmare reclamanta nu-și poate proba calitatea de persoană interesată, în sensul dispozițiilor Art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Critica este nefondată.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes.

În acest sens se constată că raporturile juridice dintre părți sunt circumscrise Contractului de concesiune nr. x/20.04.1999 având ca obiect cedarea și preluarea în concesiune a patrimoniului Complexului de Tratament recuperator, de odihna si agrement B. Sângeorgiu de Mureș str. x și a terenului aferent de 134,644 mp.

Așadar, reclamanta intimată are calitatea de concedent în Contractul de concesiune nr. x/20.04.1999, fiind astfel îndreptățită la promovarea prezentei acțiuni având deopotrivă calitate procesuală activă și justificând un interes, legitim direct și actual.

Interesul reclamantei este reprezentat de scopul urmărit prin promovarea acțiunii și anume respectarea limitelor contractului de concesiune.

Dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 prevăd expres și limitativ cazurile de admisibilitate a acțiunii în rectificare. Potrivit acestui text de lege, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, orice persoana interesată poate cere rectificarea unor înscrieri de carte funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se constată unul dintre cele patru cazuri prevăzute de lege, respectiv: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență ale dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Cum reclamanta intimată susține greșita calificare a dreptului înscris în cartea funciară, rezultă că acțiunea este admisibilă, prin urmare are calitate procesuală activă iar instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 34 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 precum și ale Ordinului nr. 633 din 13/10/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Birourilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În aceste condiții, este evident că susținerea reclamantei că mai trebuie îndeplinită o cerință suplimentară și anume aceea ca persoana care inițiază demersul judiciar să dețină un drept de proprietate referitor la imobilul in litigiu, drept care a fost lezat prin înscrierile anterioare, nu are susținere întrucât în discuție nu se pune problema unui drept de proprietate, raporturile dintre părți izvorând dintr-un contract de concesiune al cărui obiect îl formează un drept de proprietate publică al cărui regim juridic este reglementat de Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică.

Pe de altă parte, susținerile recurentei privind faptul că reclamanta nu are un drept de proprietate care să fi fost încălcat prin înregistrarea în cartea funciară a pârâtei aduce în discuție principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet raportat la temeiul înscrierilor în cartea funciară, temei contestat prin prezenta acțiune, aspect care va fi avut în vedere odată cu rejudecarea cauzei în fond.

În mod greșit se prevalează recurenta de calitatea sa de prim și unic proprietar al construcțiilor pentru a evoca inexistența unui folos practic în ipoteza admiterii acțiunii principale și a restabilirii situației de carte funciară, atâta timp cât însăși această calitate este contestată de reclamantă.

În mod similar și pentru aceleași argumente se va respinge și susținerea recurentei cu privire la faptul reclamanta nu justifica un interes în condițiile în care, actualmente, terenul concesionat nu se mai află în proprietatea statului.

Contrar susținerilor recurentei, dovada existenței contractului de concesiune și a faptului că înregistrările în cartea funciară au fost generate de acesta, reprezintă elemente suficiente a justifica legitimarea procesuală a reclamantei fără a mai fi necesară indicarea în concret a clauzei pretins încălcate, întrucât legitimarea procesuală nu presupune analizarea pe fond a cauzei, în speță a vreunei clauze contractuale.

Recurenta face și aprecieri pe fond în sensul că întabularea dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la edificate s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, or aceste aspecte nu pot fi analizate în acest stadiu procesual.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 137 și 312 C. proc. civ. va respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata reclamantă COMUNA SANGEORGIU DE MURES și recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L..

În temeiul art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală, Înalta Curte va obliga recurenta pârâtă S.C. B. S.R.L. să plătească intimatei reclamante COMUNA SANGEORGIU DE MURES suma de 10.710 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata reclamantă COMUNA SANGEORGIU DE MURES.

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 455/A din 15 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă S.C. B. S.R.L. să plătească intimatei reclamante COMUNA SANGEORGIU DE MURES suma de 10.710 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2017.