ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2487/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 iunie 2011, pe rolul Tribunalului Mureș, sub nr. dosar x/2011, reclamanta comuna Sângeorgiu de Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. și B. S.A.:

- să se constate nulitatea absolută a actelor în temeiul cărora s-au evidențiat construcțiile și s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea societății pârâte S.C. A., pe nr. cadastral x în CF nr. xN/Sângeorgiu de Mureș, sub B 3, relativ la construcțiile C 5, C 6, C 7, C 8; C 9, C 11, C 12, C 13, C 14, C 15, C 16, C 17, C 18, C 19, C20, C21, C 22, C 23, C24, C25, C26, C 27, C28, C29, C 30 și baza de tratament și Centru Spa din C2 și din construcțiile C1 parter cu 5 sala de mese, oficiul, 1 spălătorie veselă, 1 spălătorie vase, 1 depozit de zi, 1 bucătărie caldă-rece, 1 preparare legume, 1 preparare carne, 1 preparare ouă, 1 coridor, un depozit, 1 vestiar personal, 1 duș, 1 WC, 2 saloane mic dejun, 1 hol cu casa scării, 2 birouri, 3 grupuri sanitare, 1 cabinet medical, 2 sasuri;

- să se dispună rectificarea înscrierii în cartea funciară, în sensul radierii drepturilor de proprietate asupra construcțiilor sus menționate, concomitent cu restabilirea situației anterioare de carte funciară;

- să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. x/24.09.2008, autentificat de BNP C.,

- rectificarea înscrierilor din foaia C - partea a III - a din cartea funciară, în sensul radierii, de sub C6, a ipotecii de rangul I, pentru suma de 4.358.434 euro + dobânzi și celelalte obligații aferente creditului, împreună cu notarea interdicției de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, construire, demolare, restructurare și amenajare;

- notarea procesului în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 966, 968 C. civ., art. 1746 - 1747 C. civ., art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a învocat excepția de necompetenței materiale a Tribunalului Mureș de soluționare a cererii, prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. b) C. proc. civ., având în vedere principalele petite ale acțiunii introductive și prematuritatea acțiunii.

Pârâta S.C. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat dezînvestirea tribunalului Mureș cu judecare litigiului și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, pentru toate capetele de cerere sau în favoarea Tribunalului specializat Mureș, în ceea ce privește cerere de anulare a contractului de ipotecă.

A învocat și excepția netimbrării acțiunii, lipsa calității procesual activ a reclamantei, a inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes a reclamantei; respingerea, ca prematură, cu privire la capetele de cerere 3 și 4; respingerea acțiunii, invocându-se excepția exercitării abuzive, din partea reclamantei, a drepturilor procesuale.

Prin sentința civilă nr. 2329/22 decembrie 2011, Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

După învestirea judecătoriei cu soluționarea cauzei, D. și E. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care au arătat că sunt proprietarii de drept ai imobilului, în suprafață de 130.870 mp, teren care le-a fost restituit prin hotărâri judecătorești irevocabile, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, dar care nu le-a fost predat de către pârâta Comuna Sângeorgiu, întrucât face obiectul contractului de concesiune încheiat de comună cu S.C. A..

Cererea de intervenție a fost precizată în sensul că s-a solicitat a se constata încetarea de drept a efectelor contractului de ipotecă încheiat între B., S.C. A. și Comuna Sângeorgiu de Mureș cu privire la imobilele-terenuri înscrise în CF xN/Sângeorgiu de Mureș și radierea dreptului de ipotecă înscris în cartea funciară în favoarea S.C. B., cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Intervenienții au precizat că își însușesc pe deplin petitele 1 și 2 ale acțiunii introductive, însă temeiul de drept pe care apreciază că se fundamentează aceste cereri este cel reprezentat de prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, sub acest aspect cererea de intervenție având caracterul unei intervenții în interesul reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 1122/13 februarie 2013, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea, Tribunalului Mureș.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Curții de Apel Târgu Mureș, în vedere soluționării acestui conflict.

Prin sentința civilă nr. 8/C/4 iunie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș a stabilit în favoarea Tribunalului Mureș, competența de soluționare a cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2013, a fost admisă în principiu, cererea de intervenție formulată de E. și F., G. și H. - în calitate de moștenitori ai lui D..

La data de 11 iulie 2015, pârâta B. a formulat "precizări" și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, întrucât s-a afirmat că a operat o transmisiune convențională a calității procesuale potrivit contractului de cesiune de creanță nr. x pe care pârâta, în calitate de cedent, l-a încheiat cu cesionarul I., contract prin care banca a transmis cesionarului toate drepturile și obligațiile decurgând din contractul de credit, inclusiv a celor constituite potrivit contractului de ipotecă, iar B. nu mai este titulara dreptului de ipotecă, cea ce face de asemenea acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta să fie lipsită de interes. Alăturat acestor precizări a fost depus contractul de cesiune de creanță nr. 3723.04.3013.

Totodată, s-a formulat o precizare de acțiune prin care s-a arătat că, se solicită în cauză:

Consecință a precizării de acțiune, s-a depus de către pârâta S.C. A. "note de ședință ", prin care a invocat excepția lipsei calității procesule active a reclamantei în ceea ce privește petitul prin care s-a solicitat rectificarea înscrierilor din carte funciară și a invocat art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și art. 34 din același act normativ, art. 89 alin. (2) din Ordinul nr. 633/13 octombrie 2006, conchizând că reclamanta nu este înscrisă în CF nr. xN/Sângeorgiu de Mureș ca titular a dreptului de proprietate sau a unui alt drept asupra imobilului și nici nu a dovedit că ar avea vreun drept care să fi fost lezat prin înscrierile a căror anulare se cere și nici nu a pretins că ar fi titulara unui astfel de drept. Pârâta mai arată și faptul că lipsa de interes a reclamantei este evidentă și prin prisma inexistenței unui folos practic al admiterii acțiunii, deoarece, pe de o parte, radierea înscrierilor contestate ar fi lipsită de finalitate, în contextul în care unic proprietar al construcțiilor este societatea pârâtă, iar, pe de altă parte, nici terenul concesionat nu se mai află în proprietate statul.

La termenul de judecată din 30 septembrie 2014, instanța a dispus disjungerea petitului privitor la legalitatea autorizațiilor de construire nr. x/2004, nr. y/2004, nr. z/2005 și nr. 49/2008, dispunând sesizarea instanței de contencios în vederea soluționării excepție de nelegalitate a acestor acte cu caracter administrativ și, de asemenea, a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu, iar prin încheiere de ședință din data de 14 octombrie 2014 a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actelor administrative.

Cauza a fost repusă pe rol la 3 noiembrie 2015, în contextul în care prin sentința nr. 354/3 martie 2015 a Tribunalului Mureș - rămasă irevocabilă prin respingere recursului, prin decizia nr. 523/23 iunie 2015 a Curții de Apel Tg. Mureș, s-a respins, ca inadmisibilă, excepția invocată de reclamantă, în ceea ce privește nelegalitatea autorizațiilor de construire.

Prin sentința civilă nr. 179 din 11.02.2016 pronunțată de Tribunalului Mureș, în dosarul nr. x/2014, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B., s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei Comuna Sângeorgiu de Mureș și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. și B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

De asemenea, s-a respins cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenienții E. și D., continuată de moștenitorii F., G. și H..

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș și intervenienții F., H. și G. au formulat apel.

Prin decizia nr. 455/15 septembrie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelurile, a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare.

Prin sentința civilă nr. 232 din 26.03.2018, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. și B. și, în consecință, a constatat nulitatea încheierii nr. x din 09.06.2008 emisă de OCPI-BCPI Târgu Mureș; a dispus rectificarea înscrierilor din CF nr. xN Sângeorgiu de Mureș, nr. top x, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S.C. A. asupra construcțiilor notate cu C5-C9, C11-C30 plus asupra construcției denumită Baza de tratament și Centru SPA din C2 și din C1, evidențiate prin această încheiere. De asemenea, Tribunalul Mureș a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 56361 din 24.09.2008, autentificat de BNP C., încheiat între pârâte și a dispus rectificarea înscrierilor din foaia C a cărții funciare în sensul radierii ipotecii de rangul I, instituită în favoarea pârâtei B.; a luat act de renunțarea la judecată a intervenienților J., F., G. și H., cheltuielile de judecată suportate de reclamantă fiind puse în sarcina pârâtelor.

În pronunțarea acestei soluții, Tribunalul a reținut următoarele considerente:

Obiectul contractului de concesiune nr. x/20.04.1999 a fost reprezentat de cedarea și preluarea în concesiune a patrimoniului complexului de tratament recuperator, de odihnă și agrement A. Sângeorgiu de Mureș, str. x și terenul aferent de 134.644 mp, la art. 3 din contract fiind menționat că în derularea contractului, cesionarul va utiliza bunuri de retur printre care se regăsesc: finalizarea lucrării de investiții "baza de tratament", spații pentru tratament preventiv și curativ, spații de cazare, spații pentru practicarea sportului, terenuri de joacă pentru copii, spații de servicii și de servire a populația, spații verzi pentru odihnă și recuperare.

În ceea ce privește obligațiile părților, reglementate în Capitolul VII, instanța a constat că, la art. 10, sunt stipulate obligațiile concesionarului, iar la paragraful 11 al acestui articol este stabilit că "la încetarea contractului de concesiune, prin ajungerea la termen, concesionarul este obligat să restituie concedentului, în deplină proprietate, bunurile de retur, în mod gratuit și libere de orice sarcină".

Prin încheierea actului adițional nr. x/20.02.2004, s-a modificat conținutul art. 3, în sensul în care s-a făcut distincție între categoriile de: bunuri de retur, bunuri de preluare și bunuri proprii.

În ceea ce privește bunuri de preluare, acestea au fost individualizate ca fiind: finalizarea lucrării de investiții "baza de tratament", spații pentru tratament preventiv și curativ, spații de cazare, spații pentru practicarea sportului, terenuri de joacă pentru copii, spații de servicii și de servire a populația, spații verzi pentru odihnă și recuperare, reamenajarea hotelului K., a băilor calde, a ștrandului și a centralei termice în scopul obținerii autorizațiilor legale necesare funcționării acestora, cu prevederea expresă că la expirarea contractului bunurile de preluare vor revenii concedentului în schimbul plății unei compensații egale cu valoarea contabilă actualizată a acestora.

Acestea fiind cadrul relațiilor contractuale dintre părți, instanța de fond a avut în vedere că, prin precizarea acțiunii, din 07.11.2013, reclamanta a solicita a se constat nulitate absolută cu privire la: procesele-verbale de recepție nr. x/2004, nr. y/2004, nr. z/2004, nr. w/2004, nr. t/2004, nr. s/2004, nr. q/2005, nr. r/2005, nr. 126/2005, nr. 127/2005, nr. 128/2005, nr. 129/2005, nr. 2361/2006, nr. 2369/2006, nr. 2370/2006, nr. 2371/2006, nr. 67/2007, nr. 68/2007, nr. 69/2007, nr. 70/2007, nr. 71/2007, nr. 72/2007, nr. 73/2007, nr. 74/2007, certificat de atestare a edificării/extinderii construcții nr. 6076/2007, adresa B. nr. 2227/03.06.2008, certificatul de urbanism nr. x/04.06.2008, documentația cadastrală nr. 33204/05.06.2008 și încheierea nr. x/09.06.2008 a OCPI Mureș.

Instanța observă că, în cuprinsul proceselor-verbale de recepție, se constată că lucrările au fost efectuate în baza autorizației de construcție, că lucrările au fost corespunzător executate - potrivit cu prevederile proiectului și cuprinzând recomandarea ca exploatarea construcție să se facă în conformitate cu prevederile normelor și normativelor în vigoare. În toate aceste procese-verbale s-a menționat faptul că activitatea comisiilor de recepție s-a desfășura potrivi H.G. nr. 273/1994 și Legea nr. 10/1995.

În această privință, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 34 din H.G. nr. 273/1994, "procesul-verbal încheiat cu ocazia recepției la terminarea lucrărilor sau a recepției finale, cu încălcarea prevederilor legale, poate fi anulat de către instanțele competente, potrivit legii".

Nici prin cererea introductivă și nici prin cea precizatoare nu s-a indicat de către reclamantă care ar fi prevederile legale încălcate cu ocazia întocmirii acestor procese-verbale.

Având în vedere finalitatea operațiunii de recepție a construcției, așa cum aceasta este definită potrivit art. 1 din același act normativ sus menționat ("recepția construcțiilor constituie o componentă a sistemului calității și reprezintă un proces complex prin care se certifică, în condițiile legii, finalizarea lucrărilor pentru realizarea unor construcții noi sau a unor intervenții la construcții existente, cu respectarea cerințelor fundamentale aplicabile și în conformitate cu prevederile autorizației de construire/desființare, precum și ale documentelor prevăzute în cartea tehnică a construcției.") și având în vedere definirea termenilor legați de participanții la recepție, potrivi art. 6 din H.G. nr. 273/1994, instanța a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 11și, respectiv, art. 25 din actul normativ, iar comisiile au fost corect constituite și constatările acestora s-au circumscris verificării calității lucrărilor, prin raportare la proiect.

Faptul că procesele-verbale din punct de vedere juridic nu erau apte a duce la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor, este o chestiune care excede constatărilor cuprinse în procesele-verbale și nu reflectă decât o defectuoasă "utilizare" a lor, însă modul în care au fost folosite procesele-verbale, în procedura de înscriere în cartea funciară, nu atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate care nu poate rezida decât din aspecte intrinseci procesului-verbal.

În ceea ce privește adresa nr. x/03.06.2008 a B. către OCPI, instanța a constat că, prin aceasta, se exprimă acordul băncii pentru unificarea terenurilor identificate prin CF nr. x Sângeorgiu de Mureș,nr. cad. 530/1/2/2/2 și CF nr. x Sângeorgiu de Mureș, nr. cad. x, 521/2, 1110/1, 1113, 114, 1115, nici în privința acestei adrese reclamanta nu a indicat care a fi motivul de nulitate absolută, în condițiile în care asupra imobilelor, din ambele cărți funciare, erau înscrise ipoteci în favoarea băncii, acordul acesteia fiind necesar în vederea unificării terenurilor.

Chestiunea înscrierii ipotecilor în cartea funciară este, în fapt, criticată de reclamantă, dar aceasta este o situație juridică produsă anterior momentului la care s-a solicitat unificarea terenurilor. Acordul, în sine, al băncii, pentru unificarea terenurilor nu este afectat de nicio cauză de nulitate, cu atât mai mult cu cât "prin declarația cu nr. 1560/19.08.2008, Consiliul local Sângeorgiu de Mureș, prin primar a fost de acord cu înscriere ipotecii în cartea funciară.

Situația este identică și în ceea ce privește certificatul de urbanism nr. x/04.06.2008, prin care s-a menționat că este emis spre a fi utilizat pentru unificarea (alipirea terenului), evidențierea construcțiilor neevidențiate și reevidențierea construcțiilor. Or, în acest certificat, cu referire la regimul juridic al imobilului, se menționează că are calitatea de proprietar asupra terenului în cotă de 1/1 Statul Român, că Primăria Sângeorgiu de Mureș are calitatea de proprietară asupra construcțiilor, iar relativ la pârâta A. se indica înscrierea în cartea funciară, în calitate de concesionară.

Reglementarea certificatului de urbanism, prin dispozițiile art. 6 din Legea 50/1991 și art. 16, 27 din Ordinul 1943/2001 al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței statuează caracterul certificatului de urbanism ca fiind actul de informare prin care se fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilului, caracteristicile zonei în care se găsește imobile, cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite, precum și lista avizelor și acordurilor necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții.

Prin urmare, având în vedere și scopurile pentru care se poate solicita eliberarea certificatului de urbanism, ca și de împrejurarea că acesta nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții și nu ține loc de autorizație de construire, și de împrejurarea că solicitantul poate fi orice persoană interesată să cunoască informații cu privire la un imobil - teren și/sau construcții, certificatul de urbanism apare ca un act pregătitor pentru emiterea actului administrativ de autoritate care este autorizația de construire, în cauza de față, potrivit dispozițiilor art. 7 lit. a) din Legea 50/1991 și art. 17 alin. (1) lit. "c" din Ordinul 1943/2001.

Reclamanta critică, ca act nevalabil de evidențiere în cartea funciară a unui imobil construcție, tocmai un certificat pe care ea l-a emis și care arată expres că reprezintă un act ce poate servi pentru evidențiere, fără a se indica în favoarea cui va fi înscris dreptul de proprietate asupra acestor noi construcții.

În consecință, criticile cu privire la un astfel de certificat, de natură a atrage nulitate absolută nu pot fi examinate decât concomitent cu verificarea legalității autorizației de construire, or în această privință, urmare a disjungerii petitelor relative la nulitatea autorizațiilor de construire s-a pronunțat irevocabil instanța de contencios administrativ și fiscal (sentința civilă nr. 3547/03.03.2015 a Tribunalului Mureș și decizia nr. 523/23.06.2015 a Curții de Apel Tg. Mureș).

Instanța reține că nu poate fi ignorat nici faptul că, deși a cerut anulare adresei B. și a certificatului de urbanism, reclamanta nu a contestat și nu a solicitat anularea actului de unificare nr. 910/2008.

Referitor la cererea de anulare a documentației cadastrale, s-a observat că nici cu privire la aceasta nu s-a indicat motivul de nulitate și în condițiile în care conținutul documentației, necesare în vederea evidențierii unei construcții noi/extinderi, este reglementat de art. 17 din Ordinal 634/2006. În ceea ce privește conținutul documentația necesare în vederea evidențierii unei construcții noi/extinderi, instanța de fond a avut în vedere și minuta din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, încheiată cu ocazia întâlnirii de practică neunitară, prin care s-au considerat inadmisibile acțiunile având ca obiect anularea lucrărilor de cadastru, respectiv documentației cadastrale, acte de dezmembrare, schițe topografice, întrucât nulitatea sancționează actele juridice cu încălcarea sau neobservarea normelor legale, aceste înscrisuri neîndeplinind condițiile de valabilitate ale unui act juridic civil pentru a putea fi sancționate cu nulitatea.

Conchide instanța că în ceea ce privește actele sus menționate nu există nici un motiv care să ducă la anularea lor iar reclamanta nu a fundamentat în nici un fel cererile de anulare - nici în fapt și nici în drept.

Relativ la încheierea de carte funciară nr. x/09.06.2008 a OCPI Mureș, BCPI Tg. Mureș, instanța a reținut că, prin această încheiere, a fost soluționată cererea introdusă de Primăria Sângeorgiu de Mureș și s-a înscris unificarea imobilelor înscrise în CF nr. x și nr. 4417 într-un corp de proprietate comun, proprietate a Statului Român (cu drept de administrate operativă a Primăriei Sângeorgiu de Mureș) i s-a atribuit un nr cadastral nou 1457 și a fost transcrisă în CF nou înființată 5860/N, împreună cu construcțiile existente și interdicțiile de înstrăinare, instituite în favoarea B. și a dreptului de concesiune, înscris în favoare S.C. A..

Prin aceeași încheierea s-a notat extinderea construcțiilor C 1 și C 2 și edificarea construcțiilor C5, C6, C7, C8, C9, C11, C13, C 14, C 15, C 16, C 17, C 18, C 19, C 20, C 21, C 22, C 23, C 24, C 25, C 26; C 27,C 28, C 29 și C 30 cu drept de edificare în cotă de 1/1 parte în favoarea S.C. A..

Încheierea a cărei nulitate se solicită a fost emisă ca urmare a unei cereri introduse de către reclamantă și nu a fost contestată în procedura specială reglementată de Lege nr. 7/1996 (plângere împotriva încheierii de carte funciară), însă având în vederea dezlegările date prin decizia dată în apel, instanța a examinat cererea de constatare a nulității, prin prisma celor statuate prin decizia de trimitere, spre rejudecare.

Potrivi prevederilor art. 55 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară, în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, precum și a unei documentații cadastrale.

În cauză, toate aceste înscrisuri au fost depuse în vederea evidențierii, în cartea funciară, a construcțiilor nou edificate, cererea fiind depusă chiar de către reclamantă.

Reclamanta, invocând în cauză frauda la lege, se prevalează, în fapt, de propria culpă,întrucât înscriere în cartea funciară s-a făcut în urma demersului pe care chiar reclamanta l-a inițiat.

Sub acest aspect, având în vedere și invocarea de către reclamantă a prevederilor art. 5 din anexa 1 a Ordinului 634/2006, instanța a reținut că într-adevăr, potrivit acestor norme, pentru imobilele care fac obiectul unor acte și fapte juridice aflate la prima înscriere, proprietarul este cel care face demersurile în vederea întocmirii documentației necesare.

Având, însă, în vedere dispozițiile din decizia de casare, instanța este ținută la a considera că demersul reclamantei de a solicita anulare acestui act este legitim, prin prisma greșitei calificări a dreptului înscris în cartea funciară, potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996 și în considerare faptului că raporturile dintre părți derivă dintr-un contrat de concesiune, al cărui obiect în formează un drept de proprietate publică, al cărui regim este reglement de Legea nr. 213/1998, după cum s-a subliniat în decizia nr. 346/01.03.2017 a ÎCCJ.

Or, în această privință, instanța a constatat că, deși din punct de vederea tehnic, s-a reținut corect existența construcțiilor, într-adevăr, înscrierea dreptului de proprietate asupra acestora nu se pute realiza în favoare S.C. A. S.R.L., întrucât construcțiile noi, potrivit actului adițional nr. x/2004 la contractul de concesiune nr. x, la expirarea contractului vor reveni concedentului, în schimbul unei plății unei compensații egale cu valoarea contabil actualizată a acestora.

Constată, deci, instanța că, în temeiul contractului de concesiune, nu s-a statuat transferul sau constituirea unui drept de proprietate în favoare pârâtei S.C. A., astfel încât susținerile reclamantei au fost apreciat ca fiind întemeiate.

În consecință, cum în mod greșit s-a dispus înscrierea dreptul de proprietate asuprea construcțiilor în favoarea pârâtei S.C. A., s-a concluzionat că încheierea de carte funciară este lovită de nulitate, astfel că, în temeiul art. 34 din Legea nr. 7/1996, instanța, constatând nulitate încheierii, a dispus restabilirea situației anterioare în cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra construcțiilor.

În ceea ce privește contractul de ipotecă nr. x/25.09.2008, încheiat între cele două pârâte, instanța a avut în vedere, în primul rând că, prin declarația cu nr. 1560/19.08.2008, Consiliul local Sângeorgiu de Mureș, prin primar, a arătat că terenul concesionat nu face obiectul niciunui litigiu asupra dreptului de proprietate sau acțiune posesorie sau a vreunei cereri formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și s-a consimțit la constituirea ipotecii asupra terenului, până la finalizarea lucrărilor de construire, reabilitare (modernizare/consolidare și extindere a construcției, precum și pe toate perioada de rambursare a creditului acordat de B. și, de asemenea, a fost de acord ca, în urma executării silite în temeiul contractului de ipotecă, băncii sau oricare alt terț să i se atribuie construcția, garantul ipotecar împrumutat urmând a avea dreptul să transfere dreptul de concesiunea noului proprietar al construcției.

Instanța de fond reține, astfel, că reclamanta și-a dat acordul în ceea ce privește instituirea ipotecii, iar, în formularea acestei cereri, reclamanta își invocă propria culpă.

Cu toate aceste, ipoteca, ca drept real accesoriu, nu poate subzista in ipoteza desființări dreptului real pe care se grefează.

Atât întinderea, cât și efectele ipotecii sunt strâns legate de dreptul constituitorului, care, potrivit principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet, nu poate greva bunul cu o garanție decât în limita dreptului sau.

Prin raportare la efectele nulității, o interpretare constantă a jurisprudenței invocă principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis și caracterul subsecvent al contractului de ipotecă pentru a contura concluzia, potrivit căreia, desființarea titlului constituitorului atrage si desființarea ipotecii.

În practica judiciară a Înalte Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că, în cazul anularii titlului constituitorului, efectele aplicării principiilor care guvernează efectele nulități (respectiv principiul anularii actului subsecvent, urmare a anularii actului principal și cel al repunerii părților în situația anterioară), se produc atât asupra părților raportului juridic anulat, cât și asupra terților în favoarea cărora a fost constitui un drept real asupra bunului. Cum ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, s-a considerat că nu există vreo rațiune pentru care ipoteca, ca și garanție reală, să supraviețuiască titlului constituitorului, când acesta este găsit nul.

Tot Înalta Curte de Casația și Justiție (decizia nr. 1257/2015, secția a II a civilă) s-a pronunțat în sensul că, în situația în care actul juridic, prin care s-a constituit un titlu de proprietate, a fost încheiat prin frauda la lege, nu este posibil ca acesta să transfere proprietatea și nici acesta nu poate constitui valabil o ipotecă.

Aceste argumente au fost dezvoltate și în ceea ce privește consecințele anulării unor contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect imobile, astfel încât se apreciază că raționamentul juridic este deopotrivă aplicabil și în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, în litigiul pendinte, nici măcar nu există un act juridic de transfer al proprietății care să fi fost anulat, de vreme ce înscrierea în cartea funciară a calității de proprietar s-a făcut în frauda legii.

În consecință, Tribunalul a admis și cererea de constatare a nulității contractului de ipotecă, cu consecința radierii CF nr. xN/Sângeorgiu de Mureș de sub C6s a ipotecii de rang I, instituită în favoarea B.., iar, în temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 27.929 RON,cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbre judiciar și onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanta și pârâta B..

Ulterior înregistrării dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș, la data de 27.12.2018, pârâta S.C. A. a formulat un apel provocat, precizat ulterior ca fiind o cerere de aderare la apel, întemeiată pe dispozițiile art. 293 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 256A/12 iunie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins excepția autorității de lucru judecat.

A admis apelul formulat de reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș împotriva sentinței civile nr. 232 din 26.03.2018 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2014 șim a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că:

A dispus rectificarea înscrierilor din CF xN Sângeorgiu de Mureș, nr. topx, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S.C. A. asupra construcțiilor de sub C5-C9, C11-C30 și Baza de tratament și Centrul SPA din construcția C2 și din construcția C1, parter cu 5 săli de masă, 1 oficiu,1 spălătorie veselă, 1 spălător vase, 1 depozit de zi, 1 bucătărie caldă-rece,1 preparare legume,1 preparare carne,1 preparare ouă, 1 coridor, 1 depozit, 1 vestiar personal, 1 duș, 1 wc, 2 saloane mic-dejun, 1 hol cu casa scării, 2 birouri, 3 grupuri sanitare, 1 cabinet medical, 2 sasuri.

A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei Comuna Sângeorgiu de Mureș asupra acestor construcții.

A respins cererea de constatare a nulității încheierii de CF nr. x din 09.06.2008.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

A respins apelul formulat de pârâta B., precum și cererea de aderare la apel formulată de pârâta S.C. A., împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.

Pârâtele au fost obligate la plata sumei de 7140 RON, fiecare, în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere, în principal, următoarele:

La 9 iunie 2008 se înregistrează, la OCPI Mureș - BCPI Târgu Mureș, cererea formulată de notarul public C., în numele Statului Român - Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș, prin care se solicită efectuarea a două operațiuni: alipirea imobilelor înscrise în CF x și 4417 Sângeorgiu de Mureș și evidențierea unor construcții. Cererea este înregistrată sub numărul x.

Ca documente justificative, ale celor două operațiuni, sunt indicate în cerere: actul de alipire autentificat sub nr. x/06.06.20088 și documentație cadastrală.

Cererea este procesată și, prin încheierea cu nr. x din aceeași dată, se dispun mai multe înscrieri în cartea funciară. Astfel, imobilele înscrise în CF nr. x Sângeorgiu de Mureș, terenuri cu construcții și cele înscrise în CF nr. x Sângeorgiu de Mureș, teren, se unifică într-un singur corp de proprietate cu suprafața de 129.206 *m

2

, căruia i se atribuie numărul cadastral x și se transcrie în CF nr. xN, împreună cu construcțiile existente în fostele cărți funciare, identificate sub C1, C2, C4 și C10. Împreună cu imobilele se transcriu și ipotecile și interdicțiile aferente înscrise în favoarea pârâtei B, precum și cu dreptul de concesiune înscris în favoarea pârâtei S.C. A. S.R.L. și a dreptului de servitute de trecere înscris în favoarea Electrica Distribuție Transilvania S.A..

Cea de-a doua operațiune constă în notarea extinderii construcțiilor existente, notate cu indicativul C1 și C2, și a edificării unor noi construcții, menționate cu indicativele C5 - C9 și C11- C30, în favoarea pârâtei S.C. A.. În încheiere nu sunt descrise aceste construcții, însă din extrasul de carte funciară rezultă că toate construcțiile sunt descrise din punct de vedere al utilizării lor, dar și din punct de vedere al structurii lor.

În actul de alipire, autentificat sub nr. x/6 iunie 2008 la BNP C., sunt identificate cele două imobile a căror alipire se solicită, precum și sarcinile care le afectează și este exprimat acordul proprietarului, reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș, la efectuarea acestor operațiuni de transcriere și alipire. Rezoluția registratorului de carte funciară, pentru prima operațiune, a fost dată pe actul de alipire.

Cea de a doua operațiune, de reevidențiere a unor construcții vechi și de evidențiere a unor construcții noi, s-a întemeiat pe documentația depusă la cerere și înaintată de OCPI Tribunalului Mureș și cuprinde mai multe înscrisuri: descrierea lucrărilor topografice, plan de încadrare în zonă, tabel de mișcare parcelară, planșe ale construcțiilor cu descrierea acestora, autorizații de construcții, certificate de atestare a construcțiilor, procese-verbale de recepție la terminarea construcțiilor și certificatul de urbanism nr. x din 4 iunie 2008.

În acest din urmă înscris, atașat la documentația cadastrală, este stabilit regimul juridic al imobilului: Statul Român proprietar al terenului, Primăria Sângeorgiu de Mureș proprietar al construcțiilor și pârâta S.C. A. S.R.L. titulară a dreptului de concesiune pe o perioadă de 49 de ani. Regimul juridic al imobilului se întemeiază pe Contractului de concesiune nr. x/1999, cu modificările aduse, ulterior, prin acte adiționale. Registratorul de carte funciară a dat rezoluția prin care a admis cererea și a dispus notarea extinderii, conform acestui certificat de urbanism . În aceeași documentație cadastrală se regăsește și tabelul de mișcare parcelară în care sunt menționați ca proprietari: reclamantul pentru construcțiile identificate sub C1 și C2 și pârâta S.C. A., pentru extinderile din C1 și C2, precum și pentru construcțiile C5 - C9 și C11- C30. Niciun alt înscris depus la OCPI Mureș - BCPI Târgu Mureș nu face referire la regimul juridic al construcțiilor evidențiate.

În certificatul de urbanism nr. x din 4 iunie 2008, emis de reclamantă pentru efectuarea operațiunilor de carte funciară, se menționează că, dreptul de concesiune de 49 de ani s-a stabilit în temeiul contractului de concesiune, încheiat între reclamantă și pârâta S.C. A..

Conform Contractului de concesiune nr. x/1999, inițial reclamanta a încheiat cu S.C. L. S.R.L. un contract de concesiune pe o perioadă de 49 de ani, în temeiul Legii nr. 219/1998, pentru complexul denumit A. Sângeorgiu de Mureș. Ulterior, prin actul adițional nr. x din 27 aprilie 2000 se modifică o parte din clauzele contractului privitoare la data de la care curge contractul, la modul de plată a redevenței și la valoarea investițiilor pe care și le-a asumat concesionarul.

Prin actul adițional nr. x la contractul de concesiune se aduc modificări privitoare la regimul bunurilor de retur, menționându-se că, la expirarea contractului de concesiune, bunurile de preluare, inclusiv investițiile la baza de tratament, vor reveni concedentului, în schimbul plății unei compensații.

Dreptul de concesiune se înscrie în cartea funciară, prin încheierea nr. 6970 din 5 mai 2000, schimbarea denumirii concesionarului fiind înscrisă în cartea funciară, prin încheierea nr. 15017 din 23 martie 2006.

Reclamanta s-a adresat instanței de judecată solicitând constatarea nulității absolute a actelor care au stat la baza evidențierii construcțiilor, rectificarea înscrierilor de carte funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra construcțiilor, înscris în favoarea pârâtei S.C. A. S.R.L. și restabilirea situației anterioare de carte funciară; constatarea nulității contractului de ipotecă nr. 56361 din 24 septembrie 2008 și rectificarea înscrierilor de carte funciară, în sensul radierii dreptului de ipotecă.

Ulterior, prin cererea aflată la dosarul inițial reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând constatarea nulității actelor care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate asupra construcțiilor; nulitatea intabulării dreptului de proprietate asupra construcțiilor în cartea funciară în favoarea pârâtei S.C. A.; nulitatea absolută a contractului de ipotecă încheiat între pârâte și radierea din cartea funciară a ipotecii.

Invocând dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, reclamanta a susținut că înscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, în favoarea pârâtei M. S.R.L., este nelegală.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; că dreptul înscris a fost greșit calificat; că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.

Evidențierea unor construcții în cartea funciară la data la care a fost depusă cererea de alipire și evidențiere era reglementată de Ordinul nr. 634/2006. Potrivit art. 17 din acest ordin la documentația necesară înscrierii unor construcții noi sau a unei extinderi la o construcție veche se atașează înscrisuri referitoare la regimul juridic al construcției.

Singurul înscris care stabilește clar regimul juridic al construcțiilor extinse și al celor noi este certificatul de urbanism nr. 252 emis de proprietarul terenului, reclamanta comuna Sângeorgiu de Mureș. Potrivit acestui înscris, proprietar la acea vreme asupra terenului era Statul Român, proprietar asupra construcțiilor era reclamanta, pârâta S.C. A. având un drept de concesiune pe o perioadă de 49 de ani.

Suportul legal al acestui înscris, care stabilește regimul juridic al construcțiilor, îl reprezintă dispozițiile art. 6 din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism fiind actul care emană de la autoritățile locale prin care se stabilește regimul juridic al terenurilor și al construcțiilor. Nu expertul topograf este cel chemat să stabilească acest regim juridic, ci reclamanta, prin certificatul de urbanism. De altfel, inginerul N., cel care a întocmit tabelul de mișcare, document care nici nu se regăsește între cele prevăzute de art. 17 din Ordinul nr. 634/2006, nu avea căderea să stabilească regimul juridic al construcțiilor și, în plus, nu indică temeiul pentru care a stabilit că toate construcțiile noi sunt proprietatea pârâtei S.C. A. S.R.L..

Certificatul de urbanism nr. x/2008 emis de reclamantă este susținut și de prevederile contractului de concesiune nr. x/1999 încheiat între reclamantă și pârâtă. Nicio dispoziție din contractul inițial nu stabilește că investițiile pe care pârâta s-a angajat să le efectueze, la baza de tratament, intră în proprietatea concesionarului. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 10 din contract, la încetarea contractului concesionarul (pârâta) se obliga să restituie concedentului (reclamantei) bunurile de retur, inclusiv investițiile.

Nici măcar noile dispoziții cuprinse în actul adițional nr. x la contractul de concesiune nu prevăd că se naște, în favoarea pârâtei, un drept de proprietate asupra construcțiilor edificate, ci doar un drept de creanță pentru compensații egale cu valoarea contabilă a bunurilor denumite bunuri de preluare. În concluzie, Curtea constată că, în speță, sunt incidente prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, înscrierea făcându-se greșit în raport cu înscrisurile anexate cererii înregistrate la 9 iunie 2008.

Reclamanta, prin cererea de apel, a criticat hotărârea atacată pentru că, deși instanța a constatat că s-a făcut o înscriere greșită în CF nr. xN Sângeorgiu de Mureș și a dispus anularea înscrierii și rectificarea acesteia, nu a dispus restabilirea situației anterioare.

Într-adevăr, instanța de fond nu a menționat, în dispozitivul hotărârii, cine va fi menționat proprietar al construcțiilor extinse și edificate, prin încheierea atacată. Acest lucru se datorează și neclarității cererilor formulate de reclamantă. Aceasta solicită constatarea nulității încheierii nr. x din 9 iunie 2008 și instanța o constată, fără a face distincție între cele două operații dispuse prin această încheiere (alipire și evidențiere). În același timp, reclamanta cere și rectificarea cărții funciare, în sensul modificării înscrierilor de carte funciară. Tocmai de aceea Curtea a solicitat clarificări în ceea ce privește măsurile solicitate de reclamată în urma rectificării de carte funciară.

În raport cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, rectificarea solicitată de reclamantă nu poate avea ca efect decât în sensul de a rectifica înscrierea titularului dreptul de proprietate asupra construcțiilor.

Soluția adoptată de instanța de fond este greșită din acest punct de vedere. Reclamanta nu a inițiat procedura plângerii de carte funciară, reglementată de art. 50 din Legea nr. 7/1996, în care instanța este chemată să analizeze legalitatea procedurii administrative de înscriere în cartea funciară, ci a solicitat rectificarea unei înscrieri făcute greșit, prin calificarea eronată a înscrisurilor care însoțeau cererea de înscriere.

Pârâta B., prin cererea de apel, a criticat sentința atacată afirmând că prin soluția adoptată instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat, prin raportare la soluția dată prin sentința nr. 1473 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului Mureș, dată în dosarul nr. x/2014.

Instanța a apreciat critica nefondată, întrucât litigiul la care face referire pârâta B. a avut un alt obiect și anume dreptul de proprietate asupra terenului și ipoteca instituită asupra acestui teren. Pentru a clarifica situația trebuie spus că pe parcursul judecății cauzei dreptul de proprietate asupra terenului a făcut obiectul unei proceduri de restituire, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, în final, imobilul fiind restituit intervenienților din prezenta cauză. Cum măsura restituirii a fost dispusă definitiv, intervenienții au obținut o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus radierea dreptului de ipotecă doar asupra terenului, nu și asupra construcțiilor. Radierea ipotecii asupra construcțiilor s-a dispus prin hotărârea atacată în prezenta cauză, doar după ce instanța de fond a constatat că proprietara construcțiilor este reclamanta.

Invocând aceeași legătură între cele două cauze, pârâta critică hotărârea atacată și pentru că a luat act de renunțarea intervenienților la judecarea cererii cu care a fost investit Tribunalul Mureș. Aceleași sunt argumentele care fac critica neîntemeiată. Cele două litigii au avut obiecte diferite și cauze diferite. În plus, principiul disponibilității părților obligă instanța să dispună în raport cu voința părților de a renunța la judecata unei cereri, chiar și la o cerere de intervenție.

Criticele pârâtei au în vedere și argumentele pentru care instanța de fond a constatat nulitatea contractului de ipotecă și a dispus, radierea ipotecii.

Pornind de la starea de fapt reținută, pârâta B. nu a încheiat un contract de ipotecă cu adevăratul proprietar al construcțiilor. Înscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor s-a făcut greșit, reclamanta fiind proprietarul de drept. Chiar dacă contractul de ipotecă este un act autentic, chiar dacă acesta era accesoriu contractului de împrumut, nelegalitatea acestui contract rezultă din faptul că obligația de garantare nu a fost încheiată cu adevăratul proprietar. Potrivit art. 1769 și 1772 din vechiul C. civ., ipotecile convenționale nu se pot constitui decât prin acte autentice încheiate între proprietarul bunului ipotecat și titularul dreptului de creanță.

Din starea de fapt rezultată în urma administrării probelor rezultă că acest contract a fost încheiat între un neproprietar, pârâta S.C. A. și titularul dreptului de creanță, pârâta B.. Chiar dacă în contractul de ipotecă se menționează că, potrivit adresei nr. x din 24 septembrie 2008, reclamanta și-a exprimat acordul asupra constituirii ipotecii, Curtea a reținut faptul că acest acord nu îmbracă forma cerută de lege, act autentic.

Referitor la susținerea pârâtei potrivit căreia nu ar putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, au fost avute în vdedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată ale părții adverse. Din dezlegarea dată de instanța de fond rezultă că pârâta a căzut în pretenții și deci, în temeiul textului legal, trebuie să suporte, în principiu, aceste cheltuieli împreună cu pârâta S.C. A. S.R.L..

Critica pârâtei a avut în vedere și faptul că instanța de fond nu a redus cheltuielile, deși erau exagerate. Într-adevăr, în raport cu circumstanțele cauzei, chiar și din oficiu, instanța poate să reducă cheltuielile de judecată, în ceea ce privește onorariile avocaților. Pârâta a susținut că nu se justifică acest onorariu în raport cu durata procesului, mai ales că reclamata a contribuit al prelungirea lui. Instanța a apreciat că aceste susțineri sunt neîntemeiate, întrucât litigiul se întinde pe durata de mai bine de 10 ani și a parcurs mai multe etape procesuale. Chiar dacă reclamanta și-a precizat pretențiile și chiar a fost nevoie de precizări ale cadrului procesual în apel, Curtea a constat că, în raport de durata litigiului, de numărul mare de înfățișări la prima judecată și, în rejudecare, de complexitatea și dificultatea cauzei, onorariul cuprins în cheltuielile de judecată acordate la fond nu sunt disproporționale.

În ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de pârâta S.C. A., instanța de appel a avut în vedere că, prin demersul său, pârâta a solicitat schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile.

Prima critică adusă hotărârii se referă la considerentele pe care se întemeiază, mai exact la trimiterea făcută la decizia de anulare dată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în primul ciclul judiciar. Trimiterea făcută de Tribunalul Mureș în considerente sale este corectă, Curtea stabilind, în decizia de anulare, că procedura prevăzută de art. 34 din Legea nr. 7/1996 poate fi urmată și dacă nu s-a depus o plângere împotriva încheierii de carte funciară.

O altă critică adusă hotărârii are în vedere dezlegările date în primul ciclu procesual de instanța de fond, care, nefiind apoi corectate în apel sau recurs, s-ar impune și în rejudecare. S-a reținut că susținerea formulată este nefondată, întrucât Tribunalul Mureș a respins, inițial, acțiunea reclamantei, pe cale de excepție, iar, în apel, printr-o decizie, confirmată de instanța de recurs, s-a dispus anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Hotărârea judecătorească la care face trimitere pârâta a fost anulată și nu mai produce efecte în rejudecare, obligatorii fiind doar dezlegările date de instanța de apel.

S-aapreciat a fi nefondată și critica pârâtei S.C. A. S.R.L. referitoare la interpretarea greșită a prevederilor cuprinse în contractul de concesiune, modificat prin actul adițional nr. x Prin raportare la actele care însoțesc cererea de evidențiere, dreptul de proprietate asupra construcțiilor nu putea fi înscris decât pe seama reclamantei. Registratorul a dispus, prin rezoluția sa, că evidențierea să se facă conform actului pe care s-a înscris rezoluția, adică conform certificatului de urbanism nr. x din 4 iunie 2008, adică: drept de proprietate asupra construcțiilor în favoarea reclamantei și drept de concesiune pe 49 de ani asupra acestora în favoarea pârâtei S.C. A.. S.R.L..

În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța de appel a obligat pârâtele la plata sumei de 7.140lei, fiecare, către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriba acestei decizii au formulat recurs reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș și pârâtele S.C. A. și B. S.A..

Prin decizia nr. 2002 din 7 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția de netimbrare a recursului declarat de reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș, invocată de pârâta S.C. A., a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta S.C. A., invocată de reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureș împotriva deciziei nr. 256 A din 12 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

A admis recursurile declarate de pârâtele S.C. A. și B. S.A. împotriva deciziei nr. 256 A din 12 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

A casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

Cu privire la excepția de nulitate pentru netimbrare a recursului reclamantei Comuna Sângeorgiu de Mureș, s-a avut în vedere că, reclamanta a fost citată, pentru termenul de judecată în recurs, din 24 octombrie 2019 cu mențiunea de a plăti taxa judiciară de timbru în sumă de 4 ron, aferentă recursului pe care l-a declarat împotriva d