ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2285/2015

Decizia nr. 2285/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2/2011 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând să se constate calitatea de colaborator al Securității a acestuia.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat următoarele:

Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/1719 din 05 iulie 2010, domnul A. a fost sursă a organelor de Securitate, sub numele conspirativ "B."; domnia sa, fiind student al Facultății de Drept din Cluj-Napoca, a fost recrutat în scopul cunoașterii activităților și opiniilor studenților români și străini din cadrul facultății.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe conținutul articolelor: art. 3 lit. i), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1), art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu. art. 30, art. 31 alin. (2) și art. 35 alin. (5), lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile art. 112 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 6420 din 03 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea acțiunii în sensul reținerii calității de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Prin Decizia civilă nr. 3581 din 22 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost restituită Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03 iunie 2013.

În rejudecare instanța a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârât proba cu expertiza grafoscopică și proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă nr. 3024 din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.

A constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului.

A dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 2340 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu pentru efectuarea expertizei grafoscopice.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În raport de prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanța de judecată a administrat în rejudecare proba cu expertiza grafoscopică având ca obiectiv stabilirea împrejurării de fapt dacă scrisul și semnătura existente pe notele informative aflate la dosarul cauzei aparțin sau nu aparțin pârâtului A.

Pârâtul A., deși legal citat cu această mențiune, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a scrie și pentru a semna după dictarea instanței părți din înscrisurile contestate.

În acest context, prima instanță a făcut aplicarea art. 178 C. proc. civ. potrivit cărora: "Când una din părți declară că nu recunoaște fie scrisul, fie semnătura, instanța va păși la verificarea înscrisului.

Spre acest sfârșit, președintele instanței va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie și să semneze sub dictarea sa, părți din înscris.

Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaștere a scrisului".

Totodată, pârâtul A. nu a înțeles să respecte obligația procesuală stabilită de către instanța de judecată în sarcina acestuia potrivit art. 179 alin. (2) C. proc. civ., în sensul de a depune la dosarul cauzei înscrisuri autentice conținând scrisul și semnătura acestuia, înscrisuri private, netăgăduite de părți, partea din înscris netăgăduită care conțin scrisul și semnătura pârâtului în vederea administrării probei cu expertiza grafoscopică.

Din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică din 23 octombrie 2014 efectuat de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București rezultă că scrisul și semnătura existente pe notele informative aflate la dosarul cauzei aparțin pârâtului A.

Stabilind această situație de fapt, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 2 litera b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare și a constatat că informările făcute de către pârât organelor de Securitate sub numele conspirativ de "B." au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului întrucât furnizarea unor informații de asemenea natură a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatările cuprinse în notele informative nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată), și, prin urmare, a vizat această consecință.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurentul-reclamant arată că administrarea probei cu expertiză grafoscopică s-a efectuat în condiții de nelegalitate, iar întreaga hotărâre a instanței de fond s-a baza pe această probă, ceea ce face ca și sentința atacată să fie nelegală.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând regularitatea recursului declarat, constată că acesta nu a fost semnat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: (...) d) semnătura".

Potrivit dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 298 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privitor la calea de atac a recursului.

Într-adevăr, alin. (2) al art. 133 C. proc. civ. prevede posibilitatea complinirii semnăturii, până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

În cauză, recurentul, deși i s-a pus în vedere să semneze cererea de recurs depusă la dosar, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de recurs, acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege.

De altfel, chiar dacă recurentul-reclamant ar fi fost în imposibilitate de a semna cererea de recurs, această obligație ar fi putut fi îndeplinită de avocatul împuternicit, cu delegație la dosar, să reprezinte interesele recurentului în prezenta cauză, apărător care nu s-a prezentat la termenul de judecată, astfel încât, lipsa de diligență în exercitarea corespunzătoare a drepturilor procesuale va fi sancționată în consecință.

Având în vedere considerentele sus-menționate și ținând cont de prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 3024 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN