ÎCCJ, Secția penală

Decizia

nr.

210/A

/2016

Asupra contestației la executare de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4/F din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, între altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 N.C.P.P s-a respins ca neîntemeiată cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 20 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) V.C.P. reținută în sarcina inculpaților A., B., C. și D., faptă din perioada 2010-2012, parte vătămată SC E. SA, în trei astfel de infracțiuni.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 N.C.P., astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, și în consecință:

S-a constatat că în cauză, legea penală mai favorabilă pentru toți cei cinci inculpați

A., B., C., D., F., este legea nouă și astfel:

În baza art. 367 alin. (1) N.C.P. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă din perioada 2009-2012.

În baza art. 66 N.C.P. rap. la art. 367 alin. (1) teza finală N.C.P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) N.C.P., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c N.C.P.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. (1) N.C.P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) N.C.P., pedeapsă ce se va executa în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) N.C.P.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, parte vătămată SC H. SA, faptă din cursul anului 2009.

În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, parte vătămată SC E. SA, faptă din perioada 2010-2012.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b N.C.P. s-au contopit pedepsele de 2 ani, 4 ani și 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte două pedepse, respectiv, 1 an și 4 luni închisoare, în final, 5 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) și 5 N.C.P. inculpatul va executa alături de pedeapsa principală de mai sus și pedeapsa complementară, precum și pedeapsa accesorie aplicate anterior.

În baza art. 72 N.C.P., s-a dedus reținerea inculpatului din data de 11 octombrie 2012.

Prin Decizia nr. 433/A din 25 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2013, cu opinie majoritară, s-au admis apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații D., B., F. împotriva sentinței penale nr. 4/F din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

S-a desființat, în parte, sentința penală menționată și, rejudecând, referitor la inculpatul B. s-au dispus următoarele:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., faptă din perioada 2009 - 2012;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. (parte vătămată SC G. SRL fostă SC H. SA, faptă din cursul anului 2009);

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. (parte vătămată SC E. SA, faptă din perioada 2010-2012).

Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Menține celelalte pedepse aplicate acestui inculpat.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește pedepsele de 2 ani, 2 ani și 2 ani închisoare aplicate prin prezenta decizie, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 4 luni, în final, 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

Cu opinie separată în ceea ce privește modalitatea stabilirii pedepsei rezultante în urma contopirii potrivit Deciziei nr. 29 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), rezolvare ce radiază asupra tuturor apelurilor declarate de inculpați, cu consecința îndepărtării sporurilor de pedeapsă aplicate.

Împotriva Deciziei nr. 433/A din 25 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2013, condamnatul

B. a formulat contestație la executare, în temeiul dispozițiilor art.

598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând admiterea contestației, lămurirea și stabilirea pedepsei rezultante în urma contopirii conform regulilor existente în C. pen. anterior cu consecința înlăturării sporului de pedeapsă de 1 an și 4 luni.

În motivele scrise, în esență, s-a susținut că, instanța de apel nu a lămurit cum a ajuns la aplicarea sporului de pedeapsă de 1 an și 4 luni; nelămurirea rezidă în aplicarea sporului de pedeapsă cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale ale art. 5 N.C.P. și Deciziei nr. 29 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Completul de dezlegare a unor chestiuni de drept; instanța de apel avea obligația să stabilească și să determine care lege penală este mai favorabilă în cadrul operațiunii de contopire a pedepselor aplicate pentru infracțiuni comise sub imperiul C. pen. din 1969 și sancționate sub imperiul N.C.P. și stabilire a pedepsei rezultante.

S-a mai susținut că, dispoziția referitoare la sporul de pedeapsă trebuie lămurită, cu consecința înlăturării acestuia, fără îndoială, prevederile din V.C.P. fiind mai favorabile decât cele cuprinse în legea în vigoare; odată, pentru că aplicarea sporului de pedeapsă este facultativă (art. 33, art. 34 C. pen. din 1969) și nu obligatorie (art. 39, art. 40 N.C.P.), apoi, întrucât cuantumul sporului nu este stabilit la o treime din totalul pedepselor aplicate pentru celelalte infracțiuni aflate în concurs, ci, pe V.C.P., acesta se aprecia în raport de o serie de circumstanțe ale cauzei, existând posibilitatea ca instanța să nu aplice niciun spor de pedeapsă.

Examinând contestația la executare formulată

, în raport cu dispozițiile legale incidente, precum și prin prisma susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că acesta este inadmisibilă, pentru următoarele considerentele:

Conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în

executare

o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea unei hotărâri judecătorești, iar p

otrivit textului de lege mai sus citat, motivele invocate de către contestator ar trebui să vizeze o eventuală cauză de împiedicare la executare ori vreo nelămurire cu privire la dispozitivul hotărârii care se execută și nicidecum aspecte care țin de modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanța de judecată.

Or, examinând susținerile contestatorului B., nu se poate decela niciunul din aspectele ce pot fi analizate în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În speță, contestatorul condamnat nu invocă existența unei cauze de împiedicare a executării pedepsei rezultante aplicată de către instanța de apel prin Decizia

nr. 433/A din 25 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013. Totodată, motivele invocate nu relevă existența unor nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, ci reflectă nemulțumirea acestuia față de soluția dispusă în opinie majoritară, mai exact față de aplicarea sporului de 1 an și 4 luni închisoare, în baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

De altfel, se observă că, aspectele relevate prin cererea formulată sunt exclusiv legate de problema de drept care a preocupat, în cauză, opinia separată - aceea legată de determinarea legii penale mai favorabile, în caz de concurs de infracțiuni, respectiv modalitatea determinării pedepsei rezultante, cu efect asupra cuantumului - aspecte care exced obiectului contestației la executare.

Față de cele ce preced, concluzionând că motivele contestației nu se circumscriu cazurilor de contestație la executare prevăzute de lege, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul B. împotriva Deciziei penale nr. 433/A din data de 25 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013.

Va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul B. împotriva Deciziei penale nr. 433/A din data de 25 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2016.